Page 14 - 1922-15
P. 14
Pag. 23S. C O S I N Z E A N A Nr. 15.
şi cine sunt aceia, cu care nu-i bine să-şi l’a trezit aşa de dimineaţă. Mai drăguţ
facă de lucru. Iar publicul cetitor va pu insă a fost portarul consulatului ameri
tea şi dânsul şti dela cine să cumpere can. Acesta, când i s’a comunicat vestea
şi pe cine să-l ocolească. Numai astfel morţii Sftului Papă s’a răstit cu ciudă in
credem că se va putea vindeca răul dela aparat : „Ce mă priveşte pe mine?"
rădăcină, dacă editorii ar detrage de co *
mun acord creditul depozitarilor, cari Cel mai vechiu copac din lume. Cel mai vechiu
calcă angajamentele ţaţă de oricare din copac din lume e o cipresă ce se înalţă
tre ei şi d^că însuş publicul cetitor ar in cimitirul oraşului Santa Maria del Tuel
supune unui boicot pe depozitarii, cari in America de sud. Vechimea acestei ci-
prin indolenţa lor contribue atât de mult prese e socotită la 5000—6000 de ani,
la nimicirea publicaţiilor româneşti. totuşi copacul creşte şi acum şi înflo
* reşte. Când a fost măsurat ultima dată,
avea trunchiul la o înălţime de şase pi
Un admirai femeie Revoluţia irlandeză
care — c vorba de sinfeinişti — a făcut cioare dela pământ, o periferie de 126
dintr’un amploiat de bancă conducător picioare. înainte c’o sută de ani, Ale
de trupe, iar pe-un faur l-a smuls dela xandru Humbold a bătut pe trunchiul
ciocan şi nicovală punându-1 în fruntea copacului o tăbliţă comemorativă, care
statului major, a creiat şi femeilor acum însă acum e acoperită complet de coaje,
caz de precedenţă făcând pe-o urmaşe a o dovadă că copacul e încă in plină
Evei admirai. Această femeie cutezătoare putere. *
se numeşte mrs. Lawerton ; ea comandă Folosul ce-l aduc albinele la rodirea pomilor.
Rugăm stăruitor pe toţi abo corabia sa proprie care ţine straje pe Un agricultor elveţian a făcut încercări
naţii noştri, a căror abonament lacul Lough-Erne la marginea statului li extraordinar de importante asupra folo
ber luându-şi răspunderea pentru sigu
a expirat la 1 Iulie, să binevo- ranţa lacului. Ea e agent special şi a sului ce-l avem pe urma albinelor.
La un cireş ce sta să ’nflorească a
iască a reînoi fără amânare abo primit dela guvernul din Ulster o scri îmbrăcat câteva ramuri cu văl subţire,
namentul, pentru a nu putea fi soare de mulţămită pentru luptele-i vite fin, aşa ca frunzele să se poată desvolta
jeşti, cari constau în aceea că cu corabia
expuşi neplăcerii de a vedea ei „Pandora", mrs. Lawerton a acoperit ne’mpiedecate, însă albinele să nu poată
încetând de a li se mai trimite fuga poliţiştilor, când aceştia fură alun străbate la ele. După ce florile se scutu
revista. gaţi din cazarmă. rară, vălul de pe crengi a fost înlăturat.
Nu s’a putut observa insă nici o deose
* In timpuri normale „Pandora" era un bire atunci privitor la roada florilor. După
Ucigaşii publicaţiilor. Adversarul cel mai yacht luxos, pe care proprietara călă două săptămâni însă, icoana era cu totul
redutabil al publicaţiilor româneşti, cu care torea aproape întreg anul- în lung şi ’n alta. Toate crengile ce-au fost lăsate li
directorul de ziar şi de revistă nu se latul mărilor şi râurilor. Ea cunoaşte bine bere erau încărcate acum de fructe, pe
poate lupta, la ajutorul căruia este avizat toate unghiurile şi cotiturile, iar ultimele când de pe ramurile «¿.fură acoperite cu
şi pe care-1 caută, cu toate că îl detestă săptămâni de groază n’a lepădat hainele văl căzuse deja trei părţi din roadă. După
şi ştie bine că va fi de către el înşelat de pe ea şi n’a avut o clipă de odihnă. câtăva vreme picară de pe-acele crengi
şi păgubit, — este, dragi cetitori, depozi * şi ultimele fructe aşa incât ramurile cele
tarul. Acest intermediar dintre editor şi Prinţul de Wales şi automobilistul, Ziarele de probă n au dat nici măcar o singură
marele public are frumoasa menire de-a engleze povestesc o anectodă veselă des ceraşe.
