Page 13 - 1922-04
P. 13

N  r .   4 .                               C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 71.

         în  oraş  şi  pe  la  11  ore  seara  s’a   Donelli  şi  natural,  cu  violina'.  Do-   mari.  Unele  columne  sunt  înalte  de
         reîntors  acasă  să  se  culce.  Cu  câ­  nelli  ca  şef  muzicant  al  unui  regi­  25  metri  şi  au un  diametru  de  peste
                                                                                             %
         teva  ore  înainte  de  a  se  sfârşi,  îi   ment  a  făcut  campania  din  1812  în   15 metri.
         spuse  camerierului  său,  care  se  ară­  Rusia.  Regimentul  i-a  fost  nimicit  şi   In curţile minunatului templu stră-
         tase  mirat  că*l  vede  venind  înainte   bagajele  au  rămas  inpodmolite  în  o   juesc  numeroase  statui  de  granit  a
         de  miezul  nopţii  acasă,  că  pentru   mlaştină.  Violina  noastră  a  ajuns   unor  domnitori  azi  necunoscuţi,  dar
         întâia  dată  se  simte  niţel  cam  obosit   astfel  în  mâna  unui  cazac,  care  a   care  înainte  cu  mii  de  ani  stăpâneau
         de viaţă.                          vândut-o  în  Moscva  unui  măsar,  cu   atotputernici  şi  preaslăviţi.  Aceste
            Se  culcă  cu  toate  acestea  vesel   o  rublă  de  argint,  măsarului  nu  i-a   uriaşe  statui  au  rămas  neclintite  în
         şi  adormi  repede,  dar  pentru  tot­  plăcut  înfăţişarea  veche  a  violinei,   puvoaiele  de  neamuri,  care  au  tre­
         deauna.  A  doua  zi  dimineaţa  nu  se   a  vopsit-o  gros  de  un  deget  cu  o   cut  vijelioase  şi  pustiind  peste  ţară,
         mai  sculă  de'loc.  Murise  în  somn,   culoare  galbenă  să  fie  mai  frumoasă.   Asiri,  Perşi,  Greci,  Romani  şi  Sara-
         fără  să  simtă  nici  o  durere  şi  nici   Apoi  trecând  prin  Breslau  şi  ispră-   ceni  —  şi  mâna  soldatului  dornic
         o părere de rău.                    vindu-i-se  paralele  a  vândut-o  cu   de  pustiire  a  rupt  doar  bărbile  şi
            Unui  amic,  care  l-a  mtrebat  odată   doi  taleri  unui  măiestru  de  violini   nasurile  câtorva  statui.  încolo  ele
         asupra  secretului  vieţii  îndelungate,   de  acolo.  Dar  acesta  erâ  chiar  calfa   străjuesc  veacurile  şi  miile  de  ani
         contele  Greppi  i-a  răspuns  numai   de odinioară, care cumpărase în Viena   neschimbate,  zimbitoare,  batjocurân-
         atât: „Nici prea mult, nici destul“.  violina  cu  40  creţari.  Scrise  neîntâr­  du-se  par’că  de  vremea,  care  trecu
                         *   /   •           ziat  fostului  său  stăpân,  care  i-o  şi   de asupra lor neputincioasă.
                                             cumpără  cu  200  Taleri.  Acesta  o                *
         Violina lui Paganinî.
                                             vinde  la  rândul  său  tot  contelui  K.,   Ce şoptesc oamenii?
            La  începutul  anilor  1800  se  în­  acum  pentru  a  doua  oară,  cu  250
         cepe  odisea  care  vreau  să  o  po­  ducaţi.  Contele  peste  doi  ani  cu­  Oamenii  şoptesc,  că  directorul
         vestesc.                            noaşte  pe  Paganini  în  Florenţa  şi   unei  bănci  româneşti,  care  s’a  înjghe­
            Intr-o  dimineaţă  servitorii  contelui   îi  arată  violina.  Paganini  îi  ofere  pe   bat  acu-s  vre-o  3  ani  cu  foarte  mult
         polonez  P.,  au  găsit  în  parcul  cas­  ea  500  ducaţi,  nobilul  conte  însă,   entuziasm  şi  cu  pricepere  foarte  pu­
         telului,  subt  fereasta  blondei  con­  încântat  de  măestrul  cântec  alui  Pa­  ţină,  a  refuzat  să  aboneze  revista
         tese  cadavrul  unui  tânăr,  care  se   ganini, i-o face cadou.        „Cosinzeana“.  Lucrul  ci-că  s’a  pe­
         împuşcase.  Şi  în  moarte,  el  strângea   x  Paganini  nu  s’a  mai  despărţit  de   trecut astfel:
         la  piept  o  violină,  pe  care  cântase   violina  aceasta,  şi  ea  i*a  fost  mijlo­  Un  subaltern  al  d-lui  Director
         ultima  lui  serenadă.  Contesa  cu  părul   cul şi tovarăşa gloriei sale.  i-a  prezentat  şefului  său  revista  noas­
         auriu  a  îngropat  în  parcul  umbros              *                   tră,  rugându-1  ca  s’o  aboneze.  Dom­
         pe  nefericitul  îngrăgostit,  şi  violina,   Templul din Karnak.       nul  director,  cu  un  aer  foarte  grav,
         o amintire, a păstrat-o cu sfinţenie.                                   dar  fără  nici  o  expresie,  a  luat  re­
        .  Dar  peste  un  an,  contesa  zăcea  şi   Hoinărind  prin  lume,  rămânem   vista  în  mână,  a  trecut  cu  ochii  peste
         ea  în  parcul  umbros  şi  violina  a  a-   adesea  înmărmuriţi  în  faţa  mărimei   file  şi  părea  că  acceptă.  Dar  neno­
         juns  pe  mâna  fraţilor  mai  mici  a   şi  frumseţilor  sfintelor  lăcaşuri  ale   rocire!  Zăreşte  de-odată  o  ilustraţie,
         frumseţei  moarte.  Aceştia  i-au  rupt   legei  creştine.  Sfântul  Petru  din   care  nu-i  conveneâ  şi  dă  revista  deo­
         gâtul  şi  o  târau  pe  podele  după  ei,   Roma,  domul  din  Milano,  Florenţa,   parte, rostind sentinţa;
         jucându-se  de-a  „sania“.  O  servitoare   Notre  Dame  din  Paris,  catedrala  din   — Nu o abonăm!!
