Page 11 - 1922-17-18

Nr. 17—18. C O S I N Z E A N A Pag. 267.

mirată. Se pate asta?! Nu era cu — Nici atâta lucru nu ţii în ftceleaşi amăgiri
rochia care şi-a cusut-o la Bucu­ minte! E extraordinar! Nici nu mi-am
reşti? Ştii rochia decrepe de chine. putut închipui asta ! Pe şes, un stol s’adună...
Doctorul trimise, cu gândul, toţi Doctorul clocotea, însă cu vocea Sunt fete şi flăcăi,
dracii asupra rochiei cusute la Bu­ blândă răspunse : Şi cântă de răsună
cureşti şi răspunse încet şi trist: — Draga mea, n’am ţinut nici Pustiul de pe văi.
— Nu ştiu dragă, zău nu ştiu ! odată şi nici n’am încercat să ajung
Doamna făcu un botişor dispre­ un catalog ambulant de pălării ! Cu spume se topeşte
ţuitor şi gândi cu ciudă că bărbaţii Nu se poate descrie gestul şi Zăpada din păduri;
nu-s buni de nimic. privirea doamnei. Şi zvonul apei creşte
— Da.......Popeasca, Popeasca..... — Eram sigură! Nu scapi nici o Şoptit prin mii de guri.
îşi pusese pălăria adusă de.... prie­ ocazie să nu-ţi arăţi lipsa de educaţie!
tenul Lică. — In schimb însă dumneta dai Din vraja depărtării,
Doctorul rămase cu privirea fi­ dovezi de-o educaţie foarte îngri­ Pe cerul fără nori,
xată pe covor. Inzadar se trudea jită, care compensează lipsa mea, Sosesc în largul zării,
să-şi aducă aminte de pălăria Po- şi pe deasupra văd cu plăcere că Şiraguri de cocori.
peascăi. Par’că era un făcut: Po­ ai o rară inteligenţă, pentru care
peasca îi apărea fără pălărie. nu mă pot opri de a-ţi aduce com­ Se’neacâ de lumină,
N’avea pălărie dragă, zise plimentele mele ! Oglinda dintre stuh;
doctorul cu jumătate de gură. — Grosolan ! Aşa mai trebuia Şi-un viers de piculină
— Cum ai spus !!! sări doamna să te cunosc, zise doamna. Pluteşte prin văzduh...
de pe canapea. N’avea pălărie?! — Doamnă, te rog foarte mult
Nici nu-ţi dai seamă ce spui ; vor­ să-ţi alegi expresiile ! Totdeauna am Ei cânt aprinşi de soare,
beşti cu mine şi te gândeşti în altă avut oroare de mahala. Cel puţin De taină şi noroc;
parte. Asta înseamnă lipsa de con­ scuteşte-mâ pc mi.ie de a respira Obrajii li’s de floare,
sideraţie pantru mine. aerul mahalalei, care nu se potri­ Şi vorbele de foc.
Doctorul rămase plouat că pă­ veşte cu treapta socială din care
lăria Popeascăi i-a întărâtat din nou ai făcut şi faci parte ! Spre dragoste-i îmbie,
nervii scumpei sale jumătăţi şi pro­ — Nu cumva îţi închipui dom­ De-aleargă, de se strâng,
fită de ocazie, că doamna era de­ nule că eşti în stare să-mi faci Şi earba din câmpie,
parte, ca să zică în şoaptă câteva lecţii de educaţie?!! Şi mugurii din crâng....
cuvinte gingaşe, dar oprite în sa­ — A, nu ! Declar categoric că
loane, la adresa Popeascăi şi mai n’am curajul să-ţi dau lecţii ! Ar fi Şi iar mă’ncingc para
ales a pălăriei adusă de prietenul şi zădarnic! Unde lipseşte bunul Sălbatecului dor:
Lică. simţ c de prisos orice încercare ! E’nfrcagă primăvara,
Doamna, la fereastră îşi lipi — Obraznic ! Mojic ! In cântecele lor.
fruntea şi turti năsucul de geamul — Doamnă! ? G. 7U70VENU
rece. Doctorul cu degetele tremu­ Verescu, cu faţa vânătă si tre­
rând de enervare deschise port- murând de indignare se apropie de
•ţigaretul aprinse o ţigară şi râmase scumpa lui soţie, dar stâpânindu-se Păţania dascălului
pe gânduri. Deodată doamna ainin- zise cu voce domoală :
tindu-şi ceva interesant se întoarse - Dacă pe fiecare zi faci tot Pavel
dela geam şi se apropie de birou. ce poţi ca să ucizi dragostea ce o
— Dar regina ce fel de rochie am pentru dumneta, cel puţin poar- Lui Bicond.
avea? Cred că asta vei fi remarcat. tâ-te aşa fel să nu mă faci a uita
Doctorul privi pe nevastă-sa ca recpectul cel datorez unei femei de 1.
şi cum n’ar fi priceput întrebarea ; bună condiţie ! Fire-ar afurisită pă­ Părintele Grigore puse piceorul pe
apoi după o clipă de reculegere : lăria reginei ! pragul bisericii şi ţinând cu dreapta
— Regina era într’o rochie foarte clanţa uşei, se opri în loc, pierzân-
Cu’n gest violent Verescu aruncă
simpla care contrasta cu grandoarea pălăria pe cap, zmunci bastonul du-şi privirea deasupra copacilor
elitei ce-o întâmpina. Numai de-ar dela cuer şi eşi ca o furtună. în cerul albastru de Mai.
fi priceput exemplul c u c o a n e l e — Frumoasă zi, Pavele! găsi el
noastre. Doamna privi zăpăcită după el voios, îndreptându-şi ochii în jos la
— Ce fel de pălărie avea? şi în culmea furiei sfâşie spuma dascălul care şedea plecat să-şi ri­
Verescu se cutremură când i-sc dantelelor albe ce-i acoperea peptul dice briceagul căzut pe iarbă.
pomeni din nou de pălărie. Deo­ şi izbucnind într’un puternic hohot — E blândă, părinte, blândă de
dată i-se făcu întuneric în minte şi de plâns, căzu pe canapea. tot! răspunse Pavel ridicându-se.
oricât îşi silea memoria nu-şi putea Popa se întoarse cu faţa spre
aminti nimic despre pălăria reginei. uşa bisericei şi învârti cheia de
Se ridică brusc de pe canapea şi două ori. Apoi încercă dacă a în­
frecându-şi mâna pe frunte răspunse cuiat bine şi îşi puse cheia în brâu,
dezolat: scoborând cele două trepte de pia­
— Nu-mi amintesc de loc ce tră înegritâ.
fel de pălărie avea regina ! Isprăvirăm cu bine şi vecer­
Doamna oprită în mijlocul ca­ nia de azi. Ei, stăi! urmă el oprin-
merei îi trimise o privire oblică du-se locului îngândurat. Trebuie
plină de dispreţ şi compătimire. să mă duc în grădină ca să-mi ud