Page 14 - 1922-12
P. 14
N r . 1 2 . - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - ---------------------------- Pag. 189
ţilor. Să-i cruţe de durere. Ei îl Cred Un zimbet ironic flutură în colţul tramvaie şi se aprindeau rând pe
sănătos, vesel... şi acuma s’a sfârşit. buzelor sale... A fost de mult. Iu rând becuri electrice.
O zi, un cias poate şi punctul bise o fată... Lutul era lut şi divi O tuse puternică îl apucă iarăşi.
negru al eului său avea să dispară... nizarea nu-i aparţinea decât vre- Simţia că se înăbuşe, ar fi vrut să
Răsboiul... La ce m’am străduit melnic. Se măritase cu un altul. cheme ajutor, dar nu putea striga
să învăţ, la ce am muncit atâta îşi Irecu mâna cu degetele res şi de ar fi putut nu îl auzia ni
— se gândi el — la ce, când nu firate prin păr şi în picioare în meni. Se mai linişti, putu să respire.
am fericirea să iau folosul muncei faţa oglinzii, Căpitanul Tiberiu Nu ştia ce va face şi nici nu-i plă
mele. Nu cunosc viaţa. N-am putut Muntean, se privi certător, între- cea să se gândească la aceasta.
încerca încă să scot strigătul de bându-şi par’că chipul reflectat în Se gândia. Aici întunerecul cu sche
învingere al forţei mele... Voiu trece cristal, dacă va putea resista încă letele de arbori despuiaţi şi umezi,
în haosul de lumini şi umbre al o zi, o singură zi... Privi cu scârbă dincolo, aproape de-aici mii şi mii
Marelui Întreg, fără să-l fi putut jur-împrejur şi spionând coridorul, de becuri electrice ce ’n scânte
cuprinde în deajuns în creerul meu... părăsi camera, unde suferise luni ieri orbitoare, aruncă fulgere pe
Voiu muri şi nu am trăit încă. de zile. briliantele, pietrele scumpe ce stră
Nemărginită durere se deslănţui La început încet şi şovăitor, mai lucesc pe piepturi albe de femei,
în sufletul său, durere fără de margini apoi tot mai grăbit, mai înviorat de ce binoclează în teatre. Muzică. Va
care pune stăpânire pe întreg su dorul de a trăi, trecu prin cori luri spumoase ce ţâşnesc din sticle
fletul devenit uriaş în raport invers doarele lungi şi se scoborî în curte. de şampanie, în râsete zglobii de
cu totala slăbire a fizicului. Nu întâlni decât câţiva bolnavi fete, zingănit de pahare, miros de
*— Dacă încă odată aşi mai pu stingheri. Respiră uşurat când se viorele... Viaţa acolo şi aici moartea.
tea trăi. O zi, o singură zi, în care văzu în stradă. Trecuse prin emoţii Dincolo ei, cei sănătoşi, aici muri
să simt tot farmecul vieţii. O zi şi se simţea obosit. Se întoarse şi bundul...
înaintea veşniciei de nesimţire... privi cu groază zidurile reci moho * W Sufletul i se umplu deodată de
Şi deodată se simţi cutremurat râte ale spitalului. I-se părea, că revoltă. Muribund? Da. Dar pentru
de răceala zidurilor spitalului, ci aceste ziduri, iau chipul unui cine, pentru ce?... Răsboiul... Răs
mitir cu etaje de cadavre vii. Se monstru hidos şi respingător, care boiul.,.
