Page 17 - 1922-17-18

Nr. 17—-18. --------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - Pag. 273.

fantomă, cu felinarul în mână, şi pue în situaţie să omor pe moşneag zise el batjocuritor, că o qpnştiinţă
eu o urmai, cu sacul, până Ia o sau să mă las prins. A zmintit şi liniştită îţi aduce un somn bun?
uşe, în fundul salei. Cheia era în ea, că a mers prea departe, deo­ — Minciună! Doar tu dormi
uşe. Nu aveam decât să-mi urmez dată îşi schimbă privirea şi zimbi. întotdeauna atât de bine.
călăuza în camera de alături. Prea târziu: i-a’m înţeles gândul. — In viaţa mea nu este, ţipă el
' Era o sală mare, cu gobelinuri N-arti să sui scara, i-am şi părul zburlit de mânie îl făcea
enorme, care îmi aduc aminte, re­ declarat. Am aici tot ceace doresc. să semene unui bătrân papagal, în
prezentau o vânătoare de cerbi, şi Fie ! la medalioanele aceste. viaţa mea nu este decât un singur
la zarea tremurătoare a flacărei ai Mi-ar face plăcere să începi de lucru, care mă face să roşesc. Ştii
fi jurat că vezi alergând dealungul partea aceasta. Topite, toate au care este acela. A fost o greşeală
păreţilor câinii şi caii. Nu erau în aceaşi valoare, dar cele de aici mare a mea: şi îşi purta de pe
sală altă mobilă decât nişte du­ sunt cele mai rare şi în urmare atunci în sân pedeapsa.
lapuri în lemn de nuc, decorate cu sunt, pentru el, de o mai mare va­ — Pedeapsă pentru amândoi;
arămuri, având deasupra geam, prin loare. Nu forţa zarurile; n’ai decât adu-ţi aminte!
care vedeam înşiruindu-se meda­ să apeşi nasturele ăsta de aramă; Nu ai de ce te plânge. Eu
lioanele de aur, unele mari ca nişte are un arc secret. Aşa ! Mai întâiu am fost care m’am coborît; tu te-ai
farfurii, groase de un deget, aşezate ia-l pe acesta mare. Ţine la el ca ridicat.
toate pe catifea roşie şi sclipind în la ochii din cap. AVam ridicat!
umbră. Mă ghidileau degetele să A deschis un dulap, şi mi-se — Da, te-ai ridicat! Nu vei tă­
ating odată aceste frumuseţi, şi mă îmbiau de sine toate lucrurile aceste gădui că înseamnă să urci când
pregăteam să rup un zar cu lama admirabile. Eram să pun mâna pe pleci din un music-hall şi te po­
cuţitului meu. Dar doamna îmi atinse medalioanele pe care mi-Ie indica meneşti în Mannering-Hall ! Prost,
mâna. ' ea, când o văzui tresărind şi îşi ce am fost, când te-am scos diu
O clipă, zice ea. Ai ceva mai ridică degetul făcându-mi semn să lumea ta!
bun de făcut. Nu preferi nişte su- stau tăcut. — Atunci, de ce nu mă laşi să
veniri de aur? Sst ! şopti. Ce e aceasta ? plec:
Fără îndoială că aşi preferi. In liniştea casei, auzeam departe — Pentrucă un chin ascuns îl
Cel mai bun lucru, la care rn-aşi un zgomot surd, zgomot de paşi. prefer unei ruşini publice. Pentrucă
putea gândi. închise imediat mobila. e mai uşor să duci urmările unei
Bine, zise. Bărbatul meu - f Bărbatul meu, şopti ea. Nu-ţi nebunii decât să o recunoşti. Şi în
doarme colo sus, precis deasupra fie teamă, aranjez eu lucrul. fine pentrucă ţin să te am supt ochi,
noastră. O mică scară ne desparte Mă împinse, cu sacul în mână, şi să ştiu că nu poţi să te întorci
numai. Subt patul lui găseşti o cu­ în dosul unei draperii şi întrăm re­ ia celălalt.
