Page 3 - 1922-17-18
P. 3
Nr. 17—18. ----------------------------------------------- C 0 S 1 N Z E A N A ----------------------------------------------- Pag. 259.
Avram lancu
Cincizeci de ani dela moartea eroului nostru naţional.
Viaţa şi faptele lui.
In ziua de 10 Septembrie a. c. sune cu toată însufleţirea, ce i-au poate cea mai grea şi mai dure
s’a împlinit o jumătate de veac inspirat-o vremurile acelea de re roasă, din câte ne-au apăsat umerii
dela moartea celui mai popular culegere naţională. Era glasul tâ în decursul veacurilor, pentrucă
erou al neamului românesc de din nărului advocat a copilului aceluia aceasta sclăvie tindea la distrugerea
coace de Carpaţi, Avram lancu, blond cu ochii albaştrii, care cu noastră definitivă, ca neam distinct
Craiul munţilor. — E ziua sărbă- toată blândeţa firei sale a ştiut să de oameni, cu graiul lor, cu obi
toarei celui mai cernit doliu na scormonească în sufletul muntenilor ceiurile şi tradiţiile lor moştenite
ţional. In ziua aceasta se deschide săi dorul de râsbunare a suferin din generaţie în generaţie.
cea mai tristă, dar şi cea mai înăl ţelor noastre de veacuri. Era glasul Soarta a vrut însă, ca noi să
ţătoare pagină a istoriei neamului blăjin, dar hotărât al lui Avram trăim, să înaintăm alături cu nea
nostru. Tristă, pentrucă ne-am văzut lancu, care la târgul Florilor din murile civilizate ale lumei, să dăm
spulberate toate desideratele noastre, Câmpeni, în primăvara anului li şi noi acestei civilizaţii contribuţia
justificate prin jertfg extremă a sân bertăţii neamurilor 1848, a rost t cu calităţiler incontestabile ale rasei
gelui vărsat pentru trăinicia unui entuziasmul tinereţei sale poate prea noastre, să îmbogăţim frumuseţa
tron pervers şi lipsit de prevede fragede şi de aceea prea sincere şi naturală a plaiurilor noastre cu toate
rile adevărate ale timpului. înălţă naive: iscodirile, pe cari puterea de crea-
toare, pentrucă neamul nostru de ţiune a spiritului românesc le va
ţărani modeşti, condus de o mână rezerva veacurilor viitoare.
de cărturari fără pretenţii au ştiut, Şi norocul acesta nu-1 putem
în momente de covârşitoare prefa mulţumi decât eroismului marilor
cere socială să ;»e înalţe la acţiuni noştrii înaintaşi, idealismului lor
atât de uriaşe, încât sa arate occi curat şi neasemănatei lor puteri de
dentului civilizat cea mai desăvâr jertfă. Aceşti falnici fii ai neamului,
şită deşteptare naţională, cel mai în galeria cărora lancu ocupă un
viu interes pentru eluptarea cerin loc de glorioasă cinste, n’au cruţat
ţelor culturale şi economice dictate nimic pentru a se face vrednici de
de necesităţile civilizaţei umane. hărnicia străbunilor şi pentru a ne
Apusul întreg a rămas uimit de lăsa moştenire cel mai preţios ta-
puterea de vEţă şi de înţelegerea lisman, pe care şi noi suntem da
adâncă a ' rostului timpurilor din tori să-l lăsăm urmaşilor cu adausul
partea poporului nostru de plugari exemplar al faptelor noastre: Iu
în mare parte analfabeţi. Dovadă, birea de neam şi de ţară.
că a trebuit numai o adiere a vân *
turilor turburi din apus şi îndată Avram lancu s’a născut în anul
creştetul munţilor apuseni au tre
1824 în comuna Vidra-de-sus din
sărit, ca .şi când el ar fi prins întâ părţile Zărandului, din părinţi ţă
vrăjita adiere revoluţionară. Era fi rani. Tatăl său Alexandru lancu se
resc, ca aceasta mişcare să por
nească din părţile încercate odată îndeletnicia ca toţi moţii cu ne
gustoria vaselor de lemn, din care
de conştiinţa independenţei naţio Casa in care s’a născut Avram lancu, a putut aduna, cu economia lui
nale şi economice trezite la 1784 in Vidra. obicinuită o stare mai bunicică, care
de martirii neamului Horea, Cloşca „De aci înainte, fraţilor, numai
şi Crişan cu cinci ani înainte de de mine şv de împăratul să as l-a ridicat în faţa sătenilor. Pe deo
parte situaţia materială mai aleasă,
ridicarea steagului „libertăţii, egali cultaţi !“ $i de împăratul! Sărmane pe de altă parte deşteptăciunea tot
tăţii şi frăţietăţii“ între oameni, de Iancule. De câteori nu-ţi vei fi adus mai accentuată a fiului său lancu,
marea riaţiune franceză. Acolo unde Tu aminte în pribegia Ta bolnavă
care se distingea printr’o inteligenţă
bogăţiile subsolului, contrastau în- prin codrii aceia, cari cu Tine şi deosebită de ceialalţi fraţi ai lui,
tr’un mod isbitor cu sărăcia mo cu fraţii Tăi dimpreună aţi dat pu
ţilor sărmani, cari vânturau prin terea unei nouă epoci de asuprire au determinat pe bătrânul părinte
palmele lor obosite firele de aur, şi aţi întărit fundamentul unui tron să-şi dea copilul la învăţătură şi la
şcolile mai înalte. Astfel lancu a
pentru ale depune curate în punga înecat în păcate, ursit de soartă să cercetat pe rând şcolile din Zlatna,
usurpatorilor lacomi şi ticăloşi, acolo se năruiască.
s’a trezit mai mult indignarea, luând Brad, Abrud şi Blaj, şi în urmă fa
cultatea juridică şi filosofică din
proporţiile unei entusiaste lupte de Dar iar mă întorc şi zic : „Aşa-i Cluj, pentru a se destina carierei
neatârnare. sufletul românului, blăjin şi ier advocăţeşti. Intre colegii săi se dis
tător“. Şi tu ai iertat şi voi, falnic
„Un glas ei mai aşteptă şi sar erou al zilelor de glorie aţi iertat tingea printr’o adâncă înţelegere a
[ca lupii’n stână cu toţii insolenţa unui împărat şi lucrurilor şi un sentiment naţional
„Bărbaţi, bătrâni şi tineri din a camarilei lui viţioase, care v’a însufleţit, fapt, ce i-a creiat destinul
[munţi şi din câmpii. răsplătit şi pe voi şi neamul vostru în vremurile acelea de frământări
Şi acest glas n’a întârziat să ră întreg cu o nouă epocă de sclăvie, sociale.
