Page 2 - 1922-02

Pag. 26. C O S I N Z E A N A Nr. 2.

< m
r-r/z/r/ <2/'Ufue&et.
)

Alb covor de zăpadă acopere valea, şi nu e numai bucuria celor două inimi, ci e bu-
muntii măreţi şi strălucitori formează un decor curia şi fericirea unui neam întreg. Geniul a-
maiestos în spatele bătrânului Castel, care a cestuia se sâlăşlueşte, ca alte dăţi de-atâtea
cunoscut atâtea visuri, atâtea bucurii şi atâ- ori, în sufletul părintelui august şi când el ri-
tea dureri. . dică paharul să binecuvinte fericirea prinţesei,
Amurgul se lasă încet şi lumina, care se se rostesc adânci cuvinte de fericire şi pentru
aprinde prin odăile som­ viitorul poporului nostru
ptuoase, se resfrânge în şi al poporului sârb, de
oglinzile de cristal, îm­ care ne leagă şi dureri,
brăcând totul întfo at­ dar si bucurii comune.
9
mosferă de fericire, de Este, desigur, un de­
seninătate şi de feerie. fect estetic ca să legăm
Seara de Crăciun a- de logodna şi de ferici­
duse în castelul „Peleş“ rea prinţesei M a r i o a r a ,
nu numai bucuria unei visurile şi planurile unui
sărbători mari şi sfinte, neam. Dar legătura în­
ci şi întruchiparea unui tre dinastia română şi
vis scump şi plin de i- între poporul nostru, este
luzii. Prinţ frumos din atât de strânsă şi atât
altă ţară se apropie de de sfântă, că ni este im­
castelul fermecat, adus posibil să n'o facem. Ori
de dorul unei inimi fără unde ar duce soartea pe
de prihană şi de-o dra­ membrii dinastiei noastre,
goste fermecătoare. Ochii ochii noştri îi urmăresc
prinţesei privesc cu drag pretutindeni cu drag şi
la chipul lui şi o uşoară cu iubire. Şi fie-ne per­
umbră roz împurpură fio­ mis, ca atunci, când paşii
rul sfânt, care uneşte pe provedinţei ne duc prin­
vecie două inimi drepte ţesele în ţări p r i e t e n e
şi bune... nouă, — să credem că
Şi cum clipele se cern Dumnezeu orândueşte lu­
rare şi senine, învăluind crurile aşa şi pentru a
Frumoasa noastră prinţesă MaRIOARA, care s’a logo­
cu fericirea lor totul din- dit la Crăciun cu Mai. Sa Regele Alexandru al Sârbiei. pune do piatră mai mult
lăuntrul palatului, se ’n- la temelia fericirii popo­
stăpâneşte deodată o tăcere de mormânt. Peste rului nostru.
capetele celor de fată pluteşte parcă o suflare De aceea să ne fie permis a crede, că
va
uşoară şi un fior trece prin inimile tuturor. E poporul amic, căruia îi dăm o regină, —
clipa solemnă, când logodna prinţesei cere bi- şti în schimb să ne dea, ca şi întrecut, o desă-
necuvântarea augustului său părinte şi recu- vârşită încredere şi prietenie, care va fi în stare
noaşterea oficială a legăturii sfinte, care a- să risipească din drumul nostru comun şi cea
cuma se ’ncheie. Dar fericirea clipei acesteia mai mică umbră de neînţelegere.
S. B.