Page 9 - 1922-04
P. 9

:Nr. 4.----------------------------------------- - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - -  Pag. 67.


          piciorul de lemn.                   nu  mai  ese  de-acasă,  să  se  poarte   şi  apoi  nici  nu  era  de  neam  român,
                                                                                  deşi vorbea bine româneşte.
                                              bine  cu  bătrâna.  Cine  ştie  ce  se
                                                                                                          )
                                              mai  poate  întâmplă?  S’ar  puteâ  ca   j  Stana  se  îngrozi:  I  se  păreâ  că
          ION AGÂRBICEANU - 3 -
                                              Andrei  să  nu  aibă  nimic.  De  câte   Filăru  nu  s’ar  învoi  s’o  ia  de  ne­
             Stana, după-ce se zvârcoli vreme   ori nu se întâmplă aşa!           vastă...
          îndelungată  în  păcel,  o  vâcni  pe   Şi  Stana.se  gândi  la  anii  pe­  Nici  odată  nu  şi-a  pus  întreba­
          podea,  merse  la  fereastră  şi-şi  lipi   trecuţi  cu  Andrei.  Nu  avea  de  ce  se   rea  asta,  iar  acum  nu  cuteza  să-i'
          fruntea de geamul rece.             plânge!  Omul  a  luat’o  din  dragoste,   dea  un  răspuns  hotărît.  De  aceea
             Abea  acum  începu  să  înţăleagă   săracă precum e şoarecele bisericii,  se  sili  să  nu  mai  stărue  asupra  ei,
          în  toată  greutatea  ei,  sosirea  apro­  0  luase  împotriva  voinţii  părinţilor   ci  se  gândi  din  nou  la  partea  a-
          piată a lui Andrei. Când, după cearta   lui,  şi,  afară  de  păruiala  aceea  de   ceea  din  scrisoarea  lui  Andrei,  în
          fulgerătoare  de  mai  nainte,  se  des­  demult,  n’a  mai  bătut’o  altă  dată.   care  bărbatul  spunea,  că  nu  se
          părţi  de  soacră-sa  izbindu-i  uşa  în   N’a  fost  scump  când  a  fost  vorba   mai  întoarce  aşa  cum  a  plecat...
          nas,  Stana  îi  strigase  ascuţit:  „Spu-   să-i  cumpere  strae  cu  care  să  poată   Aici  vedea  Stana  singurul  ei  razim
          ne-m^,  puţin  îmi  pasă!“  Şi,  după-ce   fi  între  femeile  fruntaşilor  din  sat.   pentru  viitor.  Dacă  va  veni  orb,
          rămăsese  singură  în  casa  dinainte,   N’a  deşelat’o  cu  munca  hotarului,   ciung  ori  olog,  cum  se  înapoiară
          fu  atât  de  aprinsă  de  mânie  pentru   cum  făceau  alţi  bărbaţi  din  sat  cu   destui  din  războiu,  Andrei  nu  va
          ruşinea  ce  păţise  azi,  încât  nu-şi   femeile lor. Nu şi-a uitat s’o îmbie şi   mai  avea  poftă  să-i  ştie  cărările  ei,
          putu  da  seama  cum  se  cade  de  în­  pe ea c’un pahar de vin Dumineca.  nu-i va mai păsa de ele.
          semnătatea  sosirii  lui  Andrei.  Une­  Da.  Eră  adevărat.  N’a  trăit  rău   Dar’  încă  de  va  fi  vorba  numai
          ori  avea  chiar  sentimentul, că  nu  se   cu  Andrei.  Şi  acum  iată  ce  i-a  făcut   de  un  concediu  de  câte-va  săptă­
          întâmplase  nimic  decât  obicinuita   ea,  ce  viaţă  i-a  pregătit  pe  când  se   mâni?  Atunci,  puţin  i-ar  păsâ  ei,
          ei  ceartă  cu  soacră-sa,  şi  bătaia  cu   va întoarce acasă din război!  ori  va  şti  bărbatul  său  ceva,  ori  ba.
          ticăloasa acea de Vuţa Surdului.       Sufletul  ei  era  gata  să  se  îndu­  Chiar’  dacă  ar  bate  o  în  toate  zi­
            Dar aici lângă fereastră, cu fruntea   ioşeze,  părerea  d£  rău  era  gata  s’o   lele,  în  sfârşit  tot  va  pleca  şi  va
          răzimată  de  geamul  rece,  obrajii  ei   copleşască, dar simţind-umilinţa ce  rămâneâ  singură.  Singură!  Abia  a-
          nu  mai  dogoreau:  ea  începu  să  se   1  s’ar  fi  adăugat  numai  decât  ca   cum,  că-şi  simţea  primejduită  liber­
          gândească  amănunţit  la  sosirea  lui   tovarăşă  pentru  viaţa  întreagă,  ea   tatea  vieţii  ei  de  plăceri,  putu  să
          Andrei,  şi  ceeace  simţi  mai  întâi,  fu   îşi  înălţă  capul,  cutezătoare  şi  dis­  judece  deplin,  ce  bun  nepreţuit  a
          un sentiment de descuragiare, care  preţuitoare:  Nu,  nu  se  va  târî  după   fost pentru ea această libertate!
