Page 15 - 1922-17-18
P. 15

Nr. 17—18.------------------------------------- ---------- C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A     - - - - - - - -  ------------------------------*---- Pag. 271.

                                            Vă  voi  spune  foarte  precis,  ceeace
         O vizită de noapte                 s’a petrecut atunci.                     Melancolii de toamnă
                                                Mi-am trecut vara în Bristol, cău­    Cad picuri răsleţi
          de Conan Doyle.                   tând  înzadar  muncă.  Mi-s’a  dat  nă­  In ropot duios, _
                                            dejdi că poate voi găsi în Portsmouth,    De frunze se prind
           Am povestit întâmplarea şi atunci,   dupăce  sunt  mecanic  b u n ;   şi  am   Şi frunzele jos
         când  m-au  arestat,  dar  nimenea  nu   pornitla drum în latul Angliei-de-sud,   Coboară murind.
         a  voit  să  mă  creadă.  Am  mai  po­  lucrând în cale ce mi-se oferea. Am
         vestit-o  de  nou,  în  faţa  judecăto­  încercat totul să-mi găsesc un mijloc   In ropot duios
         rilor  mei.  Am  spus  lucrurile,  aşa   de  traiu  cinstit,  mai  ales,  că  abea   Bat stropii in geam
         dupăcum  s’au  petrecut,  din  fir  în   părăsisem  puşcăria  din  Exter,  şi  nu   Şi-mi vine să plâng
         păr,  fără  să  adaug  însă  ceva.  Mi-e   mai  aveam  de  loc  poftă  să  fiu  găz­  Că nu te mai am
         martor  Dnmnezeu  !  am  redat  ade­  duit  de  nou  în  casele  reginei.  O  !   La piept să te strâng.
         vărul ; şi vorbele şi faptele doamnei   rar  e  atât  de  greu  să  găseşti  un
         Mannering  si  vorbele  şi  faptele   loc  în  lume,  când  nu  mai  ai  nu­  Bat stropii în geam
         mele  întocmai.  Şi  ce-am  ajuns,  că   mele  nepătat;  şi  tot  ce  câştigam   E toamnă şi-s ploi
         am  spus  adevărul?  „Acuzatul  a  fă­  aşa,  abea  îmi  ajungea  de  pe  o  zi   Şi lacrime curg,
         cut  o  declaraţie  incoherentă,  nead­  pe  alta.  In  fine,  după  zece  zile  de   Salcâmii sânt goi
         misibilă  în  amănuntele  ei,  şi  care   tăiat  de  lemne  şi  drum,  mă  găseam   In negrul amurg.
         nu  se  întemeiază  nici  pe  urmă  de   aproape  de  Salisbury,  cu  doi-trei
         dovadă:  aşa  scria  un  ziar  din   şiling  în  buzunar,  la  marginea  des-   E toamnă şi-s ploi
         Londra ; încolo par’că nu a-şi fi pre­  nădejdei.  Intre  Blandford  şi  Salis­  Şi corbii sosesc
         zentat  nici  o  apărare.  Şi  totuşi  o   bury,  pe  şosea,  se  găseşte  un  han,   Şi doruri m’a bat
         spun  de  nou,  eu  am  văzut  cu  ochii   căruia  îi  zice  „La  buna-voinţă“.   Sub chinuri ce cresc
         mei cum a fost asasinat lordul Man­  Mi-a’m închiriat acolo un pat, pentru   Mă plec fărămat.
         nering  ;  şi  eu  sunt  tot  atât  de  ne­  noapte.  Şedeam  la  o  masă  singur,
         vinovat  în  acest  omor,  ca  oricare   târziu,  aproape  de  închidere,  când   Şi corbii sosesc
         dintre juraţii, care m-au condamnat.  hangiul, un oarecare Allen, se aşeză   Vin stol după stol,
                                             la  masa  mea  şi  începu  să-mi  po­
            Şi fiindcă DV. Domnule, sunteţi   vestească  verzi  şi  uscate  despre  oa­  Mi-e sujietul greu
         aici,  ca  să  primiţi  cererile  întemni­  menii  din  partea  locului.  Ii  plăcea   Şi’n mine-i un gol
         ţaţilor,  iată  şi  cererea  mea.  Vă  rog   să  vorbească;  şi  aşa,  am  mai  ră­  Ce creşte mereu.