         o  făcu  cinste  unui  muzicant  vaga­  Reims,  etc.  sunt  adevărate  opere  de   Pentru  a  arătă  însă,  că  totuş  ţine
         bond,  care  trecea  pe  acolo.  Acesta   artă,  grandioase  în  dimenziuni  şi  to­  la  presă,  dă  ordin  numai  decât,  ca
         a  dres-o,  cum  a  putut-o,  şi  şi-a  ur­  tuşi  gingaşe  prin  proporţia  şi  fineţa   să  se  facă  câte  un  abonament  la  2
         mat  calea  spre  Viena,  scârţâind  din   formelor.                    ziare  ungureşti  din  Cluj,  Ia  „Keleti
         ea  pe  la  uşile  oamenilor.  Aici  a  făcut   Şi  totuşi  bisericile  de  azi  nu  se   Ujsâg“  şi  la  „Ellenzek“,  care,  se
         bietul  om  un  chef,  şi  dupăce  nu  şi-a   apropie  în  mărimea  lor  de  unele   ştie  că  ne  iubeşte  atât  de  mult,  în­
         putut  plăti  consumaţia  de  40  creţari,   temple  păgâne  din  vechile  vremi.   cât  bravii  studenţi  s’au  văzut  siliţi
         birtaşul  i-a  luat  violina.  Dela  crişmar   Cea  mai  mare  clădire  destinată  cul­  să-i devasteze toată administraţia.
         a  cumpărat-o  tot  cu  40  creţari  calfa   tului  unei  zeităţi,  din  toate  câte  s’au
         unui  măestru  fabricant  de  violine  şi   zidit  vreodată,  este  fără  îndoială   Cazul  acesta  merită  să  ne  ocu­
         a  vândut-o  stăpânului  său  cu  5  flo­  templul  lui  Ammon  din  Karnak,  zidit   păm  de  el,  în  câteva  rânduri,  pen-
         rini.  Acesta  a  recunoscut  valoarea   pe  malul  drept  al  Nilului,  în  faţă   trucă  este  un  simptom.  Dela  ’nceput
         instrumentului  hodorogit,  era  eşit   cu ruinele vechei Theba.        trebuie  s’o  spunem,  că  nu  o  facem
         doar  din  mânile  vestiţilor  cremonezi   Toate  clădirile  acestui  templu   pentrucă  ne-ar  durea  refuzul  direc­
         Nicola  şi  Andrea  Amati.  După-ce  a   împreună  cuprind  un  teritoriu  de  a-   torului,  care  n’a  vrut  să  ne  aboneze,
         reparat-o  cum  se  cuvinea,  a  vândut-o   proape  un  kilometru  pătrat.  O  serie   deoarece  acest  refuz  nu  spune  ni­
         secretarului  de  legaţie,  contele  K.,   întreagă  de  drumuri  străjuite  de  lungi   mic  —  bine  pentru  domnul  director
         cu  250  ducaţi.  Contele  K.  a  ajuns   şiruri  de  statui,  conduc  la  templul   şi  nimic  —  rău  pentru  noi.  Sutele
         ataşat  la  legaţiunea  austriacă  din   principal,  a  cărui  hală  eră  atât  de   de  scrisori  de  felicitare  ale  cetitorilor
         Madrid.  O  artistă  spaniolă,  în  care   mare,  încât  domul  din  Colonia  ar   noştri  afirmă  în  deajuns,  că  revista
         se  îndrăgostise  de  moarte,  îi  cerii   fi  putut  fi  zidit  uşor  în  ea,  fără  să   noastră  este  pe  un  drum  bun  şi  asta
         violina,  preţ  al  inimei  sale.  Contele   atingă  pereţii  sau  boltitura.  Şi  totuşi   este  pentru  noi  o  încurajare  destul
         i-a  trimis  violina  cu  un  bileţel,  care   în  hala  aceasta  enormă  abia  puteâ   de  preţioasă,  mult  mai  preţioasă  de­
         învitâ  pe  artistă  la  un  dineu  discret,   lua  loc  câteva  sute  de  oameni  din   cât  ca  refuzul  unui  director  de  bancă
         mzadar  aşteptă  contele  până  la   pricina,  că  aproape  întreaga  încă­  anticultural să ne amărască.
         miezul  nopţii:  iubita  lui  fugi  încă   pere  e  cuprinsă  ^e  un  mare  număr   Chestiunea  este  alta.  Şi  aceasta
         în seara aceea cu un muzicant italian  de  columne,  ca  tot  atâtea  turnuri  de  vrem  s’o  discutăm.  Gestul  acestui
   8   9   10   11   12   13   14