Page 11 - 1922-9-10

Pag. 151 ■ ......... ------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - --------------------------------- Nr. 9—10.

mână de iarbă, şterse coasa, apro- Andrei îl asculta tot mai mirat, — Şi cine hoţăreşte cât să plă­
piindu-se o dădu tatălui său. Acesta şi dela o vreme simţi cum îi umple tească fiecare om?
se uită pe-o parte, pe alta, îi pipăi sufletul o duioşie caldă. • — Hotăreşte primăria după ave­
tăişul. Ionică îşi luă uri aer gânditor, rea fiecărui locuitor din sat!
. — Da, e îngroşat ! zise el. Dar necăjit parcă, şi după ce aflase tot —. Hm ! „făcu băiatul căzut pe
bine ai mai grijit-o Ionică, n’are nici ce-i trebuia, îl întrebă c’un fel de gânduri“. Aşa nu-i mirare că tre­
o ştirbitură ! . r Silă: buie să-ţi pierzi atâta vreme prin
— Hm ! >„făcu Ionică cu serio­ — Şi cum stăm cu dările astea sat! Câtă sfadă va trebui să ai cu
zitate“, coasa ştirbă nu-i decât o care trebuesc plătite? M’am gândit cei dela cancelarie!
custură. Ce să mai faci cu ea? mult şi nu pot înnţelege. Văd că Şi pentru ce? întrebă Andrei
Azi o s’o batem amândoi, nu-i un lucru uşor. Trebue să mergi nedumerit.
Ionică. Vino în şură. să întrebi la cancelarie? Pentruca să nu te înşele,
Băiatul aruncă o.privire la iarba — Ei, ce-ţi mai baţi capul cu să nu socotească darea greşit. Măi­
cosită. astfel de lucruri, Ionică 1 răspunse cuţa i-a înjurat de multe ori. Acum
Să le duc întâi un braţ. Andrei, vei avea încă destulă vreme înţeleg.
— Da, du-le!. răspunse Andrei pentru asta. , ' . Ionică tăcu gânditor. Punctu
privind mulţămitîn urma lui Ionică. — Şi totuşi eu ştiu că mama ăsta cu dările, cu contribuţia îi păru
Nu peste mult din şură începuse şi-a bătut mult capul cu ele, câtă cel mai greu între sarcinile de băr­
toaca măruntă de oţel, când în vreme, ai lipsit-dumneata de-acasă. bat pe care eră hotărît să le ia pe
tacturi regulate, când cu pauze nu Andrei îl privi întrebător, mirat. umerii săi. Cum se va sfădi el cu
pe-o formă măsurate între izbiturile —. Da, şi dumneata ţi-ai perdut „ticăloşii ăia dela primărie“ cum le
ciocanului. Tatăl şi fiul băteau coasa destulă vreme cu ele, ştiu eu bine, spunea-mamă-sa? Şi nesmintit că
pe rând. adause băiatul. trebuia să te Sfădeşti cu ei, dacă
In restimpuri ploaia de izbituri Tatăl nu-1 mai privea acum de nu vreai să fi înşelat!
încetă, Ionică nu-1 mai slăbea pe fel. Nu ştia ce vrea să zică Ionică. Un cap de muiere nu răz­
Andrei cu întrebările. Atunci cioca­ ■ Băiatul ştia un lucru. De mic beşte cu ei, aici e de lipsă un cap
nul se hodinea, şi tatăl îl asculta copil auzise în casă spunându-se de bărbat, zise el de-odatâ hotărât
tot mai mirat. de tatăl său : „e dus prin sat“, de şi foarte serios. -
Dacă fânul se usucă din brazdă, câte ori nu era acasă sau la câmp. Cu cine să răzbească?
nu-i aşa că poate fi adunat de-auna De câte ori nu l-au aşteptat mai — Cu cei dela primărie, cu cei
în căpiţe, tată? ales Duminecile şi în sărbători să din sat! Acum înţeleg eu de ce în­
vezi bine că se poate, numai se întoarcă „de prin sat“. Şi mai târzia atâta măicuţa prin sat, şi de
cât să nu dea Dumnezeu să fie aşa: ştia că tot aşa o aşteptat pe mamă-sa, ce se sfădea adeseori şi cu bunica,
numai brezdele subţiri, când e iarba pe Stana, decând Andrei era dus în după ce venia acasă. O năcâjiau ti­
mică, se usucă aşa. râzboiu. Şi ea era „prin sat“. Io­ căloşii ăia dela primărie!
