Page 18 - 1922-17-18

%

Pag. 274................... ........................... —----- C G S I N Z E A N A - - - - - - - - - ---------------------------------- Nr. 17—18.

Mi-am uitat în grabă cuţitul, des­ Şi acum ce se alege de D-v? parcului. M’a văzut la lumina lunei
chis, pe una din vitrine. 11 vedeai Au să vă aresteze pentru omor. cineva şi în o clipă am avut în căl­
la prima ochire. 11 cbservă mai în­ Nu-ţi bate capul cu mine. câie o duzină de oameni, cu câini.
tâi ea. Cu o şiretenie de femee ra­ Nu am nimic ce să mă ţie legată Mă pusei cu spatele la un copac,
finată întinse lumânare, acoperind de viaţă ; nu are nici o importanţă dar câinii erau prea mulţi decât să
cu flacăra ei cuţitul dinaintea ochi­ dacă mă arestează. Ajută-ini să-l ri­ mă pot apăra şi râsuflai uşurat,
lor lordului Mannering; apoi, cu dicăm în fotoliu. E oribil să-l când au ajuns oamenii la mine şi
stânga, luă cuţitul şi îl ascunse în văd aşa. m’au scăpat să nu mă sfâşie. M’au
cutele halatului ei. Bătrânul în vre­ M-am supus, deşi mă îngrozeam prins, m’au târît în camera de unde
mea aceasta cerceta una câte una să ating cadavrul, lini ajunse pe plecasem.
vitrinile; odată se apropie de mine, mână puţin sânge, şi era să mă Acesta e omul Măria ta? în­
să’l ajung cu mâna, Nu era nici o ' prăpădesc. trebă cel mai bătrân, despre care
urmă, că ar fi umblat cineva la vi­ Şi acum, zise ea, poţi să-ţi am înţeles mai târziu, că era major­
trine, şi el trecu în camera dintâe, iei medalioanele. Ori tu, ori altul, domul.
bombănind, moros şi urâcios. e ac61aş lucru, la-le şi pleacă. Plecată asupra cadavrului, îşi
Ajuns dincolo, lordul puse lu­ — - Nu mai am nici o poftă. Nu acoperea ochii cu o batistă. Deo­
mânarea pe cornul unei mese şi se vreau decât să plec, nu am mai dată întoarse câtră mine o faţă plină
aşeză în un fotoliu, unde nu-1 pu­ luat parte nicicând la asemenea de mânie. Ah! ce actriţă este fe­
team vedea. Ea mergea şi venea, la afaceri... meia aceasta!
spatele lui, dupăcum îmi puteam da - -r Nebunie! zise ea. Ai venit Da, da, acesta e omul, strigă.
j
seama din umbra ei proiectată de pentru medalioane; iată-le. De ce O, canalie! canalie! să loveşti tu
lumânare. Apoi el începu să vor­ nu le-ai l u a ? N u te împiedecă ni­ pe un biet moşneag !
bească de omul acela, căruia îi zi­ menea. Era de faţă un individ, care părea
cea el Eduard, şi fiecare cuvânt îi Aveam în mână sacul. Ea des- a fi poliţaiul satului. Îşi puse mâna
ardea ca o picătură de vitriol. Vor­ schise vitrina şi am aruncat în sac, pe umărul meu :
bea încet, aşa că nu înţelegeam amândoi, vre-o sută de medalioane. Ce ai să răspunzi? mă în­
bine ce spune; dar din câte am Nu am avut puterea să mai rămân. trebă.
înţeles, mi s’a părut că bâtându-l Mă apropiai de fereastră, mi se Că ea e făptuitoarea, strigai,
cu cravaşa nu. i-ar fi putut face un părea după cele ce văzusem, înve­ arătând cu mâna femeea care nici
rău mai mare decât cu vorbele lui ninat tot aerul din casă. Intorcân- nu clipea din ochi în faţa invinui-
veninoase. Ea a răspuns câteva cu­ du-mi capul, am văzut-o încă odată, rei mele. '
vinte ; apoi tăcu, în vreme ce, cu stând înaltă, zitnbitoare şi graţioasă, Haidcrn, zise el, altora să le
vocea lui de ghiaţă şi plină de iro­ cu felinarul în mână, cum o văzu­ vorbeşti prostii d’astea!
