Page 13 - 1922-08

N r . 8 . - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - Pag. 137.

fără de expresie la el. Gaicu stă. furi de ace. Nu-şi mai simt picioa­ Şi în timp ce pe Stoica îl înghi­
Nu-i vine să plece... rele în bocanci. Par’că stau în apă. ţise pământul par’că, mistuindu-se
— Ei, pleci? — Pe-aicea-i, mi se pare! în umbră, Gaicu se lasă în ghe-
Şi fără a răspunde, a luat arma Şi Gaicu, cu arma în mână, în­ nunchi, după ghisdeaua fântânii.
şi a pornit’o prin locul tranşeei lui, cepe a pipăi în întunerec. Pune mâna pe armă şi... începe a
răzbind cu capul prin pâcla deasă, — „Nu-i! Mai înainte!“ Tot nu-i... trage repede, mânat de-o putere ne­
la vale spre batalion. Şi iar se înşiruesc prin întuneric, văzută, înfierbântat, fără să ştie ce
— ’Zent, Don’ Maiori Caporalul aproape unul de altul să nu se ră­ face, frage într’una.
«Gaicu Petre, dintra treia, venit la or- tăcească. Se pleacă mai mult pe armă, şi
dinile Dumneavoastră... — Valeu! trage, trage mereu fără să se poată
Maioru} îl priveşte din cap până — Ce-i?... opri. Se aude vâjâituri, ţiuituri re­
în picioare. Cu faţa nemişcată, Gaicu — Fântâna... pezi şi scurte, loviri în gol., un ţă­
stă drept, ca de peatră. — Culcaţi!... cănit uşor în cască, dar Gaicu trage,
Ascultă Gaicu, eşti tu ostaş Şi soldaţii s’au lipit de pămân­ îngenunchiază de-albinelea, strânge
vrednic? tul ud. Par’că e o mlaştină. Şi apa dinţii şi trage cu sete, cu furie.. Ar
— ...Să trăiţii curge de sus pe gât, curge din coastă strigă, ar ţipă, ar vrea să răcnească,
— Pentru ce-ai venit tu aici? pe sub ei... dar tace şi trage, trage mereu. ,Car-
— Pentru ţară, să trăiţi! Par’că nu-i loc să nu vie apă. tuşele scad... Gaicu trage... îşi gră­
— Şi? Căprarul stă drept ca o stâncă... as­ beşte răsuflarea, i se pare că gloan­
— Şi... cultă... Nimic!... Ascultă iar... Se aude ţele ies prea greu, dar trage.
ceva. Nişte umbre... una... două...
— Să mori pentru ea, da? Ploaia începe a cădeâ şi mai
— Da, să trăiţi! trei... patru... îs mari şi par’că joacă deasă, bate cu furie ochii capora­
Şi caporalului îi fug repede o- în întuneric, acum s’apropie, acum lului, un vânt ascuţit ca briciul tae
chii dela faţa domnului Maior la se depărtează, se înalţă, se coboară, mâinile încleştate pe armă, i le în­
receptorul telefonului, la epoleţi, la se amestecă, şe desfac, se conto­ gheaţă... pământul se amestecă în
masă şi iar la faţa domnului Maior. pesc în urmă, şi iar se zăresc lă­ juru-i cu cerul...
murit.. Apa chifteşte sub picioarele Gaicu nu vede decât întunericul
Par’că nu simte nimic. Caută să lor... Vin încoace... Ba nu... au apu­
priceapă mai bine. cat la vale... Nu... iar au pornit în­ nepătruns dinainte din care ies ful­
— Gaicu, tu trebue să fii un sol­ coace... Căprarul nu ştie ce să facă. gerătoare gheme roşii, care cad în
dat viteaz. Să-ţi alegi trei tovarăşi. De-1 văd, e perdut. Florea îl strânge spatele lui. Trage însă înainte...
