Page 8 - 1922-11

--------------------- --------------- —---------------- -----r^E
;

litera

Piciorul de lemn. în ea simţea cum se deşteaptă în opresc dela nimic. Tu-mi eşti duj-
— După cum vezi, eu nu te
el monstrul de altă dată, monstrul
ION AGÂRBICEANU. -9- care ucidea oamenii pe câmpul de man acum, ştiu. Am mai avut eu
v
luptă... dujinani! Câţi din ei n’ay muşcat
VII. In câteva clipe, fulgerător, el îşi din ţărână? Tu crezi că vei trăi
aduse aminte de toate simţemintele vecinie? Şi crezi că se plăteşte să
Erau zile, şi tot mai dese, când lui faţă de femeea aceasta decând te ticăloşeşti aşa pentru plăcerea
Andrei avea fierbinţeli mari şi se se întorsese-acasă. Dintr’o privinţă, vta? Cine crezi că eşti tu? Uite, nu
simţea aşa de slab, încât nu mai’ pu­ dintr’un cuvânt i-a simţit atunci, mi-ar trebui decât o mişcare pe
tea părăsi patul. Intr’o astfel de zi, seara, necredinţa. Dar era el însuşi care am făcut-o de multe ori, pen-
la vr’o jumătate de an de la întoar­ desgustat de sine însuşi, de vieaţă, truca să-ţi arăt cine eşti. Hei, cum
cerea sa, către seară, se aprinse o încât în sufletul lui părea că nu te-ai pocăi atunci, cum mi-ai cădea
sfadă grea în tindă, între nevastă mai încape nici o suferinţă nouă. rugătoare la picioare, ca înaintea lui
şi mamă-sa. Certe mai mici, mai Răutatea cu care se întorsese, îi Dumnezeu! Dar’ acum nu voiuface
potolite, auzise el adeseori între ele, mai crescu în suflet, şi atât. mişcarea aceia!
dar acum, cele două femei, înver­ La vr’o săptămână după întoar­ Vreau să trăieşti cât mai mult,
şunate de moarte, strigau din răs­ cere, într’o seară când Stana îl crezu să ajungi odată şi tu să vezi ce
puteri. Andrei ştia că, de dimineaţă, pe Andrei adurmit, femeea încercă plăteşti. Acum crezi că tu eşti lu­
Stana plecase de-acasă. să iasă, ca de obiceiu, pe fereastră. mea întreagă ! Cum să laşi această
I Simţi de pe cum izbise uşa dela O văzuse, ieşind aşa, seri de-arân- lume fără viaţă, fără căldură, fără
portiţă, că nevastă-sa se întoarce dul, fără să facă o mişcare. Dar plăcere! Dacă n’ai mai strânge în
înfuriată. acum, când Stana cerca şă se stre­ braţe pe ticălosul acela, poate ai
— Mi-ai făcut-o şi pe asta! coare prin fereastră, Andrei tuşi cu crede că dimineaţa n’ar mai răsări
strigă ea cu mânie abea întrând în înec, piciorul lui de lemn se izbi soarele. Haide! înainte pe drumul
tindă. puternic de marginea patului. Stana tâu ! Tot omul pe drumul lui înainte!
— Da, ţi-am făcut-o! Ai aflat încremeni, apoi se retrase încet în Pentru ce să-şi râdă viaţa numai de
abea acum? Ţi-a trebuit o zi în­ casă. Ce-i va fi trăznit prin cap? mine? Las’ să-şi bată joc şi de
treagă pentru asta? înfricoşată că Andrei o văzu, Stana tine, şi de toţi, De crucea lui nime
— Numai cât n’ai să te bucuri, se apropie pentru întâia oară de el, nu poată scăpa! Hei ! scoală-te şi
n’o să vă bucuraţi! O să-l aduc îl îmbrăţişă şi voi să-l sărute. An­ te du la Filăru tău, altfel ar putea
înapoi ! O să vină înapoi. drei cŞută în pat înfrigurat după să se prăpădească lumea întreagă.
cârja lui, dar cum nu o află, îm­ Fereastra-i deschisă ! Du-te, tu cea
— Nu, despre asta poţi să-ţi pinse pe Stana de lângă pat, şi o care vei trăi, în vecj, şi te vei bă-
ştergi buzele, nu se mai întoarce. izbi în spate cu piciorul lui de lăcări de-apururi în plăcerile cele
Am fost până la comandă. L-au tri­ lemn. fără de moarte ! Ce nebunie ! Haide,
mis undeva în ţara ungurească, — Du-te ! Te-aşteaptă! Gemu el pleacă odată!“
de-acolo nu se va mai întoarce ! răguşit. Andrei fu înecat atunci de-o tuşă
Stana se uita la bătrână ca o — O să mă duc! Credeai că fără de sfârşit. Dar în zadar pândi
lupoaică flămândă, părul i se zbârli, vreau să te sărut? Mi-e scârbă de până spre ziuă:*Stana nu se mişcă
şi se aruncă spre soacră-sa. tine. Voiam să văd dacă dormi. de pe laviţa ei.
Bătrâna se feri. Andrei voi să sară din pat, dar Şi trei nopţi în şir rămase acasă.
— Să nu te atingi de mine, că­ de-odată îl cuprinse o memărginită Dar în a patra, se strecură din nou
ţea ! Eşti turbată! Ai alergat o zi scârbă : păru că vede înaintea sa pe fereastră.
întreagă să-i dai de urmă. Nu-1 vei trupurile celor ce putrezeau pe câm­ Din noaptea aceea Andrei nu
mai vedea, îţi spun. Dacă mai este purile de luptă. Nu se mişcă din mai simţi faţă de femeea sa decât o
vr’o dreptate în lumea asta, trebuia pat, iar Stana, după ce stătu multă nesfârşită nepăsare. Mergea pe dru­
să plece ! vreme înlemnită în mijlocul casei, mul ei, îşi zicea, altfel o să se în­
— Să plece zici, de ce? Să se culcă pe laviţa ei. de la fe­ tunece soarele !
poată muri în linişte? Să rămân reastră. Furia nu-1 mai cuprindea decât
aici la voi, să părăsesc hoitul din Şi de-acolo, după un restimp de când se gândia că Ionică va fi bă­
casă? O să-l aduc înapoi, ori am muţenie începu să vorbească de Fi- gat si el de seamă pe ce. cărări
să-mi găsesc altul în locul lui! lăru, de nenorocirea ei, de setea ei umbîă Stana. Dar de când jn ziua
Din odaia dinnainte Andrei as­ de vieaţă... Andrei o asculta nemiş­ aceea ploioasă se încredinţă că bă­
culta cuprins de spaimă. El simţi cat cu trupul scăldat în sudori. Pă­ iatul nu bănueşte nimic, nu se mai
limpede cum s’a săpat o prăpastie rea că nu mai are nici o suferinţă, purta cu Stana decâte cu cea mai
vecinică între el şi nevastă-sa. Şi părea că toată nenorocirea lui e a deplină nepăsare.
părea că de prăpastia aceasta se altuia. După ce Stana se liniştise, Ceeace o îngrozise pe Stana mai
îngrozea. Se îngrozea şi uitându-se el zise : mult decât ar fi păzit-o şi ar fi bă-