         să  o  citiţi,  numai  să  o  citiţi.  Apoi   mas  de  poveşti,  golind  o  cupă  de            GR. VEJA
                                  u
         căutaţi  viaţa  acestei  „lady   Man­  bere  şi  fumând  încă  o  lulea.  Nu
         nering  —  dacă  mai  păstrează  şi   mă  prea  interesau  lucrurile  pe  cari
         azi  acest  nume  pe  care  îl  purta,   nici  nu  le  măcina,  până  în  clipa   Oceanul
         înainte  cu  trei  ani,  când  nenorocul   când  l-a  pus  necuratul  să-mi  vor­
         meu  m’a  făcut  să  o  întâlnesc.  În­  bească  despre  comorile  din  Cas­  Oceanul ţi-a trimis ca dar
         credinţaţi  cu  cercetarea  aceasta   telul Mannering.                    O scoică de mărgăritar.
         vre-un  agent  privat  sau  vre-un  om   —  Vorbeşti  de  casa  ceia  mare,   Iţi puse’n vuetul din ea,
         de  lege;  şi  încurând  veţi  cunoaşte   la  mâna  dreaptă  cum  întri  în  sat?   Furtuna din inima mea.
         destul,  ca  să  vă  convingeţi  că  is­  îl întrebai. Casa cu un parc în jur?  N’auzi în valurile ei
         torisirea mea cuprinde purul adevăr.   —  Tocmai.  Casa  ceia  albă,  cu   O lacrimă din ochii mei?
         Dela  primul  pas  al  anchetei  veţi   columne,  aici  pe  drumul  Blandfor-   Şi dorul meu de-apururi mut
         începe  să  nu-i  credeţi.  Vă  rog,  să   dului.                         Ci-adăncul lui a întrecut?!
         vă  amintiţi,  că  nimenea  n’a  profitat   Am  fost  văzut-o  pe  când  tre­  N’auzi cum bate din lopeţi
         ceva  de  pe  urma  acestei  crime  în   ceam  pe  acolo,  şi  atunci  mi-a  ful­  O navă fără de drumeţi
         afară  de  ea;  ea  care  din  o  femee   gerat  prin  gând  cât  de  uşor  ar  fi   Ca visurile, ce rămân,   ^
         nefericită  ce  era  până  atunci,  iat-o   să  întri  în  ea.  Mi-am  şi  uitat gândul   Să moară la al mării sân ?!
         azi o văduvă liberă şi bogată. V-ani   acesta  fără  rost,  şi  iată  că  hangiul   Auzi dezastre şi ruini,
         dat  în  mână  firul  ’  călăuzitor,  nu   mi-1  readuce  povestindu-mi  despre   Te face marea să suspini,
         aveţi  decât  să-l  urmaţi  şi  să  vedeţi   bogăţiile îngrămădite acolo.  Să pleci departe .să le-alini... !
         unde vă duce.                                                                        ELENA DIN ARDEAL
                                                —  încă de tânăr stăpânul^ casei
             Nu uitaţi, Vă rog, eu nu vorbesc   era un zgârcit nemaipomenit. îti poţi
         despre furt. Nu reclam înpotriva pe­  închipui  ce  este  de  el  acum  bătrân.   Ce  să  fie?  Nu  era  nimic
          depsei pe care a-şi fi meritat-o. Da,   Şi  totuşi  averea  i-a  adus  bucurii   până  în  ziua,  când  a  luat-o  de  soţie
         e  lucru  netăgăduit,  că  am  săvârşit  în viaţă.                      lordul  bătrân.  Sosea  din  Londra,
         furtul,  i-am  plătit  din  belşug  însă   . — Ce bucurie îşi poate procura,   atât se ştie despre ea. Oamenii spu­
          cu aceşti trei ani care au trecut. Re­  dacă nu cheltueşte din avere?  neau,  că  a  luat-o  dela  teatru  —  dar
          cunosc,  că  am  furat;  dar  cât  e      Ba  bine  că  nu  !  şi-a  câştigat   nimenea  nu  ar  fi  putut  jura.  Bă­
          pentru  omor,  care  mă  face  să  fiu   pe cea mai frumoasă femee din An­  trânul  a  stat  dus  un  an.  Când  s’a
          azi  un  condamnat  pe  viaţă  —  şi,   glia  !  Nu  e  bucurie  şi  aceasta?   întors,  a  adus  cu  el  o  femee  tineră.
          cu  alt  judecător  decât  Sir  Jaures,   Biata,  ea  credea  că  va  avea  la  dis­  Şi  de  atunci  ea  e  aici.  Stephens
          poate  a-şi  fi  ajuns  la  spânzurătoare,   poziţie  averea  bătrânului,  şi  acum   major  domnul,  mi-a  povestit  odată,
          afirm  că  nu  am  nici  o  parte  în  el,   nu vede para chioară.     câ  un  timp  oarecare  stăpână-sa  ti-
          si îmi strig în lume nevinovăţia. Mă   —  Şi  ce  era  ea  înainte?  zisei,   nără a înviorat toată casa ; dar felul
          întorc la noaptea de 13 Septemvrie.  ca să spun şi eu ceva.            de a se purta al bătrânului, meschin
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20