Page 11 - 1922-08

N r . ' 8 . C O S I N Z E A N A Pag. 135.

Traduceri din limba rusă.
Su şi sufletul...
Un cântec de 311. Teu iţea ia.
Sunt zile ’n care sufletul porneşte
Cu rânjet de furtuni clocotitoare Dacă pasăre liberă norocul mi-ar fi,
Şi cu aripi întinse în cer ar pluti, —
Să-şi bată joc de tot ce-i sfânt sub soare:
Un arc cu săgeată în mâni aş luă,
De cer, de iad, de soarta ce-l nutreşte...
Şi moartă sau vie la picior mi-ar pică!
Ca un Satan cu mâini distrugătoare Dacă floare sălbatică norocul mi-ar fi
Şi pe-o stâncă grozavă ea ar înflori, —
In mine mii de iaduri răscoleşte
Fără frică pe stâncă la ea m’aş sui
Şi-mi spune-atâtea ’ncât mă îngrozeşte,
Şi parfumul cu sete din ea l-aş sorbi!
Jnsăngerându-mi inima de-oroare.
Dacă norocul inel prăpădit mi-ar fi
Şi ’n adâncuri de valuri el azi ar luci, —
...Tresar cutremurat şi-i strig: „străine,
’Eu nimfă m’aş face şi ’n apă m’aş da,
O, cine eşti tu cel ce scurmi în mine?
Dar pe dânsul pe degete mereu l-aş purtă!
Opreşte-ie şi iar îţi zic te-opreşte...! li
Dacă ’n inimă la tine norocul mi-ar fi, —
Aş arde-o cu iubirea-mi şi noapte şi zi
Şi sufletu-mi, ca viforul pe mare,
Ca neîmpărţită să fie şi să-ardă mereu
Certat de sfânta Domnului mustrare,
Pentru mine numai, şi — s’o iubesc numai eu!
Jl simt de-o dată cum se linişteşte...
Tradusă de M. GRĂJDEANU
T. MURĂŞANU. din comuna Tăpordei (jud. Soroca).

s'a întors... nenorocit. De asta te mai departe, tu eşi din rândul celor poţi păcătui, că ai lângă tine un
bucuri! care pot fi iertaţi. semn care-ţi aduce mereu aminte de
— Şi dumneata te întristezi că — Cine să m,ă ierte ? moarte, şi-ţi ajută să încunjuri mai
nu s’a întors întreg să mă poată — Dumnezeu şi oamenii. Să ţi-se uşor păcatul.
zvântâ în bătăi. Eşti supărată că nu întoarcă bărbatul neputincios, nu din — Adică să mă canonesc şi eu
M
mă mai poţi da pe mâna lui, că nu vina lui, ci din rânduiala lui Dum­ alăturea de el? zisă Stana cu furie.
te mai poţi răzbună pe mine! Vi­ nezeu, căci nimic nu se întâmplă în „Dar ce sunt eu de vină? Eu i-am
peră! Iată, suntem pe-o formă de lume fără voia lui, şi tu să te bu­ smuls piciorul din genunchi? Eu am
bune! Eşti mulţumită acum? Dacă curi nu de întoarcerea lui, ci de ne­ făcut războiul ? Eu l-am trimis ¿colo ?
dumneata poţi vedea, nici eu nu sunt putinţa lui, zicându-ţi că de-acum nu Cum ? Ai vrea să putrezesc alăturea
oarbă. mai ai nici o răspundere, şi poţi pă­ de el, să mă schimb şi eu într’o bu­
Marina, soacra, avu un geamăt cătui nepedepsită, e un păcat stri­ cată de lemn? Şi dacă nu vreau să
scurt. gător la cer. Şi iată, pentru gândul mor alăturea de el, spui că m'a ro­
— Tu erai vrednică să te dau acesta eşti tu veselă, te-ai săltat bit diavolul? Ei bine, m’a robit şi-mi
pe mâna lui. Ţi-am făgăduit, iată, de-odată aşa de nu te mai cunosc. place! Sunt tinără şi vreau să trăesc!
recunosc. Şi ştiu că n’am făcut rău Asta înseamnă că-ţi dă vânt diavo­ Iată ce am voit să-ţi spun!!!
ameninţându-te aşa. Dar’ nu te va lul. Grijeşte! Şi, vânătă de mânie, Stana eră
răbda Dumnezeu dacă nu vei recu­ Stana simţi, înfiorată, dela cele gata s’o părăsească pe bătrâna.
noaşte şi tu că în clipa, în care aş dintâi cuvinte că bătrâna îi cetise Dar Marina, îşi întinsă braţul şi
fi văzut că te îndrepţi, nu i-aş mai în suflet. Ura ei faţă de soacră-sa zise cumpănit, fără nici o ură:
ii spus nimic. creştea din clipă în clipă, dar pe — Ascultă Stano! Sunt datoare
— Da, acum ştiu că nu te mai aceeaş măsură creştea şi spaima ei: să-ţi vorbesc, îţi ţin locul de mamă.
arde să-i spui. Ţi-a trecut gustul. nu se mai simţea aşa de sigură pe Şi, chiar de nu crezi tu, eu te-am
Nu poţi voi, mamă fiindu-i, să-l ne­ viitor, i se părea chiar că bucuria iubit pe tine. Te mai iubesc şi acum,
noroceşti şi mai tare. E limpede! ei să întunecă. încât sunt gata să-ţi iert tot. Cu­
Nu de dragul meu, de dragul lui! Bătrâna stătea acum înaintea ei nosc şi eu slăbiciunile omului. Dar,
— Şi tu nu crezi că te-am iubit ca o ameninţare. Dar îi veni de-o­ cred că atâta îţi pot cere, în numele
şi pe tine ca o mamă, şi că m’a du­ dată ungând mântuitor:; aşa şchiop lui Dumnezeu, în numele lui Andrei
rut căderea ta ca şi când ar fi fost cum e, lui Andrei acuşi îi vor săpa şi al copilului: păstrează cinstea ca­
a copilului meu? mormântul. La gândul acesta inima sei cât va trăi Andrei. Nu va mai
— Căderea mea? Ce cădere? ei se înrăutăţi cumplit, privi cute­ duce-o mult. Asta se vede. Dacă n’ar
întrebă cu neruşinare Stana. zător la bătrâna, şi zise: fi venit cu piciorul de lemn, ci nu­
— Bătrâna se cutremură, faţa ei — Ce ai voi dumneata să fac? mai cu tuşea în piept, ar fi fost lim­
se împietri şi zise: — Ceea ce ar face ori ce fe­ pede şi pentru tine, că zilele lui sunt
— Ascultă, Stano! Rău a fost, meie de omenie. De azi încolo cruce numărate. Deci iată ce-ţi spun: „La-
josnic a fost ceea ce s’a petrecut pe trecut. Să nu te bucuri că poţi să-1 pe Filăru, lasă şi pe ceialalţi,
până acum! Dar’ dacă vei greşi şi păcătui, să-ţi pară bine că nu mai câte zile va mai avea Andrei. Pe