nie el urmă înainte, insultând, bat- sem pentru întâia oară. Îmi făcu un Un servitor mă izbi cu pumnul.
jocurind, chinuind, în un fel, care semn cu mâna, de rămas bun, i-am Vă jur, că am văzut-o cu
mă făcea să mă mir cum putea fe- răspuns, şi am pornit grăbit pe că­ ochii mei, protestai. Am văzut-o lo-
meea suferi tăcuta toate aceste, Şi rarea nisipoasă. vindu-1 de două ori cu cuţitul. L’a
deodată îl auzii pe moşneag ţipând: Mulţumesc lui Dumnezeu, că pot omorît, dupăce îmi ajutase să-l fur.
„Pleacă dela spatele meu ! Lasă-mă! jura, cu mâna pe inimă, că nu eu Servitorul ridică mâna să mă lo­
Ce! ai îndrăzni să mă loveşti?“ am săvârşit omorul. Poate s’ar fi vească' de nou, dar ea îl opri.
Auzii un sunet caracteristic : un fel întâmplat altfel, dacă aş fi putut Nici o violenţă, ordonă ea.
de lovitură surdă. Bătrânul strigă : citi în sufletul femeii acesteia; şi Justiţia îşi va îndeplini datoria.
„Dumnezeule: Sânge!“ şi îşi frecă fără îndoială, dacă aş fi putut ghici Măria Ta să binevoiască să
de parchet picioarele, ca şi când ar ce însemna ultimul ei surâs, s’ar fi se încreadă în mine, zise poliţistul.
fi voit să se ridice. Apoi nu turbură găsit în camera ceia blestemată două Nu-i aşa, că Măria Ta a văzut
nimic tăcerea castelului. cadavre în loc de unul. Gândin- crima ? •’
Atunci îmi părăsii ascunzişul, şi, du-mă numai la scăparea mea, nici — Cu ochii mei proprii. A fost
tremurând de groază, năvălii în ca­ o ciipă nu mi-a venit în minte felul îngrozitor. Am auzit un zgomot şi
mera primă. Bătrânul a alunecat cum îmi legase funia de gât. Dar am coborit amândoi. Bietul bărba­
din jelţul lui, şi halatul adunat în abea am făcut dela fereastră cinci tul meu mergea înaintea mea. Omul
spate îi dădea aspectul unui coco­ paşi, ţinându-mă, ca ş la venire în deschisese o vitrină şi îşi umplea
şat îngrozitor. Capul, cu ochelarii umbră, când auzii un ţipet, care ar sacul de piele neagră, pe care îl
rămaşi la locul lor, era căzut într’o fi fost/în stare să trezească satul avea la ei. Când ne văzu, dădu să
parte, şi gura mică îi stătea des­ întreg. fugă. Bărbatul meu îl opri. In hăr-
chisă, ca unui peşte mort. Nu ve­ Ajutor! ajutor! prindeţi uci­ ţuială, lordul Mannering primi două
deam de unde izvora sângele, dar gaşul ! ucigaş ! ucigaş ! lovituri de cuţit.’ Dacă nu mă înşel,
auzeam cum picură pe podele. Ea Şi ţipetele aceste de femee um­ arma e încă în rană. Şi vedeţi mâ-
stătea la spatele lui, în lumina fe­ pleau noaptea liniştită. Par’că îmi nile ucigaşului, sunt pline de sânge !
linarului. Buzele îi erau crispate, săgetau capul. Îndată au început să — - Vedeţi sângele şi pe mânile
ochii îi luceau, şi în faţă i se sui se aprindă luminări, să se deschidă ei! răspunsei. -c
o umbră de roşaţă; nu-mi aduc fereşti, pretutindeni în castel, în pa- Da, fiindcă a ţinut corpul ce­
aminte să fi văzut vre-odată o fe­ vilonul portarului, în grajduri... Ca lui care murea, blestematule! zise
meie mai frumoasă. un iepure gonit am năvălit spre majordomul.
Şi aţi făcut-o, D-voastră! ieşire, dar auzii închizându-se în faţa In clipa aceasta întră un băiat,
strigai. mea grilajul. Atunci irii-am ascuns aducând sacul, pe care l-am lăpă-
— Da, răspunse liniştită, am sacul la rădăcina unei tufe şi în­ dat în fugă.
făcut-o- cercai să scap alergând dealungul — lată si sacul, de care vorbea
1
>