Page 13 - 1922-13
P. 13

Nr. 13.                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 205.

       tărie“  unde  întră  drumul  delà  satul   închizându-sc  a  treia  stagiune  a  Teatrului   fi  avut  şi  el  destui  spectatori  şi  artiştii
       nostru, zării pe lelea Nuţă ghemuită   Naţional  din  Cluj,  să  nu  ni  se  vorbească   lui  nu  ar  fi  avut  atâtea  amare  decepţii,
       în fundul carului îndemnându-şi caii   numai  de  sălile  goale  şi  de  greşitele  de­  văzând  că  talentul  lor  se  pulverizează  in
                                            ducţii ce se pot trage din aceasta.
                                                                                 faţa  unei  săli  goale  şi  care  de  cele  mai
       spre  casă.  Fără  să  vreau  îmi  veniră   Povestea  sălilor  goale  o  ştim  şi  noi,   multe  ori  era  goală  pentrucă  nu  era  cu
       în  minte  vorbele  ei  :  „când  eram   desigur.  Ea  inşă  nu  este  aceea,  pe  care   ce să se umple.
       în  vremea  mea  în  timpul  măritişu­  o  şoptpsc  toate  vrăbiile  pe  toate  gardu­  Stagiunea  a  treia  a  Teatrului  Naţional
       lui,  doi  peţitori  am  avut  deodată.   rile. Ea este alta.             din Cluj, după ce a jucat 16 premiere, s’a
                                               Clujul  nu  este  un  oraş  românesc.  Cele
                                                                                 închis.  Munca  însă  n’a  încetat,  decât
       Amândoi  de  neam,  purtau  cizme,   câteva sute de funcţionari aduşi aici şi ar­  pentru  o  scurtă  odihnă  şi  ca  să  reînceapă
       unul  cu  turecii  tari,  iar  celălalt  cu   mata  încă  nu  constituie  românitatea  Clu­  curând  cu  avânt,  cu  dragoste,  cu  devota­
       ei  moi  şi  tot  ini-am  ales  pe  Ghiţă   jului. Comerţul şi industria lui este străină,   ment,  din  partea  Directorului,  ca  şi  a  ar­
       ăsta al meu cu opinci“...            şi  incă  streină  de-abinele  şi  aşa  elemen­  tiştilor.
                                            tul  cercetător  de  teatru  este  foarte  redus.
                                                                                   Stagiunea,  care  va  veni,  va  fi  poate
                      S3                    Streinii  la  teatrul  românesc  nu  vin,  cum   tot  atât  de  vitregă,  ca  şi  aceea  care  a
                                            merg  la  operă.  Deci  publicul  de  teatru  se   trecut.  Faţa  sălilor  goale  insă  nu  va  în­
                                            reduce  la  cele  câteva  sute  de  funcţionari   semna  nici  in  viitor,  dupăcum  nu  a  în­
                                            plătiţi  atât  de  slab,  că  zău,  este  un  lux   semnat  nici  în  trecut,  că  Ia  Teatrul  Na­
                                            pentru  ei  să  cerceteze  şi  teatrul,  la  cele   tional  din  Cluj  nu  se  lucrează  şi  nu  se
                                            câteva sute de studenţi săraci şi la 10—20   înţeleg rosturile.
                                            de  familii  mai  cu  dare  de  mână,  care  nu   Sălile goale vor povesti numai de ane­
                                            sunt de funcţionari.                 mia  elementului  românesc  în  oraşul  Cluj,
                                               Or,  cine  poate  spune,  că  aceste  ele­  vor  povesti  de  durerea  şi  de  ruşinea
                                            mente  n’au  cercetat  în  deajuns  teatrul?   noastră,  şi  dacă  vreţi,  ele  vor  ţipa,  ca  să
                                            Nimeni, de sigur,                    se  audă  la  Bucureşti,  că  despoierea  Clu­
                                                                                jului  de  elementele  lui  de  românizare
                                                                                este  o  miopie  politică  şi  o  destrăbălare
                                                                                care  se  răzbună  cumplit  pe  arta  româ­
              DĂRI UDE                                                          nească,  pe  cultura  românească,  pe  co­
                                                                                merţul  şi  industria  înfiripată  de  elemente
                                                                                româneşti  şi  pe,  —  ei,  dar  de  ce  să  mai
                #EAH!A                                                          înşirăm  pe  ce,  când  o  putem  spune  cu
                                                                                un  cuvânt  :  pe  toată  viaţa  românească  a
                                                                                Ardealului.
                                                                                                  Dr. S. Borncmisa.
         a treia stagiune a Teatrului Na­
                 tional din Cluj.
       “  Teatrul  National  din  Cluj  de  supt  fe­
       ricita direcţie a d-lui Zaharie Bârsan, ma­
       rele  artist  şi  cunoscătorul  adânc  âl  gus­
       tului  artistic  ardelenesc,  —  şi-a  închis
       porţile  şi  cu  aceasta  s’a  lăsat  cortina
       peste a treia stagiune a acestui teatru.