          0  răcea,  o  îngheţă,  clipă  cu  clipă.   el, cerşindu-i iertare o viaţă întreagă!   Se  trânti  în  păcel  îmbrăcată.
          Nu  se  mai  putu  agăţa  de  gândul   De  ce  n’a  venit,  de  doi  ani,  o  sin­  Voiâ  să-şi  mai  limpezească  gându­
          ee-i  veni  mai  întâi,  că  toată  scri­  gură  dată  acasă,  de  ce  nu  i-a  scris?   rile.  Dar*  cum  aţipi  puţin,  i  se  părîi
          soarea  este  o  minciună,  că  Andrei   Este  ea  aşa  de  vinovată  cum  o   că  lângă  ea,  în  păcel,  de  către  pă­
          nu  va  veni!  Nu!  Auzise  cuprinsul   credea bătrâna?                 rete,  e  Andrei,  şi  că  o  izbeşte  cu
          ei, văzuse stampila care părea că      Şi  după  întâia  împotrivire,  ea   ceva  tare  în  spate.  Sări  speriată  din
          1  s’a  lipit  de  deget  când  a  pipăit’o,   simţi  din  nou  patima  ce  o  leagă  de   pat, privi cu groază în jur, şi spaima,
          şi  că  o  poartă  mereu  cu  ea,  văzuse   cel  de  acum.  Va  puteâ  ea  să  se  de-   descurajarea  ce  o  cuprinse  la  în­
          bucuria copilului şi a bătrânei!    partă  de  filăru?  Să  nu-1  mai  vadă?   ceput, când îşi lipi fruntea de geam,
              Da!  Ea  va  trebui  să  dea  ochi   Să  nu  mai  simtă  atingerea  lui?  Ce   o cuprinse din nou.
          cu  Andrei  şi  să-i  dea  seama  despre   prostie!  Vezi  bine  că  e  cu  nepu­  Ea  îşi  luă  numai  decât  o  hotă-
          faptele  sale.  îşi  aduse  aminte,  tot   tinţă.  Şi  nici  că  voeşte:  Nu  !  Pentru   rîre:  „Trebue  să  mă  duc  la  Filăru.
           mai  înfricată,  de  păruiala  de  mai   nimic în lume!                Să-i spun că vine Andrei. Vom chib-
           demult,  şi  de  paza  aspră  subt  care   Dar*  atunci  ce  va  face  după  so­  zui ce e de făcut!“
          a ţinut’o bărbatul patrusprezece ani.   sirea  lui  Andrei?  Va  rămânea  în   Şi,  învălită  într’o  mare  năframă
           Ea  cunoştea  inima  bătrânei,  a  soa­  casa  lui  şi  va  trăi  cu  Filăru?  Dar’   de  lână,  Stana  deschise  uşa,  se
           crei  sale,  şi  ar  mai  fi  putut  nădăj­  cum  cutează  să  se  gândească  la   strecură în tindă, auzi respirarea re­
           dui  că  Marina  nu-i  va  spune  nimic   asta?  Nu-1  cunoaşte  ea  pe  Andrei?   gulată a lui Ionică. Deschise cu grije
           lui  Andrei.  Dar  această  bunătate  a   Nu-i va rupe Andrei oasele?  uşa  dela  tindă,  dar  când  s’o  închidă
           soacrei  sale,  nu-i  va  folosi  la  nimic:   Stana  rămase  în  mijlocul  odăii   auzi tusa, cu înţăles, a bătrânei.
          satul fierbea, ori cine o arătă cu de­  înmărmurită:  Ce  va  face?  Va  merge   Stana strecură printre dinţi o în­
           getul.  Andrei  va  şti  ce  viaţă  a  dus   la Filăru, va fugi cu el?  jurătură şi izbi uşa cu putere.
           ea, si cum l-a făcut de râsul satului.  Iată  o  întrebare  pe  care  nu   Soacră-sa  se  mişcă  în  pat,  se  în­
              Totuşi  i  se  pără  că  nu  ar  fi  rău   şi-a  pus’o  nici  odată!  Ar  primi-o   vârti  către  perete  şi  zise,  ca  pentru
          să  facă  o  încercare:  de  mâne  să   Filăru?  S’ar  căsători  cu  ea?  Gean-   sine:  „Haida-hai!  Acuşi  o  să-ţi  so­
           nu  se  mai  întâlnească  cu  Filăru,  să  darmul  era  neînsurat,  dar  eră  domn  sească popa!“   — Va urma. —
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14