Page 10 - 1922-19

Pag. 292. C O S I N Z E A N A Nr. U

înfrigurare. Intr’o zi purcelul a eşit Gănla iubirean mine.
din coteţ şi rătăcea pe uliţă. Bă­
diţa Mihai, întorcându-se de fa slujbă
l’a văzut în colţ, a întrat supărat Cânta iabirea’n mine şi-o inimă din raiu
pe portiţă, şi întâlnindu-1 pe llieş, Duceam cu mine-acasă în ziua cea de Maiu
i-se încreţi fruntea, fierbând de mâ­ Şi-aş fi voit din lume s'alung durerea toată,
nie : „Măgarule, ce păzeşti tu ? Să nu mai văd în cale privire înnorată.
Mâncare ai, dormitai, ce-ţi lipseşte
ţie?“ Şi-i cârpi două palme. Băiatul Aş Ji ’mpărţit cu lumea pe drum şi ban şi straiu
începu să plângă : „Badie,iartă-mă“ ! Să binecuvinteze toţi ziua cea de Maiu.
Profira eşind din casă : „Da ce ai
înebunit Mihai, să baţi copilul Mă- Şi cum în ziua ceea un înger bun în mine
rioarei, copilul străin?“ Sta gata ca să facă la orice pas un bine,
— Să taci şi tu. Să plece ! Să Văzui, topiţi de trudă, cum s’opinteau la deal
nu-1 mai văd ! şi întră bolborosind
în odaie. Să urce-o grea povară un om sărman şi un cal.
Pocnia de greutate căruţa sub povară
Pe o vreme umedă,' cu cerul în­
tunecat llieş tremura de frig pe la Şi ziua cea frumoasă era o zi amară
bariera oraşului. Luminile se aprin­ Pentru-amândoi pe lume, şi umărul şi eu
seseră. Pe uliţă oamenii erau gră­ L-am pus şi-amândurora li-am ajutat la greu.
biţi. Inima-i bătea mai tare, se apropia
de casă. Un zgomot la uşă, femea
mărunţică la trup şi brună, lăsă Aveam în ziua ceea o inimă cerească
acul din mână, se repezi, îmbrăţi- Din care dispăruse micimea omenească
şându-1 : „Tu eşti, dragul meu, tu Şi-un vechiu duşman în cale văzându-l, m’am învins
eşti. Ţi-i frig, ţi-i foame? Iţi fierb Şi după lungă vreme eu mâna i-am întins
câteva ouă moi şi un ceai fierbinte“. Aveam în ziua ceea o inimă voioasă
Era o noapte fericită pentru ea:
puse' lemne mai multe pe foc să fie Şi gata ca să facă viaţa mai frumoasă
cât mai cald, aşternu patul cât mai Mai dulce-oricui pe lume — şi lumea mi-a aflat
moale. În inima cea sfântă de-atuncia un păcat.
Cu privirea îl sorbea pe băiat.
Lemnele trosneau în sobă, mistu- G. R OTICĂ
indu-seîn flăcări roşii, ornicul vechiu
din părete bătea ora unsprezece de Viaţa învinge
noapte. O căldură moleşitoare, mo­
tanul tr.rcea solemn în ocniţă şi
vântul urla în ferestrele umede. Intr’o după amiază fierbinte de — Da, adevărat, trimis la con-
„Şi cum ai dus-o llieş? Bine. Iunie, Locotenentul Sandi Vrăbiescu. siliul de reformă!... — şopteşte el.
Aşa-i că Profiriţa te-a îngrijit ca şi sa întins in pat, ca de obicei, şi — Să fi mărturisit ea singură, ori
mine? Dar Mihai, e sănătos?“ frunzăreşte o revistă. a constrâns-o poatecâ tată-său ?
w Băiatul îşi alipi capul de sânu-i — Să trăiţi, domnule locotenent, — şi se ridică brusc în capul oa­
cu lariini în ochi: — intră ordonanţa, tocmai când selor, ca tras de un- arc puternic.
era gata să închidă ochii, — a ve­ — Dar, acum îmi este egal; des­
„Mamă, aici lângă tine e bine....
nit un soldat dela escadron. V’a a- tul că m’a reclamat!... — Şi se
Corist. Cehan-Racoviţă. dus scrisoarea asta, — zice el sfios lasă înapoi, pe spate. ’ £
— şi-aşteaptă afară să-i iscăliţi în Par’că se vede în faţa judecăto­
Din volumul „Vieţi zbuciumate“ ce condică. rilor, par’că aude învinuirea ce i
va apare. — Să intre ! — îi răspunde scurt se aduce şi-un glas citind sentinţa.
ofiţerul, smulgând plicul. Reformat! ’ Degradat!... Isgonit în
modul acesta din cariera pe care o
— Confidenţial personal... Hm!...
Ce să fie, oare? Nu cumva, vre-un îmbrăţişase cu atâta dragoste!... Şi
cadou de câteva zile?!... — se în­ pentru ce, pentru cine?!... Oare, el
treabă Sandi, întorcându-1 şi pe-o trebue să ispăşiască păcatele ei ?...
Şi iarăş se ridică.
parte şi pe alta, fără să aibă cu­ Două pârae de sudoare, ce par
rajul să-l deschidă. Dar, după câ­
teva clipe de ezitare, îmboldit de că isvorăsc din tâmple, i se pre­
ling pe faţa palidă şi împletindu-se
curiozitate, îşi ia inima în dinţi şi-i sub bărbie, picură, picură...
rupe marginea.
.A măsurat odaia în lung şi în
Citeşte.. Mâna îi cade ca o lat, i-a dat ocol, până ce i s’a în­
ghiulea de plumb. tunecat mintea. De câteva ori i-a
A rămas nemişcat, galben ca şo- fulgerat prin cap ideia să pună
franul şi cu ochii holbaţi în tavan, mâna pe revolver şi să-şi sboare
mototoleşte într’unâ hârtia... A citit creierii; dar când era gata s-o facă,
bine, ori i s’a părut? Si mai ci­ îi apărea aevea, înaintea ochilor, un
teşte odată. chip blând şi nu mai avea nici-o
}