Ei pe căpiţe e bine să pui nică înţelese că cei care-s căpete­ Andrei privi mişcat la Ionică.
parii dâsăgiţi peste vârf, ori e mai niile caselor aveau se vede ceva cu Măicută-ta se certa adeseori
bine să împlânţi parii în mijloc. „satul“, şi că, de când era dus An­ cu bunica?
Pentru ca să nu fie răsturnate de drei, era’ firesc ca mamă-sa să în­ Păi, de mine se fereau, dar
vânt, cum e mai’bine? \ grijească de-a se răfui cu satul. de multe ori nu dormiam când se
Tatăl zimbi. De-aceea el nici nu se mira când aprindea cearta. Şi totdeauna asta
—- Să fie, mai întâi căpiţă bine mamă-sa întârzia mult prin sat. Tot se ’ntâmpla când măicuţa întârzia
croită şi bine potrivită, îndesată cât aşa întârzia odată tatăl său. prin sat. Când eram pe hotar, la
de tare. Parul e mai bine împlântat Când, mai târziu,Tnţâlese că fie­ lucru acasă, niciodată nu se certau.
în mijloc. Dacă, dau ploile, face care om trebue să plătească pe an Vezi că nu erau necăjite, o spuse
loc la apă să se strecoare în fân. dare la cancelaria satului,’ să plă­ băiatul cu adâncă seriozitate.
Ionică asculta cu seriozitate, ca tească bani, — şi aceasta se în­ t— Şi apoi, măicuţa nu cunoaşte
un om mare, cu mult interes. tâmplă mai ales decând Stana ră­ nici scrisoarea. Pe mine n’o să mă
Eu, pân’acum, n’am făcut sin­ mase singură, şi chiar blestemă în înşele ei! adause băiatul îndată, ri-
gur o căpiţă. Dar şi eu eram de pă­ câteva rânduri „dările“ — contri­ dicându-se din fân, de lângă tatăl
rerea dumitale. buţia, — Ionică era de credinţă că său unde bătură coasa.
Ionică se interesa, rând pe rând, aceşti bani plătiţi făcură pe părinţii Andrei simţi cum i se umplea
de toate lucrurile din jurul unei lui să aibă de lucru cu „satul“. Şi ochii de lacrimi. 11 înţelese acum
gospodării. II întrebă dacă ar râde cum el era hotărât să-i ţină locul deplin pe Ionică. Văzu că băiatul
cineva de-un om care n’ar merge la tatălui său pe viitor, voia să fie lă­ îşi dădea seama de neputinţa lui,
moară cu saciii plini, ci numai cu murit şi în privinţa aceasta. legată de piciorul cel de lemn, şi
unii de' jumătate plini, sau chiar — Trebueşc ele nesmintit plă­ sufletul său crescu simţind dragos­
mai puţinn de jumătate? Voi să ştie tite? întrebă din nou Ionică. tea şi curajul băiatului.
la câte . care lemne din pădurea sa­ —- Dările? [)ar’ mai era un lucru pentru
tului are un .om pe an? Întrebă — Da ! Nesmintit! care Andrei se bucura în adâncul
care-i porumbul de sămânţă cel mai — Şi pentru ce? De ce să dăm inimii: Se convinse că Ionică nu
bun. Şi rând . pe rând, îl întrebă pe bani satului, primarului. sau nota­ cunoştea nimic din ceeace se pe-
Andrei'asupra, la tot ceeace plănuise rului? . trecea la casa lor, că sufletul său a
el să facă de-aici încolo, ridicân- — E lege-Ionică, nu-i dăm pentru rămas curat,, neatins de nici o
du-se în rândul oamenilor mari, şi sat ci pentru ţara întreagă. bănuială în legătură cu vieaţa pe
scutindu-1 pe tatăl său de orice Ionică nu stărui asupra acestui care o ducea Stana.
muncă. răspuns. Simţia că nu înţelege nimic. Cât de mult se zbătea el cu