Page 11 - 1922-19
P. 11
Nr. 19. ----------------------------------------- - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - Pag. 293.
Toamnă. Din clipa aceia şi-a băgat în meni. Doar privighetorile şi zefirii
cap s-o cunoască cu orice preţ. le cunoşteau tainele, fiorii îmbrăţi-
Noaptea n’a închis -- nici cât dai şerilor şi sărutările lor nevinovate...
Vin şi pleacă nori de-aramă, în amnar — ochii, făcându-şi fel Doi ani, — de cum se despri-
Noaptea umedă coboară — de fel de plarturi... bileţele, rupte măvăra şi începea a mirosi a colţ
Noapte'n suflet, noapte-afară şi scrise de zece ori... până s’a o- de iarbă şi până toamna, când co
Visurile ce coboară prit la cel mai straşnic... vorul de Irunze moarte foşnia sub
Pe cărări argint destramă. Cu cât dichis s’a îmbrăcat a paşii lor, — au dus-o într’o veş
Noaptea peste ochii firii doua zi şi cu câtă nerăbdare a ur nică beţie de iubire. O, care mu
Stăvili de mătase pune, mărit acele, înţepenite par’că, ale ritor poate uita aşa ceva?!... Dar
Şi deseamnă cu cărbune ceasornicului, până ce au arătat ora cuvintele ei, când a întrebat-o dacă
Temple pentru rugăciune, când eşiau şcolile! D’apoi frigurile vrea să fie a lui!... A rămas pe
Câa se uscă trandafirii. aşteptării, — când i se părea că gânduri, beată de fericire, s’a strâns
fiecare trecător se uita la lei ca la la pietul lui si cu ochii umezi i-a
Cântăn mine'ncet durerea. un scăpat din ocnă — până când, răspuns: — IVÎă mai întrebi, Sandi?..
Inima în agonic însfârsit, a recunoscut-o, venind sin Dar nu uita că sunt Evreică!...
E dulgher ce'n tâmp tărie gură...’ — Nu-mi pasă de nimeni, Etti!
fíate cuc în sicrie. Când şi-a luat curajul să-i vor- — i-a spus el hotărât, sorbindu-i
Şi mă mistuc tăcerea. biască, simţia cum îi svăcnia inima. lacrimile calde. — Sunt bogat.
Capul îi vuia. Vom fugi undeva, departe, numai
Mor nădejdile rănite
Şi pustiul negru creşte. — V’a căzut ceva, domnişoară! jură-mi că vei fi a mea...
Cineva din drum priveşte — a îngânat el. Dar ea şi-a văzut
Vântul toamnei cum coseşte de drum, ca si când n’auzise ni- Ce greu au trecut cei doi ani
Frunzele îngălbenite. mic. — V’a căzut ceva! — a re la şcoala de cavalerie! Singura bu
petat atunci mai tare — şi Etti s’a curie i-o făceau scrisorile ei, prin
Iustin Ilieşiu. oprit, s’a răsucit şi a luat plicul pe care par’că şedeau amândoi de
care i-1 întindea, mulţumindu-i. A vorbă. Cele câteva pagini, pe care
putere, era dezarmat. Apoi s’a trân băgat însă numai decât de seamă le citia de câte trei-patru ori, în
tit din nou pe pat şi-a aţipit... şi s’a înroşit. Atunci el a prins ini chideau în ele un roman aşa de
mă şi apropiindu-se a început: — frumos!... Şi cu câtă nerăbdare a-
Era în clasa şasea de liceu. îmi permiteţi să vă spun ceva, ştepta permisiile de Crăciun, de
Tată-său câştigase procesul cu mo domnişoară... Ea s’a uitat lung la Paşte, să sboare la ea!... Dar, fiorii
şia Episcopiei şi de-atunci Cocoana el, fără să-i răspundă şi când şi-a tresei de ofiţer!...
Tudoriţa îi trimitea bani cu ghio- aruncat ochii înainte, vai! tată-său — Va urma. —
tora, mai ales că era singurul ei era la colţ... — Vă rog, domnule!...
băiat... au fost singurele ei vorbe şi a
începu deodată o viaţă largă, luat-o aproape la fugă. Dar, când Spre alle zări
de lux şi de petreceri. O ploae de a ajuns la colţ, nu s’a putut stă
prieteni roiau împrejuru-i şi clubul pâni să nu se mai uite odată Cântă cucuie, şi 'mi spune
lor clandestin din strada Justiţiei înapoi... De noroc şi de iubit;
înghiţia nemilos cea mai mare parte El s’a oprit în fata prăvăliei. Lumea 'ntreagă să răsune
din banii, - câştigaţi cu atâta su Trebuia să s,e arate la fereastră, — Sub văzduhu 'ntinerit:
doare de părinţi... ar fi avut o inimă de ghiaţă să n’o
facă, mai ales că, singur, îi citise Peste gândurile mele
Apoi cele câteva iubiri trecă
toare, — cu nişte şcolăriţe, — care rândurile. — Şi când şi-a ridicat Să plutească prin senin
se stinseră mai repede decât se a- privirile, ea a surâs, — aşa de Glasul vrăjitor din stele,
prinseseră, până când întâmplarea dulce! — şi-a dispărut... Taina codrului de-arin ...
i-o scoate pe ca în cale. O, Etti, Apoi întâlnirea, — câteva zile
cea mai drăgălaşă făptură feme- în urmă, — în grădina mică. Au Şi pornirilor nebune
iască pe care o văzuse până a- stat aproape un sfert de ceas, a- Să le aflu vre-un sfîrşit... -
scunşi într’un colţ, fără să-şi spună
tunci, mai frumoasă chiar decât Cântă cucuie, şi ’mi spune
Edith din paginile Bibliei!... o vorbă... Şi mărturisirea, cea din De noroc şi de iubit.
A văzut-o într’o zi, când se în tâi declaraţie de iubire în viaţa G. TUTOVEANU.
lui!... II asculta tăcută, cu capul
torcea agale dela şcoală. L-a săge plecat şi fiecare cuvânt nou o fă
tat atunci ceva în inimă şi-a ur
mărit-o până ce a intrat în casă: cea să ’roşiască şi mai tare! Singurălaie
„Magazinul de haine gata, la Ame Când au plecat, l-a rugat să n-o
ricanul“: însoţiască şi când el a rugat-o să Mă simt stingher în astă seară
vină şi-a doua zi, ea a râs cu un
Izidor Finkelstcin Şi’ntunecoasă mi-e odaia,
clicotit de pârâiaş şi s’a dus, sbu- Aud cum urlă vântu-afară
Un evreu între două vârste se rând de mulţumire... Şi cum loveşte 'n geamuri ploaia.
plimba cu paşi rari prin faţa pră In grădina mică nu erau însă
văliei, mângâindu-şi favoritele cu la largul lor şi de aceia s’au ho Plâng o iubire 'nmormântată
fundat în urzirea’cine — ştie — tărât să se întâlniască în Parcul In noaptea tristă şi pustie,
cărui plan... Era Evreicâ?!... Dar Bibescu. Acolo se pierdeau în Plâng ce-am avut mai drag odată,
ce-avea a face, când era aşa de fru boschetele nesfârşite. Tatăl lui Etti Duioasa mea copilărie.
moasă!... nu ştia încă nimic. Nu-i vedea ni Andrei Th. Constantinescu.
