Page 2 - 1922-13
P. 2

Pag. 194.       - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  Nr. 13.




                            „ L U C E A F Ă R U L “ .




               Se  împlinesc  douăzeci  de         „Luceafărul“  a  fost  pornit      ted, cu chemări şi făgăduinţi.
            ani  delà  înfiinţarea  „Luceafă­  dela  început  cu  destulă  re­                      *
            rului“,  care  a  jucat  un  rol  li­  zervă.  Octavian  Goga  şi  sub­                * *
            terar  atât  de  important  un  de­  semnatul  mai  strecuraseră  câ­      Trebue  să  amintim,  la  acest
           ceniu  şi  mai  bine,  până  ce  u-  teva  încercări  literare  pseudo­  loc,  că  „Luceafărul“  a  avut  la
            raganul  răsboiului  a  dărâmat  nime  prin  „Familia“  şi  foile­     început  17  (zi:  şaptesprezece)
            cuibul  şi  a  împrăştiat  cenuşa  tonul  „Tribunei“  din  Sibiiu;      abonaţi,  până  către  sfârşitul
            lui la cele patru vânturi.         încolo  iluştrii  necunoscuţi  cu    lunei  Octombre  1902,  când  au
               Pornit  din  entuziasmul  câ­   mult  entuziasm,  dar  cu  puţine   început  să  mai  incurgă  abona­
            torva  studenţi  universitari,  apare  orientări  literare.  Mulţi,  din  cei   mente.  Astfel  toată  mişcarea,
            la  Budapesta,  în  inima  ţării  un­  zece,  au  şi  lăpădat  condeiul   oricât  de  entuziastă  ar  fi  fost  ea,
            gureşti  şi  trecând  încurând  la  încurând,   văzându-şi   cuminte   s’ar  fi  nămolit  dela  început,     u I
           Sibiiu,  devine  centrul  activităţii  de  drum...  Au  rămas  trei  cre­  dacă  nu  aveam  şi  un  sprijin
            literare  de  dincoace,  reuşind  dincioşi  stindardului,  până  în     material.  Meritul  acesta  se  cu­
           să  adune  în  jurul  său  întreaga  sfârşit.  Din  norocire,  sosiau   vine  lui  Aurel  G.  Bănuţ,  care
            pleiadă  a  tinerilor  scriitori  de  forţe  noui,  de  reală  valoare.   a  declarat  dela  început,  că  su­
           dincolo,  grupaţi  în  jurul  „Să-  Oct.  C.  Tăslăuanu  a  fost  prin­  portă  editarea,  interval  de  ju­
            mănătorului.“                      tre  cei  dintâiu,  urmând  apoi     mătate  an,  chiar  dacă  revista
                                                                                    n’ar  avea  nici  un  singur  a-
               La  început  pornise  fără  o   Ioan  Agârbiceanu,  care  a  ră­    bonat.
           ţintă  hotărîtă,  destinat  mai  mult   mas  până  în  sfârşit  una  din
           ca  organ  literar  al  tinerimei   columnele  revistei.  A  urinar         Câte  ar  mai  trebui  spuse
           ardelene,  împrăştiată  pe  la  cele   apoi  Sextil  Puşcariu  cu  „Foi  la  acest  loc,  în  o  vreme  când
           3—4  universităţi  ale  fostei  mo-   Tăsleţe“,  şi  toată  gruparea  Ti­  generaţia  de.  azi  nu  cunoaşte
            narhii,  dar  încetul  cu  încetul   nerilor scriitori de peste Munţi.  pseudonimele,  cari  atunci  erau
           ţinta  nebuloasă  începe  a  se         Ilarie  Chendi,  cu  toate  că   pe buzele tuturor !
            desluşi,  şi  drumul  cel  drept  se  ne  era  prieten,  şi  a  întrat  mai   Ce  plăcere  să  urmăreşti  evo­
            deschisese de-acum.                târziu  între  colaboratorii  revis­  luţia  scriitorilor,  cari  şi-au  făcut
               El  a  dispărut  apoi  în  bezna   tei,  la  început  ezita.  Nu  avea  educaţia  literară  în  coloanele
           răsboiului  şi  încercarea  de  a-1   încredere  că  se  va  alege  ceva  „Luceafărului“, dela dibuirile ne­
           învia  la  Bucureşti  n’a  izbutit.   de  capul  nost,  deşi  apăruseră  sigure  până  la  paginile  cari  vor
            „Luceafărul“  nu  mai  poate  fi   câteva  poezii  ale  lui  Octavian  rămâne.
           scris  a  doua  oară,  şi,  mai  ales,   Goga  (Sanherib,  Agog,  Nic.      Dar  e  material  pentru  un
           nu  la  Bucureşti,  nici  dacă  s’ar   Otavă)  cari  s’au  dovedit  cu  o  volum,  care  ar  trebui  totuş  scris
            mai  închega  rândurile  înteme­   mică întârziere, adevărate perle.   odată.
           ietorilor  lui,  în  vechea  falangă    Ne  veniau  însă  dela  Bucu­       In  goana  pripită  a  zilelor
            de  odinioară.  Era  altă  lume  pe  reşti îmbărbătările d-lui N. Iorga,  de  azi,  ne  rezervăm  abea  o  clipă
           atunci  ;  era  altă  căldură  în  scris,  şi  asta  era  de  ajuns,  ca  să  ri­  de popas.
           şi  altă  credinţă  în  cetitor.  De  dicăm  steagul  cât  mai  sus.        Privim  în  urmă...  luceafărul
           atunci  s’au  prăbuşit  altare,  idoli   „Notiţele  scurte  din  „Sămână-  răsare  din  negura  vremilor,  e-
           de  marmură  au  fost  asvârliţi  torul“  erau  tot  atâtea  îndem­     vocat  de  tinereţea  noastră.  El
            de  pe  piedestale  ;  şi  în  sufletul  nuri  nepreţuite.  Şi  s’a  pornit  o  străluce  şi  acum  din  lumea  Iui
            nostru  s’a  rupt  o  coardă,  ce  muncă  febrilă  şi  numărul  ceti­   de nemurire...
            nu se mai poate reface.            torilor  creştea  din  zi  în  zi.  La   II  privim  cu  drag  şi  ne  gân­
               Se  vor  putea  redacta,  de­   liceul  din  Blaj  era  o  adevărată   dim cu înduioşare :
           sigur,  reviste  mult  mai  bine  sărbătoare  când  sosia  numărul               Fuim us Troes ! Fuit
           scrise,  dacă  doriţi,  dar  nu  nou  al  „Luceafărului“,  care  se     llion !
           va  fi  scrisul  şi  credinţa  dârză  desfăcea  în  aproape  două  sute
           ce a dat „Luceafărului “strălucirea  de numere, numai între elevi.                          Al. Ciura.
           care nu se va întuneca niciodată...       Greutăţile începutului erau                 6*^29
                                                 învinse; drumul se întindeane-


                                             *
   1   2   3   4   5   6   7