simţi atras ca de un magnet uriaş îşi întinde braţele să-l cuprindă Stmţi că se îneacă, nu mai
de lume, de oraş şi în puterea ca pe o pradă scăpată din ghiara poate respira. Tusa îl apucase din
voinţei mai tari decât fizicul debil, sa şi involuntar îşi iuţi paşii. O nou deastădată cu mult mal pu
simţi curgându-i în vine un sânge birjă trecea pe strada pustie. N’avea ternică şi fără iertare. Două ful
mai puternic, resimţi cum se apropie putere să strige, făcu un semn bir gere, ultimele fulgere, îi străbătură
viaţa şi-i împrăştie tremurători fiori jarului care îl văzu şi îl ajută să privirea şi ochii se înjectară, în
în tot corpul... Erau ultimile pică urce. timp ce capul îi căzu greoiu ca
turi de energie, cari concentrau în Avu un acces violent de tuşă plumbul pe piept şi cu manile de
ele puterea unui întreg. provocată de zdruncinăturile birjii. şirate făcute pumn căuta să-şi rupă
Se ridică grăbit, deschise uşa Erau ciasurile târzii după masă. gulerul ce-1 strângea, sugrămându-1.
garderobului în care, işi avea hai Trecu pe lângă un cinematograf. Era totul în zadar. Hidoasa reali
nele. Cu o grabă nervoasă şi cu Intră. Nu ca să vadă filmul, simţia tate îl pândea în massa compactă
sforţări mari începu să se îmbrace. un dor nespus s’asculte muzică. de întunerec, în timp ce muribun
Odihnea din când în când câteva Ştia, că în acest cinematograf cânta dul se întinse pe pământ cu poc
minute. Puterea dorului de viaţă îi un taraf de lăutari. Se juca o dramă. nituri de oase înţepenite. Un zim
insufla însă atâta putere, încât fu Muzica cânta o arie necunoscută bet sarcastic, între spumele gurii,
în stare să se îmbrace. Mai greu dintr’o operă... Cântau slab, dar su pronunţa par’că stins cuvântul ul
trase cişmele. Erau de lac şi ne fletul primea acordurile prin sen tim al unei idei fixe împietrită
purtate. Le făcuse pentru logodnă... sibilitatea ce creează singură arta. într’un creer mort: „Răsboiul...“
Logodna lui... iubise o fată, o iu Ascultând muzica, el asculta vocile
bise cu pasiunea dumnezeirii care propiului său suflet.
învestmântează un lut de femee în Aerul îmbâcsit îi făcea însă rău
toată sfinţenia frumosului, în toată bolnavului. Sjmţea că se înăbuşă.
sfinţenia cultului pentru sublim... Ieşi şi cu pasul încet, nesigur, se Expirând cu acest
Chipul ei îşi săpase în sufletul lui îndreptă înspre un parc apropiat.
urme adânci şi înlocuiau în gân Sufletul îi era plin de lumină şi număr abonamentul plă
direa lui noţiunea de frumos. De nu mai simţea durerea ce i-o pro tit pe jumătatea primă
sub degetele ei catifelate mici, s-au voca tuşea seacă cu horcăituri înă
revărsat în sufletul lui cefe mai buşite. a anului curent, rugăm
vrăjite melodii ce le-a cântat vreo Se făcea seară. Ramurile arbo
dată un pian şi’n valsurile în cari rilor din parc se proectau pe stăruitor pe iubiţii noştri
a purtat pe braţul lui corpul ei uşor, uri fond ruginiu luând forme de
a simţit superlativul fericirei închi schelete negre în dosul nuanţelor cetitori, ca să se îngri
puite... Nelly... isvor de iluzii, alta de aur portocaliu şi rubiniu în ultimele
rul gândurilor celor mai curate pe raze ale soarelui din ziua aceea. jească cât mai neîntâr
cari le-a putut naşte vreodată un Un vânt aspru îl făcu pe bolnav ziat de reînoirea abo
suflet... Iubise o fată. A fost de să se razime de un copac şi să se
mult, de mult. Un vis cu aripi prea aşeze jos pe pământul încă umed. namentului.
grele pentru purtătorul lor... Nu era nimeni în parc. De departe
Tresări ca de o amintire^ tristă. se [auziau huruiturile$[repezij£ de
