Page 7 - 1922-04
P. 7

____  ; ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ -------------------- ——   —  M-LS>-VJM -
        PAGINI LITERAR




                     LA SFÂNTA.MARIE*                                              în  oraş  lumea  românească  îşi
                                                                                ascundea  agitaţia,  văzându-şi,  în  a-
                                    De AL. CIURA
                                                                                parenţă, de treburi.
            In  dimineaţa  aceia,  pe  când  să   înţelegeam  acum  totul:  trupele   în  casa  familiei  armeneşti  de
        merg  la  biserică,  Sârbul  meu  mă   intraseră  în  preziua  Sfintei  Mării,   alături  erau  plânsete  şi  jelanie,  ca
        salută  cu  un  zimbet  deosebit  de   şi  acceleratul  delà  Braşov  a  trebuit   după  mort.  Către  amiazi  haita  de­
        ciudat,  şi  îmi  şopti  ceva  în  treacăt,   să treacă şi el, prin botezul de sânge.  tectivilor  răsări  ca  din  pământ,  şi
         pe limba lui.                         Ajung la gară.                   spre  seară  sosiau  deja  preoţi  şi  in­
            Era  un  prizonier  de  războiu,  ră­  Peronul  erâ  gol;  câţiva  jandarmi   telectuali  români,  ferecaţi  în  lanţuri,
         nit  grav  în  cele  dintâiu  încăerări,   se  şopoteau  întFun  colţ,  cu  şeful   între  baionetele  jandarmilor.  Un  cis-
        si  căzut  în  mânile  duşmanului.  Ti­  gării,  un  jidan  cu  mutra  congestio­  mar  evreu,  căruia  mai  târziu  nu  i-a
         nichigiu.  de  meserie,  lucră  pe  la   nată,  având  aerul  de  a  împărtăşi   cârpit  nimeni  măcar  câteva  perechi
         casele  oamenilor,  dar  numai  la  Ro­  grozave secrete de stat.       de  palme  zdravene,  strigă  pe  stradă
         mâni.  N’ar  fi  primit  să  lucreze  ceva   Acceleratul  întră  grăbit  pufuind   în  auzul  tuturor:  „Pe  care  domn  de
         la  vre-un  şvaba  (ungur  sau  neamţ),   şi  gâfâind,  ca  un  monstru  înfuriat.   român  să-l  bag  în  temniţă?“  în
         nici să fi crepat de foame. Din când   Ies  şi  eu  pe  peron,  şi  când  văd   prăvălia  evreiască  din  colţul  pieţei,
         în  când  dispăreâ  pe  câteva  zile,  şi   cupeele  cu  geamurile  sparte  şi  ur­  stăpâna  scotea  afară  servitoarele  cu
         la  înapoiere  se  întorceâ  cu  ştirile   mele  recente  de  gloanţe,  am  simţit   înjurături  de  hamal  la  adresa  Vala­
         cele  mai  proaspete.  Ciudat,  cum   cum  inima  îmi  svâcneşte  în  gâtlej,   hilor  puturoşi.  Pe  cât  ştim,  ea  s’a
         prizonierii  de  războiu  aveau  infor­  ga4a-gata  să  mă  înăbuşe...  şi  dinţii   ales  mai  târziu  numai  cu  câteva
         maţiile  cele  mai  exacte.  Fără  să   începură-  să  mi  se  bată.  ca  într'un   geamuri  sparte,  urmând  să  se  în-
         poată  ceti  ziare,  căci  nici  nu  le-ar   acces de febră.            graşe  şi  pentru  mai  departe,  pe
         fi  înţeles,  erau  în  curent  cu  toate   Pipăiam  acum  cu  mâna  realita­  spinarea  puturoşilor  de  Valahi.  Lu­
         mişcările  de  pe  câmpul  de  luptă,   tea  unui  vis,  ce  începuse  să  se  dis-   mea  străină  nu  prea  eşiâ  la  iveală
         pe  cari  le  presimţeau  cu  instinctul   trame...                     consfătuindu-se  în  casina  ungu­
         lor,  sau  şi  le  transmiteau  printr’o   Şeful  gării  îmi  aruncă  o  ochiadă   rească.  Numai  notarul  public  se
         miraculoasă telegrafie fără fir.    plină  de  ură  şi-mi  strigă  cu  glas   plimba,  înfuriat,  ca  un  curcan  bă­
            în clipa aceea îmi veniră în minte   tare,  ca  să  audă  şi  lumea  speriată   trân,  rotindu-şi  ochii  bulbucaţi,  în
         o  mulţime  de  amănunte,  ce-mi  scă­  din vagoane:                    căutarea  victimei,  pe  care  să  se
         paseră.  Prizonierii  Sârbi  şi  muscali   —  Domnule  profesor,  nu  e  voie   descarce.
         din  Sâncel,  avuseră  ieri  nişte  zim-   să mai veniţi la gară...        Trec  spre  piaţă,  cu  gândul  să
         bete ciudate şi repetau întruna : „De   Mă  fac,  că  nu-1  aud,  ales  că   mai  întâlnesc  vre-un  prieten.  Ca­
         seară  praznic...  mare  praznic  rumâ-   peronul se impopulase deodată.  pul îmi vuiâ de o bucurie mare, co­
         aesc...“  Apoi  seara,  pe  la  orele  zéce,   Până  să  vină  jandarmii,  cumpăr   pleşind  toate  primejdiile,  ce  aveau
         publicul  străin  din  Blaj  curgea  din   câteva ziare, şi mă strecor prin mul­  să vină. De acu — tot atâta!
         toate părţile spre casina ungurească.  ţimea  ce  stă  încremenită  pe  peron,   în  faţa  cafenelei  W.  publicul  da
            Mă  întorc  instinctiv  şi  pornesc   mirosind ce sé întâmplase.     năvală  în  afară,  cât  p’aci  să  mă
         spre  gară.  Numai  aveam  nici  o  în­  în  curând  apare  şi  trénul  de  pe   răstoarne.  Ce  erâ?  Un  meseriaş  in­
         doială,  dar  voiam  să  văd  şi  eu  mi­  Târnava-mică.  Cum  nu  mai  eram   trase  cam  în  voie  bună,  şi  când
         nunea, cu ochii.                    pe  peron,  mă  opresc  în  apropiere,   văzu  atâta  lume,  urmându-şi  jocul
            în  drum  mă  întâlnesc  cu  câteva   să-l  pot  trece  în  revistă.  Vagoanele   de  cărţi,  ca  şi  cum  nimic  nu  se
         cunoştinţe, schimbând în treacăt cu­  erau  arhipline;  vagoanele  de  marfă,   întâmplase, strigă în gură mare:
         vinte,  în  stil  telegrafic:  „Ai  auzit?“   chiar  şi  cele  deschise  gemeau  de   —  Finis  Hungariae!  V’aţi  dus
         „Da...“  „E  sigur?“  „Mergi  să  vezi   lume.                          dracului  toţi  ungurii  şi  jidanii  din
         acceleratul delà Braşov 1“             Era  cel  dintâi  transport  de  re­  ţara asta!

              * Din volumul „Cum era odată",   fugiaţi,  ce  porniseră  din  Secuime,   într’o  clipă  publicul  de  toate
         (1916—1918), ce va apare.           cu cel dintâi tren.                 neamurile, o tuli prin cele trei ie-
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12