tie de tinichea şi în cutie aur, destul pede în camera de unde am fost Infam ! laş mizerabil!
ca să-ţi umpli sacul. întrat noi. Deşi ascuns, puteam să Da, doamnă, da, îţi ştim tai­
Dar se va trezi. văd prin.uşa deschisă. nicul dor. Dar până voi trăi eu,
Ce-ţi pasă că se trezeşte? .— Eşti tu Robert? strigă ea. n’are să ţi se împlinească. Şi dacă,
Şi adaugă privindu-mă cu ochii Zarea unei luminări apăru pe după moartea mea, te vei întoarce
ficşi: pragul muzeului; paşii se apropiau, la omul acesta, voi avea eu grijă
II'poţi împiedeca să ţipe.... şi văzui ieşind din umbră o faţă, să te întorci la el cerşetoare. Nici
Nu, Doamnă, aceasta nu o o faţă mare, severă, numai os şi tu şi nici scumpul tău Eduard nu
fac. creţe, cu un etVorm nas aquilin şi veţi avea nicicând mulţumirea să
Dupâcum vrei. Când te-am ochelari în aur. Din cauza ochela­ prăpădiţi rodul cruţărilor mele. A-
văzut, credeam că eşti un om cu- rilor îşi ţinea capul retras, şi nasul ceasta să o ştii... Cum se face, că
ragios ; acum văd, că m-am înşelat. părea un cioc de pasere răpitoare. găsesc poarta şi obloanele deschise?
Din clipa când ţi-e frică de un Bărbatul era înalt şi puternic, aşa — E caldă, apăsătoare noaptea.
moşneag, natural, că nu-i poţi lua că în halatul lui larg părea Că Eşti necugetată Nu-ţi vine în
aurul de subt pat. Eşti stăpân peste umple cu desăvârşire cadrele uşei. minte, că, afară, pot fi vagabonzi
afacerile ce te privesc. Dar eu te Părul buclat, fără mustaţă şi barbă. şi că colecţia mea de medalioane e
ţineam altfel. Şi ar trebui să-ţi cauţi, Gura subţire, mică şi adunată se fără pereche! Şi ai lăsat şi uşa
aşa fricos, cum şti, o altă meserie. pierdea în umbra extraordinarului deschisă. Acesta e mijlocul de a
Nu vreau să am pe suflet său nas. Rămâne în prag, cu lumi­ împiedeca pe hoţi să-mi spargă vi­
omor. narea în mână, privindu-şi femeea trinele ? ^
Dar îl poţi desarma, fără să-l cu un aer extrem de duşmănos. — Eram doar aci.
omori. Cine îţi vorbeşte de omor? Când l-a’m văzut aşa am ghicit, că Fără îndoială. Te-am auzit
Aurul e grămedâ subt patul lui. sentimentele lor erau perfect îm­ umblând în sala medalioanelor, şi
Acolo să rămâe, dacă n-ai îndrăz­ prumutate. de aceea am coborît. Ce făceai
neală ! Ei bine, întrebă el, ce vrea acolo?
Aşa mă întreba cu batjocura ei, să însemneze aceasta? Un nou acces Ce puteam să fac? Priveam
şi mă ispitea cu aurul acesta pe de nervi? Ce umbli prin casă ca medalioanele acelea.
care mi-i lucea în ochi. Şi fără în­ o stafie? De ce nu mergi să te —O curiozitatete nouă din par­
doială a-şi fi cedat la urma urmei culci? tea ta.
şi a-şi fi suit scara, pe un noroc, Nu ini-e somn, zise ea. El o privea bănuitor şi porni
dacă văzând cuce ochi răi, şi perfizi Ea vorbea, încet, cu nepăsare. spre camera unde eram ascuns. Ea
mă privea pe când mă zbăteam, Dacă a fost vreodată actriţă femeea îl urmă.
nu a-şi fi înţeles, că ea voia să mă aceasta, nu-şi uitase încă meseria. Şi în clipa aceasta am băgat de
facă. arma răzbunării sale şi să mă îmi permiţi să-ţi amintesc, seamă un lucru, care mă cutremură.