Page 13 - 1922-16

N r . 1 6 . C 0 S 1 N Z E A N A ■ ; Pag, 253.

Zadarnic. Cu mea din mine. •

Ca ’ntr’un oraş unde-am mai fost odată,
Cum primăvara stoluri de răndunele vin, Dar cum şi când în minte nu-mi mai vine,
Cu ciripiri voioase din funduri de senin Drumeţ etern, azi tn’am oprit în mine,
'Cu sufletul senin de altădată...
La cuiburi părăsite supt st/aşini vechi de case,
Să-şi caute odihna în purpuri de mătase; Privesc uimit cu mintea tulburată;
Aşa se ’ntorc din viaţă-mi frumoasele-amintiri Ce străzi pe-aici, ce lume, ce vitrine,
Ce sănătate şi ce răsuri pline,
Spre inima-mi pustie, cu calde ciripiri, Ce ochi şi ce viaţă aşezată!
Dar vai, sfărmat e cuibul de-un suflet fără milă...
O mână răsfăţată de gingaşă copilă O, nu-l credeam în firea mea păgână
L’a prăbuşit în praful din stradă şi pe vânturi, Să-mi tot fi spus în treacăt oarecine
De-o sfântă lume atât de minunată!...
S’a risipit comoara de visuri şi de cânturi .
...Zadarnic împrejuru-i azi triste mai roiţi .,.Ascult... şi’n juru-mi toate parcă ’ngână:
Voi amintiri duioase; plecaţi, vă risipiţi! „ Fii salutat, bine-ai venit, străine,
Să nu mai pleci de-aicea niciodată!“
D. SCURT U. TEODOR MURŞANU.

bolboroseşte ceva neînţeles şi capul Umbra. La fiecare fâşâit aî hainelor/ de
îi cade din nou pe braţele înco­ mătase, umbra se întoarce tresărind;
lăcite... apoi ~ obosită se .opreşte şpriji-
Lumea grăbită, aleargă în toate
Călăreţul ascultă smirna, cu mâna părţile să-şi termine ultimele cum­ nindu-şi spatele încovoiat de zidu­
la căciulă, ordinul scurt al adjutan­ părături de prin prăvăliile luxoase rile acoperite cu marmoră şî;orna­
tului, apoi un „sdrasti“ şi şe de­ şi ispititoare. Fiecare poartă pe faţa mente...
părtează în zornăitul pintenilor lui sa îmbujorată un zâmbet neobiş­
grei,.. nuit, acel al oamenilor fericiţi şi Cu capul aplecat, cu mâna în­
Am înţeles că este vorba de un fără de năcazuri, al tinereţii şi al tinsă celor cari trec, bâlbăe o. rugă
raport de pe front... c ă o s o t n i e în­ dragostei. ... şi' aşteaptă..(,. ,
treagă ar fi împresurată de Unguri Pe lângă această mulţime ele­ Cei fericiţi" n’o văd — trec îna­
la Palanca... că viteazul Polcovnic gantă şi sfidătoare,' neobosită în inte atât e. de mică umbra...
nu se trece .cu firea şi că expediţia vârtejul ferjcirei şi bucuriei,, aceste • Umbra aşteaptă aşteaptă mult...
de salvare a amânat-o pe mâine. chipuri spofte cu toate culorile curcu­ Străzile se golesc... rar se mai vede
Totdeauna face aşa Găspa- beului, aceşti fluturaşi cu rochiţă câte b fiinţă...
din Palcovnic!... bufneşte în râs scurtă si botfori de lac, se strecoară Un vânt rece -suflă dealu-ngul
Jean, arătându-1 cu degetul. uimită, câte o umbră sfioasă, înve­ zidurilor.
lită în cutele unei zdrenţe dăruite, O lacrimă alunecă grăbită pe
• Săracul Rus... Ce-i pasă lui ?!... cu faţa palidă, ochii încercuiţi ca obrazul zbârcit. Târâindu-şi zdren­
„Anul ăsta bate Ghermanul, la anul de doliu duşi în adâncul orbitelor, ţele umbra - sinistră — se depăr­
Rusul... Răssia e mare... Rus mult... cu mânile noduroase uscate de tează oftând cu paşi greoi -
dar la urmă tot noi vom învinge!.. muncă mare şi cu picioarele goale printre şirurile lungi de case către
Trăeşte-ne Doamne aliaţii!... atingând caldarîmul aspru şi tare mizeria fără de sfârşit.
al marelui oraş fericit.
ban /. Ciomac.
Razele puternice de lumină albă
Nu ştiu cât să fi fost ceasul când
s’a spart petrecania, dar când am ce izvorăsc din prăvăliile măreţe,
eşit afară ca să ne ducem fiecare ating umbrele acestea în treacăt,
la casa lui, răsărise luceafărul de umbre cari împinse de nevoi rătă­ ‘Deoarece nu ni-au so­
ziuă şi stelele începeau să se ră- cesc singuratice şi neputincioase sit la vreme ilustraţiile deia
riascâ pe cer..... printre mulţimea îmbătată de bună­
tăţile lumeşti. înmormântarea lui Andrei
Căpitan Aurel Locusteanu. Şi ce tristeţâ adâncă, câtă des- Bârseanu, dăm în acest
nădejde nu este întipărită pe aceste număr pe pagina întâi pe
feţe îndoliate ! Avram Iancu, care ar’tre-
Câtă nenorocire şi câte chinuri
grozave nu sunt săpate în cutele bui să apară numai în nu­
nenumărate .ce brăzdează fruntea mărul proxim, iar în nu­
plecată spre pământ!
mărul proxim vom da în­
In goana aceia nebună, echipa-
giile strălucitoare împroaşcă noro­ mormântarea lui Andrei Bâr­
iul străzilor pe faţa şi mânile tre- seanu.
murânde, cari poartă toiagul pri­
begiei şi al nenorocirii.