— ’Ţeles! « de picior, jos... Aşteaptă ordine. Ma­ De-odată stă. A isprăvit cartu­
— ...şi să fii cel mai înaintat tahalele vin încoace cu capetele în şele. Şi duşmanul se apropie... e la
post... pământ, una după alta. Iată-i a- câţiva paşi...
— ...de observaţie... proape. Şi Gaicu nu se mai poate Gaicu se scoală în picioare, ri­
— Ai să ocoleşti pe după gura culcă: dică sus capul, se pleacă pe picio­
de râpă de lângă a treia dinspre a — Predai!“ Vocea caporalului rul stâng înainte, strânge în mână
doua. La vale este o fântână... vei par’că a eşit din mormânt. arma de par’c’ar vreâ s’o sfarme,
stă acolo, iar când duşmanul va a- Baioneta atinge pieptul Neam­ ridică baioneta ca pentru atac... şi
îacâ, vei trimite un soldat. Tu să ţului. aşteaptă...
stai pe loc şi să tragi când vei ve- — Kamerat!... ----------o □ o-----------
deâ duşmanul... — „Sssst... Dania măti sst!..
— „’Teles! Florea, Stoica, Mereşanu s’au (pântece.
— „Fii vrednic, Gaicu! sculat. Gaicu dă târcoale Nemţilor,
— Să trăiţii cari au ridicat mânile. i.
Şi a ieşit înfierbântat de par’c’ar — Florea, cu ei la Don’ Maior! In zadar m alinţi, frumoaso,
fi fost de foc. Mergeâ automat, re­ Mereşanu, din urmă cu liftele!... Şi Şi-mi vorbeşti de fericire!
pede, fără zgomot până la locul lui. pe tăcute cele şase umbre s’au per- Tu ntre noi nu simţi aievea
— Ei?... dul în noapte, încet ca nişte pale Lanţul de deschilinire? —
— Ai să mergi cu mine, Florea. mici de întunecime, în altele mai
Tu cu Stoica şi cu Mereşanu. Şi-au * mari... Vom putea la fel să facem
luat toţi arme, granate şi cartuşe. Stoica şi Gaicu s’au aşezat pe Inimile să ne bată ?
Nu vorbeâ nimeni. Ajunşi lângă lo­ ghisdelele fântâni... aşteaptă... Nimic! Vom fi una doar la vorbă,
cul de plecare. Şi ploaia cade mai deasă, mai iute Dar la suflet — niciodată!
— „Nimeni să nu vorbească. şi picăturile năvălesc în barbă, pe
Mergem până la fântână... obraji, pe buze, pe nas, în ochi, pe II.
♦ „Şi fiţi cu băgare de seamă.“ mâneci... nu-i chip să te fereşti de Spune-mi, suflete sărmane,
Nu răspunde nimeni. Şi se în- ele. Nu ai unde. Dela o vreme par’că Unde rătăceşti visând?
şiruesc cu toţii, caporalul înainte, nu mai plouă. Nu mai sunt. Vezi tu casa cu polmoane,
pe lângă mal, ce nişte umbre ce se De-odată, sar arşi. Un sgomot Ochii mamei lăcrimând?
misluesc în întuneric. Se aude o bu- uşor se aude aproape. Se desluşesc Dacă-i vezi, te du aproape
tuşire. Caporalul a alunecat. Nu-i puncte negre, mici, care se mişqă... Şi din zborul tău te lasă
nimic. înainte. De-odată s’au oprit, Şi-s multe!
lovindu-se unul de aitul. Căprarul se gândeşte. Se apleacă Şi sărut-o pe pleoape
Să viseze câ-s acasă!...
Caporalul se uită ţintă. întuneric, spre Stoica.
peste tot. Şi ploaia curge înainte pe — Repede la domnu Maior. Ne Siberia, 1921. /. BUFNEA.
obraz, înţepând pieliţa ca nişte vâr­ atacă inimicul -------------o □ o---------------