Page 9 - 1922-17-18

Nr. 17—18. C O S I N Z E A N A Pag 265.

Pălăria Reginei

Vladimir Nicoară.

Doctorul Verescu urcă scările ce în ce mai iute prin camera care
stergându-şi sudoarea de pe frunte, se făcea tot mai mică pentru paşii
şi dupăce scoase galoşii, întră în săi mari. Probabil că ar fi terminat
camera de consultaţii pentru un prin fugă dacă valsul n’ar fi în­
moment goală. Aruncă pălăria pe cetat brusc. După câteva clipe uşa
masa de operaţii şi se lăsă să cadă din dreapta se deschise şi în ca­
în fotoliul de piele brocatâ din faţa drul ei apăru doamna Verescu într’o
biuroului, apoi cu o mână nervoasă splendidă robe de chambre pe care
scoase din buzunar un cocoloş de spuma dantelelor albe şi fine flu­
hârtie, îl întinse pe masă şi-l privi tura cu gingăşie Jăsând să iasă, din
cu’n zimbet şters, mai ni uit o cris­ decolteul prea deschis, sânul alb şi
pare a feţei. îndrăzneţ. >
Atât mai lipsea, zise el cu Ah ! bună ziua Eugen, zise
dinţii strânşi, numai concentrare pe ea cu glas cristalin înclinând capul
15 zile îmi trebuia şi încă la Roman. şi privind spre doctor cu ochii \
Cum se hrănesc cu sticla puii de lei
in grădina zoologică din Lipsea. Îşi prinse capul între manile mici, ca o pisică alintată.
sprijinite pe biurou şi fixă un punct Bună ziua, draga mea.-
Basseţ-ii (şorecarii) sunt cele mai în fundul camerei, unde privirea îi Cum uriciosule, nu vii să
cuminţi mame. De obicei însă cânii rămase pironită ca şi cum ar fi mă săruţi ? !
nu pot da destul lapte puilor. In observat ceva neobişnuit şi inte­ — lartă-mâ dragă, sunt tare
cazul acesta li-se dă lapte din sticlă resant. năcăjit.
sau de la capre. — Bietul Victor! Cu constituţia Doctorul se apropie şi o sărută
Foarte adeseori se întâmplă, că lui, febratifoidâ o să-l dea gata ! pe obraz. Doamnei i-se păru că
puii să“"sufere de stomac din cauza Şi când mă gândesc că nu-i pot fi ' nu-i destul de tandru şi zmâci capul
alimentării nenaturale. Aceste cazuri de nici un folos, mă apucă nebunia ! în partea opusă aruncându-i o pri­
sunt periculoase si greu de înlătu­ In camera de alături, câteva pu­ vire ucigaşe.
rat. In primele opt zile e necesar, ternice acorduri de pian răsunară, N’ai putea să-mi explici, de
ca leoaicele să aibă lapte îndeajuns. par’că lugubru în tăcerea adâncă ce eşti aşa de acru ? întrebă înţepat
In caz că nu au, puii se hrănesc în şi lui Verescu i-se păru că aude doamna.
inod artificial. După primele trei sunet de clopot. Alunecă mâna pe — Ţi-am spus iubita mea că-s
luni li se dă şi carne. După şase fruntea înferbântată şi apoi cu foarte năcăjit. Victor Vasilescu e
luni puii devin independenţi. La un pumnul strâns lovi în mapa de pe pe moarte, febra tifoidă o să-l
an şi jumătate sau doi ani anima­ biurou care fiind plină cu hârtii ucidă încurând.
lele ajung bune de prăsilă. înăbuşi zgomotul loviturei. Din ca­ Ei şi ? ! Era de aşteptat!
In perioada dinţilor animalele mera vecină, după acordurile dela Atât ai tu de spus despre
trebuesc bine îngrijite, pentrucă din început porni o ploae de note foarte cel mai bun prieten al meu?
cauza creşterii dinţilor capătă şi precis pronunţate si valsul „Ochii — Ei asta-i ! Ce vrei să am de
alte boale. cari vorbesc“ luă viaţă sub dege­ spus când văd că prietenul tău te
In numărul de faţă dăm câteva tele măiestre a doamnei Verescu. preocupă atât de mult că n’ai când
chipuri din grădina zoologică din Doctorul sări de pe scaun şi începu să te gândeşti la mine?
Lipsea. să se plimbe întâi încet, apoi din Vai, Mimi dragăm nu te ştiam
atât de egoistă !
-— Vezi bine, încă nu ne cu­
noaştem aun trebue ! Nu cumva tu
mai ai aerul să-mi reproşezi ? Asta
ar fi cuhnea ! La urma urmei ce
vrei să fac dacă Victor al tău s’a
îmbolnăvit? O să îmbrac doliu?!
Asta-i viaţa: un lanţ de dureri pre­
sărate ici-colo cu momente de plă­
cere. Fericit acel-ce, ştie să bene­
ficieze de aceste mari clipe.
— Draga mea Mimi, te rog foarte
mult să mă erţi, dar astăzi nu-mi
arde de loc de filozofie !
Dar şti că dunmeta eşti te­
ribil pe ziua de azi !
Doamna pronunţa pe „dumneta“
apărat şi provocător. Doctorul se
mulţumi să ridice umerii. Doamna
îi mai trimise o privire oblică şi
Pui de urşi orfani de mamă, în grădina zoojogică din Lipsea. cu paşi mărunţi, lăsând în urmă un