Page 2 - 1922-08
P. 2
Pag. 126. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nr. 8.
t Virginia Başiota n. Gali.
A plecat dintre noi, prea de timpuriu, o Ne aducem aminte de cele dintâi turneuri
figură mult simpatizată, care ne-a dat atâtea ale amicului Z. B â r s a n şi doamna, cari erau
clipe de înălţare artistică, pe vremile grele ale primiţi cu cea mai mare dragoste în toate cen
Ardealului robit. trele româneşti. Şi ne aducem aminte şi de
Dotată dela Dumnezeu cu talent, absol cele trei-patru artiste ale noastre, şi de artiştii
ventă a conservatorului din Cluj, şi a academiei de azi, pe atunci bursieri ai „Fondului de tea-'
de muzică din Bu tru român“, cari ne-au
dapesta, a fost punc dat atâtea clipe de e-
tul de foiţă al tuturor levare sufletească, în-
concertelor aranjate tr’o luptă neîntreruptă,
cu prilejul adunărilor sub care am avut to-
generale ale „Asocia tuş norocul, să nu su
ţiei“ noastre, sau ale combăm.
„Fondului pentru te Virginia Başiota-
atru*. Gall a fost printre ce
In mai multe rân le mai simpatizate.
duri a concertat la *
şedinţele festive ale în sala de lectură
societăţii literare „Fe a societăţii l i t e r a r e
tru Maior“ din Buda „Petru Maior“ din Bu
pesta, apoi la Oradia- dapesta erau, pe vre
mare, Sângeorgiul-ro- mea întâiei noastre ti
mân, Abrud, Băile- nereţi, câteva tablouri
Herculane, Cluj, Hue ale seratelor festive,
din, Şimleul-Silvaniei, în cari dşoara Virgi
Baia-Mare, Aiud, Blaj, nia Gali şi celelalte
Bistriţa, totdeauna în debutante de valoare,
mod gratuit. aveau un loc de frun
Are compoziţii, te, alături de colonia
cari ar trebui să fie românească şi stu
date la tipar: doine, denţii universitari.
romanţe, piese pentru Răsfoiţi dările de
vioară şi piano. seamă şi foiletoanele
In primăvara anu ziarelor din Ardeal şi
lui trecut, a fost. învi- veţi află atâtea co
tată din partea Tea loane, în cari' numele
trului Naţional din ei, este amintit cu un
Cluj, să preia rolul deosebit entusiasm.
Margaretei din opera *
„Faust“. Dar vremea trece
■ Eră un vis al ei — şi al nostru al tuturora! — şi lumea de azi nu-şi. mai aminteşte pre
Dar boala, care a răpus-o în curând, îşi cis de ceea-ce a fost.
anunţase deja implacabila ei apariţie. Ne împlinim deci noi, cari aparţinem ve-
A trebuit să plece prea de timpuriu, lăsând chei generaţii, o datorie de onoare, parentând
în urmă-i atâtea regrete. în câteva rânduri, amintirea unei artiste, care
*
a fost la înălţimea chemării, pe vremile grele,
La mormântul ei ni se evocă atâtea amin când degetele dela două mâni ne erau prea
tiri duioase, din cele două decenii din urmă multe, ca să numărăm pe ‘toţi slujitorii artei
ale Ardealului de demult. şi literaturei ardelene...
Ne amintim de adunările „Asociaţiei“, cum AL Ciura.
le ţineam în centre culturale, şi cum le ţineam
la sate, unde oratorii glăsuiau sub paza baio
netelor jandarmilor.
\