Page 8 - 1922-04
P. 8

Pag. 66.                           - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - -  Nr. 4,


                 şiri, şi rămas singur, comandă cu   Sârbul râdea încet, întrebându-mă:  bântui.
               aerul cel mai nevinovat un cognac.   —  Aude domnul?
                Dela  seminar  şi  internatul  de   —  N’aud nimic.                       Se tăngue vântul
             băieţi  plecau  servitori,  ducând  ca­  El  avu  o  privire  plină  de  nedu­
                                                 merire.                                  In plopii din drum,
             zane cu supă pentru refugiaţi. Mulţi
                                                    —  Şi  se  aude  bine.  Sunt  tunuri   Iar plopii acum
             din  ei  —  ales  femeile  şi  copiii  —
                                                 şi  puşti.  Domnul  nu  cunoaşte,  eu    Acopăr pământul
             plecaseră,  aşa  cum  îi  surprinsese
                                                 cunosc.
             năpasta,  în  puterea  nopţii;  într’o                                       Cu frunze uscate.
                                                    Şi  se  strecură  spre  poartă,  ca
             cămaşă  de  noapte,  desculţi,  cu  o   o fantomă.                           Se tăngue vântul
                                                                 *
             haină  asvârlită  la  repezeală,  pe  u-            * *                      Şi glasu-i străbate
             meri.                                    Toată noaptea pluteam, cu ochii     Ca vârfuri de suliţi
                    Un prieten îmi spuse la liceu:  deschişi, de-asupra unei mări agitate.  In inimi pustii,
                —  Grăbeşte  acasă!  La  noapte     Valurile  mă  saltau,  când  în  înăl­  In inimi uitate,
             vom fi deţinuţi cu toţii.           ţimi  ameţitoare,  când  mă  asvârliau   Pătrunde n chilii,
                Puţin  îmi  mai  păsă:  Lavina  se   în prăpăstii fără fund.
                                                                                          Se pierde pe uliii...
             pornise...                             Plutiam  între  vis  şi  vieaţă;  între
                             *                                                            Şi duce durere
                             * *                 vieaţă şi moarte...
                în  noaptea  aceea  n’am  închis    Spre zi, când geamurile începeau      Pe unde-i tăcere
             un  ochiu.  Fel  de  fel  de  planuri  se   a se mohorî, am închis ochii.    Şi singurătate.                  +
             înălţau  şi  se  năruiau  în  imaginaţia   Vedenii  de  vis  se  fugăreau  prin             ECAT. PITIŞ.
             supraescitată.  Mă  gândiam  întâiu:   creerul  obosit,  prea  obosit  ca  să
                                                 le  poată  opri  şi  întruchipa,  din
             să  ne  retragem  în  Munţi.  Dar  cine
                                                 goana lor vertiginoasă...
             ne va apăra şi acolo?
                Oamenii  erau  chemaţi  sub  dra­
             pel,  şi  urgia  jandarmilor  sălbatici,
             ne-ar  fi  strivit  la  cea  dintâi  în­
             cercare de fugă.
                Ceasul  mântuirii  bătuse;  străinii
             se refugiau îngroziţi şi noi stăm ne­
             putincioşi,  plutind  de-asupra  pră-
             pastiei,ce despărţiâ vieaţa de moarte.   Mâine n zori voiu pune şeaua pe Kantăka — zbor de vânt
             O  punte  îngustă  se  zărea  deabia     Ce ’ntrupează Năzuinţa... Cer senin, pustiu pământ,
             de-asupra genunei: nădejdea.             Ajutaţi-mi l Las palatul de cristal şi de rubine,
                     Uşa scârţăi încet, o mătăhală    Vinul spumegând în cupe, reverii de muzici line,
                  neagră se strecoară pe lângă zid.   Parcuri verzi, grădini în care nu mai moare primăvara,
                „Vin  să  mă  ia“,  îmi  zisei.  Mă   Toate visurile mele ţi-le las, ie las Tamara...
             năpădi  o  spaimă  de  câte-va  clipe,
             liniştindu-mă  la  gândul  că  toţi  tre­  înzadar rugă-vei cedrii şi cypresii ca să-ţi spue
             buie să trecem prin ce ne era scris.     Unde sunt... Doar astrul care dimineaţa n ceruri sue
                Eră Sârbul meu.                       Mă va şti... dar nu e nimeni să priceapă glasul lui!
                Se  strecură  ca  o  pisică  pe  lângă   Cine ştie ce-i lumina, sau albastrul cerului?!...
             zid,  îşi  scoase  capela  şi  spuse  în
                                                      Mâine n zori voiu pune şeaua pe Kantăka, voiu pleca
             şopot:
                —  Jivio Romania!                     Fără să mă ştie nimeni, dus în zbor de răndunea;
                —  Vezi-ţi  de  treabă,  sârbule,  că   Voiu lăsă în urmă lumea relelor să se frământe,
             de-acum  vin  jandarmii  şi  ne  înhaţă.   Numai roibul să mă poarte, numai gândul să m avânte...
             Sunt numai peste drum.
                                                      în pustiu, lângă copacul Buddhi, vecinie înverzit,
                —  Nu  mai  vine  jandarm,  dom­
                                                      Multă vreme, ziua-noapiea, voiu privi spre Răsărit,
             nule, de-acu s’a isprăvit. Ia ascultă!
                Şi-şi  aplecă  urechea  la  pământ,   Şi voiu stă aşa pâri mintea-mi s-o desface ca o floare,
             cu un zimbet de biruitor.                'Luminăndu-se în raza răsăritului de soare...
                —  Ascultă, domnule - repetă el.
                                                      Buddha, lasă peregrinul prosternat sub ochii Tăi,
                Mă plec Ia pământ, lipindu-mi
             urechea.                                 Să se nnalţe cu gândirea peste ceata celor răi,
                                                      Şi arată-i drumul care duce n sferele senine,
                Simţiam  bătăile  inimii,  mai  re­
             pezi  ca  de  obiceiu,  dar  nu  deslu-   Ca s ajungă să devină înţelept şi bun ca Tine...
             şiam nimic.                                                                       VA SILE AL-GEOPGE
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13