          Trei ani de teatru românesc In capitala
       Ardealului,  in  Clujul  celei  mai  negre  re-
       acţiuni  intolerante  de  odinioară,  este  cea
       mai  vorbitoare  dovadă  de  câtă  muncă,
       din  partea  directorului  şi  a  artiştilor  deo­
       potrivă, de câtă energie, de câte sacrificii,
       din partea publicului ca şi a statului, s’au
       făcut pentru a putea menţinea acest teatru.
          Că  el  a  avut  zile  negre,  că  de  multe
     f'  ori  admirabilii  noştri  artişti  Clujeni  au
     j  trebuit  să  joace  şi  in  faţa  sălilor  goale,
       este  adevărat!  Şi  cu  toate  acestea,  cine
     *  ar  putea  zice,  că  vinovaţi  de  puţina  frec­
       venţă  a  tea’rului  ar  fi  artiştii  ori  Direc­
       ţiunea?  Om  «cu  simţ  pentru  realitatea                                  întemeietorii  „Luceafărului“.  La  1  Iulie  s’au
       aspră  a  vieţii  dela  noi  nu  poate  afirma   Dl Zaharia Bârsan,       împlinit 20 de ani decând revista „Lucea­
       acest  lucru.  Căci  in,  adevăr,  ce  lasă  de   Directorul „Teatrului Naţional“ din Cluj   fărul“  a  fost  întemeiată  de  o  mână  deţi­
       dorit  în  jocul  lor  d-na  Olimpia  Bârsan,   în rolul lui ¿Vlaicu Vodă“.  neri universitari entuziaşti, cari intr’o clipă
       Jana  Popovici,  Stanca  Alexandrescu,                                    de  fericită  inspiraţie  au  pus  atunci  bazele
       Natal  ia  Ştefanescu  şi  apoi  domnii  :   Şi  cu  toate  acestea  Teatrul  Naţional   celei  mai  bune  reviste  literare,  pe  care  a
       Stănescu  Papa,  Neamţu-Otonel,  Ghiberi-   din  Cluj  putea  şi  merita  să  aibă  o  soarte   avut-o vreodată „Ardealul“.
       con,  Mihailescu-Brăila,  Vasilescu,  Ştefă-   mai  bună.  Pentru  acest  lucru  insă  nu   Aceşti  tineri  întemeietori  de  revistă  au
       nescu  şi  toţi  ceilalţi,  pe  cari  dacă  nu-i   trebuia  desfiinţat  caracterul  de  capitală   fost:  Alexandru  Ciura,  şef  redactor  al  re­
       amintim  cu  numele,  o  facem  numai  pen-   a Ardealului al oraşului Cluj.  vistei,  Octavian  Goga,  Ioan  Lupaş,  Ioan
       trucă  condeiul  alunecă  prea  repede  supt   Partidele  politice  ar  fi  trebuit  să  înţă-   Montani, Ioan Lapedatu, Vasile Moldovan,
       năvala  gândurilor,  care  ne  vin  vorbind   leagă,  că  chiemarea  Clujului  este  să  re-   Sebastian Stanca, Dionisie Stoica şi Georgc
       de teatrul românesc din Cluj.         preziute  in  această  parte  de  ţară  cultura   Zăria.
          Un teatru, care a avut succese, ca cele   şi  caracterul  vieţii  româneşti  şi  în  conse­  Revista  întemeiată  de  ei  a  întrecut  re-
       pe  care  le-a  avut  Teatrul  Naţional  din   cinţă  ar  fi  trebuit  să-l  întărească,  să-I   numele  celor  mai mulţi  dintre  creatorii  de
       Cluj  in  această  a  treia  stagiune  cu  pie­  românizeze  prin  toate  mijloacele,  pe  toate   odinioară,  dar  astăzi,  când  ţinem  să  spu­
       sele  :  Chiemurea  Codrului,  Heidclbergul   căile.                      nem  un  cuvânt  despre  revista,  care  a  fost
       de  altădată,  Hero  şi  Leandru,  Azilul  de   Singură  concentrarea  administrativă  a   îngropată şi ea, ca atâtea alte lucruri bune,
       noapte, Bolnavul închipuit şi Vlaicu Vodă,   Ardealului  la  Cluj  oferea  această  frumosă   de uriaşul războiu, ne aducem cu drag am inte
       —  este  un  teatru  condus  nu  numai  cu   perspectivă.  Sutele  şi  miile  de  vizitatori   şi  pomenim  cu  gratitudine  numele  acestor
       adâncă  pricepere  artistică,  ci  şi  cu  artişti,   români zilnici din provincie ar fi dat Clu­  tineri  entuziaşti,  cari  au  simţit  la  un  mo­
       in cel mai inalt înţeles al acestui cuvânt.  jului  nota  românească,  care  îi  lipseşte,  ar   ment dat atât de imperios nevoia uuei re­
          Aşa vedem noi, cei născuţi peste aceste   fi  ajutat  comerţul  şi  industria  să  se  în­  naşteri literare şi culturale in Ardeal.
       plaiuri,  realitatea  şi  cine  o  vede  altfel,   figă  aici  cu  toată  tăria  şi  cu  toţi  sorţii   Dintre întemeietorii revistei „Luceafă­
       ori nune cunoaşte,ori se inşală. De-aceea,  de  trăinicie  şi  astfel  Teatrul  Naţional  ar  rul“, acei cari au persistat in literatură, au
   8   9   10   11   12   13   14   15   16