Page 8 - 1922-15
P. 8
PAG IN I
Piciorul de lemn. pasea ea în zadar, atunci, lângă tru plecă Stana în spre seara zilei ur
Din casă dela Anica Lungului
pul rece al lui Andrei. Iată acum,
ION AGÂRBICEANU. _ 12 - că-i îngropat, poate trăi în sfârşit. mătoare. li veni de-odatâ un gând
Şi nu se putea să nu fie aşa : Nici care o înspăimântă aşa de tare, în
X. o urmă nu trebuia să rămână după cât, sărind drept în picioare, strigă:
Încă în după amiaza acelei zile Andrei, nimic dinei. Şi ciotul acela „Cizmele !“ şi o clipă privi între
Stana plecă în sat. Nu se mai îm de lemn nu era o parte întregi bătoare, mirată, prin casă. In clipa
brăcă de Duminecă, nici prin minte toare a lui Andrei? următoare era în curte. Trebuia să
nu-i trecură cizmele cele nouă. Câtă Ştiuse, simţise ea toate acestea. vadă ce i s’au făcut cizmele. Abea
vreme a desghiocat borumb alături Iată, acum, îngropându-1, s’a liniştit atunci îşi aduse aminte că le lăsase
de soacră-sa aceasta îşi ridica mai deplin. Andrei — ceva ce nu mai lângă portiţă, atunci noaptea când
de multeori mirată ochii la ea, îi este ! Suferinţele ei de până acum, îngropase piciorul lui Andrei.
tot venia s’o întrebe ceva, dar nu un vis urât! Şi cum s’a topit sim In curte se opri, se uită lângă
se putea hotărî, nu cuteza. Văzân- ţământul acela prostesc care o ru portiţă, şi păru a'dânc mirată că nu
du-o plecând îi venia să i se puie şina înaintea sa însăşi ! Mai ales mai erau acolo. îşi aducea limpede
în drum, să încue uşa, dar îşi aduse acesta ! aminte că se desculţase. Dar le lă
iar aminte de porunca mortului, şi Stana era încredinţată acum că sase acolo ori le dusese în casă?
nu cuteză s’o oprească. din acest simţământ de ruşinare, Nu-şi mai putea aduce aminte. Tre
Stana nu se înapoie nici seara, nedesluşit încă, şi care nu era de buia să caute.
nici noaptea, fără în spre seara zi cât un început de trezire la con De nesomn, de destrăbălare si
lei următoare. Bătrâna trebui să-i ştiinţa păcatului său — i se tră de spaimă era aşa de perită încât
minţească lui Ionică. Era întâia oară seseră toate suferinţele. Acum sim bătrâna când o văzu, rămase cu
când băiatul n’o vedea pe mamă-sa, ţământul aceja se topise. Nu mai gura căscată. Se. întoarse spre pe
dimineaţa. Şi bunica era destul de avea senzaţia că e aruncată despo rete şi-şi făcu cruce. Dar nu-i zise ^
mulţumită că găsise minciuna asta. iată în faţa oamenilor. Era însăşi nimic.
li spusese că Stana s’a dus la târg, ea, Stana cea de demult, tânără, pu Stana, vreme de-un ceas răscoli
având să facă nişte cumpărături. ternică, setoasă de viaţă. tot prin tindă, prin casa dinainte,
La târg putea să ’ întârzie şi trei O nemărginită sete de plăcere prin cămară, prin pod. Cizmele nu
zile, cu dusul şi întorsul. Mai ră o scoase în uliţă îndată după a- erau nicăiri. O spaimă de moarte o
mâneau şi alţii aşa. Marina, mai miazi. Ştia, simţea că o să-şi pe cuprinse tot mai tare : Cinele luase?
târziu, îşi dăduse seama că min treacă cum nu-şi petrecuse încă Trebuie să le fi luat cineva ! Dar
ciuna asta nu a fost întâmplătoare nici odată. Din ochii ei de bună cine? Dacă i le-ar fi furat un om
că ea simţise că de data asta Stana seamă se putea citi această faptă l-ar fi îmbrăţişat plângând de feri
îşi va pierde de tot capul. Deaceea, sălbatică, după ce si bătrâna fu si cită. Dar un gând nebun se tot a-
ar fi voit s’o încue în casă. Ştia că lită să-i spună lui Ionică minciuna propia de mintea ei. De Ie va fi
nu se va întoarce în curând. aceea. luat, de le va fi ascuns... Andrei ?
v
Şi, într’adevâr, în ziua aceea Era în April. Peste trei luni se Da, din răzbunare pentrucă i-a în- *
Stana nu putu răbda să vie sara. împlinea un an delà sosirea scri gropat în gunoiu piciorul lui de
începu să se blesteme că în noap sorii lui Andrei, un an decând ea, lemn. „Intr’adevăr“, îşi zise ea „dacă
tea trecută de ce s’a purtat ca o proastă. cu toată libertatea avută, şi chiar la-ş fi îngropat cel puţin în pă
Cum n’a cutezat să se bucure de pentru asta, delà o vreme, Viu mai mânt !“ Se trezi şi se răscoli în ea
Petru care dra acolo şi care o do gustă în toată tihna din plăcerile tot fondul de credinţe deşerte, de
rise atâta? In loc să-l’ iubească pe vieţii. superstiţii, care zace în orice suflet
el, ea s’a ţinut de băutură. Ce ti Şi într’adevăr făcu o petrecanie de ţăran. Dumnezeule ! Dacă s’ar fi
căloşie 1 Cum va trebui s’o dispre de pomină, până în ziua următoare, schimbat Andrei în strigoiu pentru
ţuiască feciorul acela care îmbrăţi sub seara. In sat se vorbi multă a se răzbuna, pentru a o pedepsi
şează atât de puternic ! Trebuia să-l vreme de petrecania asta, cu trei pe ea! Pe-o clipă îşi văzu toată ti
vadă numai decât, trebuia să-i ceară bărbaţi, cu băutură şi cu lăutari, căloşia : faţă de-un nenorocit întors
iertare, să-l desmierde o zi şi-o deşi era postul Paştilor. Ea nu se din războiu ea n’a avut nici o milă, ^
noapte întreagă. îmbătă, dar, la birt, îmbătă pe mulţi. nici o cruţare. Ba, iată l’a batjo
Nu se mai simţi atât de slo Apoi, acasă la Anica Lungului ! Mi corit şi după moarte, îngropându-i
bodă, atât de plină de voinţă, din- nuni care nu se pomenise decât piciorul în gunoiu. Se gândi la
nainte de sosirea scrisorii prin care înainte de războiu ! Dar în anii răz noaptea trecută, şi se cutremură.
Andrei le vestea întoarcerea. Tot boiului se adeveri că dracul poate „Doamne, dar şti că aş fi vrednică
avusese ea dreptate : Piciorul acela strica tot aşa de tare moravurile să fiu chinuită de-un strigoiu : Ce
trebuia îngropat cu mortul ! Nu ţi- delà sate, ca şi pe cele delà oraşe. ticăloasă sunt!“