răspândi scrisul, de-a-1 face accesibil tu pre prinţul de Wales, moştenitorul tro Acelaşi rezultat l-a avut făcând această
turor trecătorilor de pe stradă şi, incon nului englez care s’a intors de curând încercare la un păr ce da aproape an de
testabil că se şi achită de acest rol. din călătoria întreprinsă în Indii. an o roadă foarte ’nbelşugată. Aici încă
Chioşcul lui este vecinie împodobit cu tot Se spune că intr’o zi prinţul mergea nici una dintre crengile acoperite n’a
ce apare in oraşele României şi tenta- cu automobilul pe-un drum de ţară în adus rod. Marea importanţă a albinelor
ţiunea este mare. Aproape nu-i intelec soţit fiind numai de şofeurul său. In cale pentru rodirea floarei la pomi s’a dovedit
tual, care să nu se oprească şi să cum întâlniră un străin al cărui automobil se prin încercările acestea deplin.
pere un ziar sau o revistă. Din acest stricase. Prinţul de Wales se opri şi puse *
punct de vedere nu avem nimic de zis. pe şoferul său să ajute celuilalt a-şi aduce Campanie contra femeilor cari se vopsesc. O
Depozitarul este un om preţios şi dacă în rând automobilul stricat. In acest timp americană de seamă, mrs Booth a format
n’ar avea urâtul nărav de a primi luni de stăpânii povesteau împreună despre lu în ţara ei o societate din care fac parte
zile revista şi cănd ii ceri socoteala să cruri diferite. Când să se despartă, necu cele mai serioase femei de toate vârstele.
nici nu-ţi răspundă, ar fi un element de noscutul întrebă pe prinţ de nume. Aces- Scopul societăţei e să pornească o cam
propagandă culturală de şi mai mare preţ. ta-i spuse liniştit : „Eu sunt prinţul de panie straşnică împotriva tuturor acelor
Aşa însă mai mult strică, decât ajuta. Wales". Străinul izbucni intr’un râs cu femei cari îşi vopsesc faţa, părul şi bu
Prin faptul câ primeşte ziarul ori revista, hohot: „Aşa? Ei bine, atunci să ştii că zele, cari işi măresc ochri şi caută ’n fel
încasează dela cetitor şi refuză să achite cu sunt regele". şi chip să apară altfel în faţa lumii de
editorului, este un şarlatan de cea mai Câteva zile mai târziu, la o primire cum le-a zidit D-zeu.
urită speţă. oficioasă prinţului i-a fost prezentat în „O femeie" — zice americana Booth
Nu-i editor de ziar sau de revistă, tâmplător automobilistul întâlnit atunci n’are dreptul să tragă lumea pe sfoară,
care să nu fi avut necaz şi bătaie de cap pe cale. Omul se făcuse galben la ve acelea cari fac aşa ceva prin faptul că /
cu aceşti ucigaşi ai publicaţiilor şi am derea prinţului şi era foarte încurcat. vor să apară altcum de cum sunt, acelea
avut şi noi marea nefericire să cădem Moştenitorul englez insă ii întinse prie merită să fie pedepsite. Multe divorţuri
victima lor. teneşte mâna zicându-i : „Mă bucur că şi nenorociri fără seamăn izvorăsc de o-
Avem depozitari, cari au primit revista te revăd aşa de repede, papa". biceiu din înşelarea aceasta a femeii.
noastră luni de zile şi când au fost ru * Bărbatul care-i de credinţă că se căsă
gaţi să ne plătească, au răspuns printr’o Moartea Papei Benedict XI/. şi portarii amba toreşte azi cu’n înger şi se vede a doua
tăcere desăvârşită. Nu avem destule cu sadelor. E obicei în Bruxelles ca atunci sau a treia zi faţă în faţă cu mama pă
durii e foarte firesc să se simtă decep
vinte de blamare pentru aceşti oameni când agenţiile telegrafice de-acolo pri
şi pentru a nu mai cădea şi alţii victima mesc ştiri de mare importanţă, să le ţionat. Şi de-aci pornesc apoi toate relele.
lor, vom daintr’unul din numerile viitoare transmită acestea, din politeţă, imediat Mrs Booth o fi având dreptate.
un tablou al depozitarilor, cari ni-au pri fiecărui consulat în parte, prin telefon.
mit revista şi nu ni-au plătit-o şi vom da Aşa s’a întâmplat şi cu prilejul morţii
şi tabloul acelora, cari se achită regulat Papei Benedict al XV. Era insă abia ora
de datoriile lor, pentruca să blamăm pe 6 şi jumătate dimineaţa şi ştirea trans Cetiţi şi răspândiţi
cei dintâi şi să scoatem Ia iveală pe cei misă prin telefon fu primită in diferite
din urmă. chipuri. Portarul dela ambasada franceză
Din aceste două tablouri ceilalţi edi răspunse : „Domnul ambasador nu s’a in Revista ,Cosinzeana‘.
tori vor putea vedea cine dintre depozi tors încă acasă". — Portarul dela amba
tarii de ziare sunt oameni de încredere sada spaniolă protestă energic pentrucă
\
