Page 5 - 1922-11
P. 5

Nr. 11.                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 165.

                                                                               Nenorocirea dela
                                                                                                      Lupeni.

                                                                                  OrăşeLul Lupeni, pierdut în cre-
                                                                               erii  munţilor  noştri,  cari  poartă  în
                                                                               adâncul  lor  nu  numai  aur  ci  şi
                                                                               cărbune,  a  fost  timp  de  câteva  săp­
                                                                               tămâni  subiect  zilnic  al  publicaţiilor
                                                                               noastre.  A  trebuit  să  vină  o  neno­
                                                                               rocire  uriaşă,  ca  cea  de  acu-s  câ­
                                                                               teva  săptămâni,  pentruca  însfârşit
                                                                               să  se  mişte  toată  ţara,  dela  Rege
                                                                               şi  până  la  opincă,  şi  să  se  amin­
                                                                               tească,  că  avem  şi  noi  o  industrie
                                                                               a  cărbunelui  şi  că  adâncul  mun­
                                                                               ţilor  noştri  bogaţi  în  tot  felul  de
                                                                               zăcăminte  este  scormonit  de  mii  şi
                                                                               zeci  de  mii  de  fiinţe  ca  şi  noi,  cari
                                                                               însă,  durere,  prea  se  joacă  adesea
                                                                               cu  vieaţa,  în  lipsa  măsurilor  de
                                                                               precauţiune  suficiente,  care  trebuie
                                                                               să  se  iea  la  astfel  de  muncă  is­
                                                                               tovitoare şi primejdioasă.
                                                                                  Jertfele  nevinovate  dela  Lupeni,
                                                                               culcate  astăzi  pentru  vecie  în  pă­
                                                                               mântul  pe  care  ele  l’au  scormonit
                                                                               cu  alâta  drag,  nu  se  pot  odihni  în
                                                                               linişte,  ci  strigă  în  graiul  lor  mut,
                                                                               vorbesc  prin  cele  82  de  cruciuliţe
                                                                               de  lemn  făcute  în  pripă,  că  cei  ce
                                                                               sunt  puşi  în  fruntea  masselor  mun­
                                                                               citoare au datorie sfântă să veghieze
                                                                               cu  toată  conştiinţiozitatea  asupra
                                                                               vieţilor  care  le  sunt  încredinţate
                                                                               căci  numai  aşa  se  pot  reduce  la
                                                                               minim  jertfele,  pe  care  pământul  le
                                                                               cere totuş din vreme’n vreme.
                                                                                  Viaţa  este  o  luptă,  aceasta  este-
                                                                               ştiut  de  toţi aceia,  cari'* asudă pen­
                                                                               tru  ca  să  poată  ,  câştiga  bucătura
                                                                               zilnică  de  pâine,  şi’n  această  luptă
                                                                               cu  ciocniri  sângeroase  şi  fără  milă,
                                                                               se  întâmplă  acţesea,  ca  omul  să
                                                                               cadă  jertfă  înainte  de  a  fi  înfrânt
                                                                               pe  dreptate.  Cu  acest  gând  se
                                                                               ’mpacă  si  muncitorul,  care  se  co­
                                                                               boară  zilnic  în  măruntaele  pămân­
                                                                               tului,  ca  să.  scoată  de  acolo  ce  e
                                                                               de preţ:    •.
                                                                                 Aturtci,  când  ’  jetrfele  însă  sunt
                                                                               prea  multe,  când  numai  o  vinovată
                                                                               lipsă  de  prevedere  le-a  cauzat,  se
                                                                               revoltă'  nu  numai  sufletul  rămas
                                                                               orfan  pe  urma  celui  ce  ş'a  dus  pe
                                                                               veci, ci şi sufletul ori cărui om, care
                                                                               preţueşte  viaţa,  ea  pe  un  elenlent-
                                                                               necesar  progresului  general  al  ome-
                                                                               nirei.
                                                                                  După  câte  o  astfel  de.  nenoro­
                                                                               cii  e,  datoria  celor  ce au  inimă, este
                                                                               duplă : î., ^ă ajute pe cei rămaşi în

                                                                                Vederi generale dela nunele de căr­
                                                                                buni din LUPENI, unde s’a întâm­
                                                                                  plat marea nenorocire din luna
                                                                                             trecută.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10