Page 8 - 1922-19
P. 8

Pag. 290.                           - - - - - - - - -   C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A    - - - -   Nr. 19.

                                                                                   cultă  pe  bădiţa  Mihai.  Cu  Dumne­
                 I L I E Ş .                   încolo: ciubote de iuft, de vax, cu tu-   zeu  llieş  şi  peste  o  lună  să  te  în­
                                               retcii  moi,  botine  şi  papuci  pentru
                                               femei.  Şi  pe  la  toate  acestea  pră­  torci.“
                                               vălii  Ovrei  slimoşi,  cu  barbe  şi  cu   Şi  ilieş  îi  sărută  mâna  şi  ea  pe
              O  femee  brună  şi  mărunţică  la   ochi mici ca de veveriţă, clipiau des,  frunte.  Până  ce  eşi  din  uliţă  îl  pe­
           trup,  după  ce  aşternu  un  ştergar  alb  vorbiau  cu  glasuri răpezi  şi  ascuţite,   trecu  cu  ochii.  Apoi  se  întoarse  în
           pe  masă  şi  puse  pe  ea  mămăliguţa  îndemnând  trecătorii  să  cumpere   casă:  era  singură.  începu  să  plângă.
           caldă  din  care  eşiau  aburi,  alături   marfă bună şi eftină.        Dar  şi-n  inima  lui  Ilieş  se  petrecea
           cu o farfurie cu pepeni muraţi, zise :  llieş  era  încântat  de  cele  ce   ceva,  măcar  că  era  copil  de  doi­
              „llieş  dragă,  nici  astăzi  nu  are  văzuse.  Se  opri  la  o  prăvălie  cu  o   sprezece  ani.  Ajunse  în  Târgul-Vi-
           ce-ţi  da’  mama  ceva  bun  de  mân­  ferestruie murdară lângă trotuar: i se   telor,  căută  în  stânga  şi  în  dreapta
           care.“ Ş\ ca să nu vadă băetul, care   părea  că  la  acele  din  boite  nu-i   prin  căruţele  care  rămăseseră:  ro­
           era  simţitor,  că  ochi-i  sunt  plini  cu   pentru dânsul.            mânul  plecase.  Şi  în  loc  să  se  în­
           lacrămi,  se întoarse înspre fereastră,   Pe  o  uşă  îngustă  de  stejar  erau   toarcă  acasă,  pe  la  asfinţitul  soare­
           făcăndu-se  că  se  uită  afară,  cu  ba­  acăţărate haine. Coborî câteva trepte   lui,  un  copil  slăbuţ,  cu  privirea
           tista ştergându-şi pleoapele umede.  strâmbe  şi  se  află  în  un  fel  de  beci.   melancolică  şi  c’un  sbrtuc  pe  el
              De  câţiva  ani  ducea  o  viaţă  a-  O  lampă  murdară  ardea  atârnată   strâns  şi  verde,  eşia pe bariera  ora­
           inară,  zbuciumându-se  ca  să  poată  din tavanul de cărămidă, împrăştiind   şului,  mergând  *  cu  paşi  mărunţi
           trăi  de  o  zi  pe  alta.  Toate  lucru-  o  lumină  gălbue  ce  se  încrucişa  cu   alături cu şoseaua albă.
           şoarele  cari  le  avuseră  mai  bune  în   trâmba  de  lumină  albă,  de  afară,   Din vârful dealului, de unde ră­
           casă,  le  vânduseră  ori  le  amanetase  furişată  înăuntru.  Ovreiul  în  halat,   mânea  oraşul  în  urmă  cu  ultimile
           şi  nu  ştia  ce  să  mai  facă  şi  încotro   cu  degetele-i  deşirate,  cu  nasul  co-   luminişuri  de  raze  în  turlele  înalte
           să  mai  apuce,  li  venea  să-şi  eie  lu­  roit, cu barba încâlcită, părea o fan­  delà  biserici,  llieş  se  uita  încăodată
           mea în cap.                         tomă,  cu  două  puncte  negre  ce-i   lung  ...  Avea  un  beţişor  în  mână,
            ~  Sara,  când  nu  o  vedea  nimeni,   licăriau în fundul capului, acoperit cu   coborând  la  vale,  în  mijlocul  târ­
           lua  pe  llieş  şi  el  aducea  în  sac  o  tichie.  El  căuta  răpede  prin  vraful   gurilor  întinse  ale  ogoarelor  arămii,
           lemne cumpărate cu chila, de multe   de  haine  şi  scoase  o  pereche  de   la  sfârşitul  lui  Septemvrie.  In  de­
           ori  băetul  asculta  cum  ea  se  ruga   pantaloni,  vorbind.  „La  mine  să  nu   părtări,  ’  pe  cer,  nori  albi  căpătau
           Turcului  din  colţ,  până  ce  se  în­  fie?....  Se  poate.....  Aşa  cum  vrei.   forme  de  cai,  de  turnuri,  de  castele,
           dura  să-i  deie  pe  datorie  :  o  pâne   Noui-nouţi.  l-a  mai  purtat  cineva  o   de  zmei  şi  balauri.  Pe  drum  din
           albă, de câţiva bani zahăr şi o leacă   leacă,  dar  suntnoui.  Pentru  D-ta  că   când  în  când,  treceau  căruţe  huru­
            de ceai.                           eşti  un  copchil,  trei  lei“.  Şi  llieş  îi   ind,  lăsând  în  urmă  pulbere.  Şi  se
              O  îngrozia  vremea  de-atunci....  şi   cumpără.  Pe  drum  una-două,  se   depărtau  şi  era  iar  linişte  cu  miros
            tot mai simţia un fior rece în spate,   uita  la  ei:  erau  cam  lungi  dar  îi   plăcut  de’  câmp.  Un  unghiu  de  co-
            când  prin  Novembre  cu  lapoviţă  şi   suflicase.  Era  vesel:  scăpase  de  cei   coare  se  pierdea  spre  zările  apusu­
           vânt ascuţit, un funcţionar de la gară,  vechi,  cu  petici  în  genunchi,  îi  lă­  lui  de  unde  se  ridicau  umbrele
           îi  adusese  vestea  dureroasă:  să  vie   sase la Ovrei.               nopţii.  Cântecul  despărţirii  de  sus
            să-şi  eie  racla  ca  de  copil,  în  care   Acasă, mă-sa, îl întreabă: de unde   se  auzea  tot  mai  trist  şi  mai  încet.
            era  adunat  trupul  soţului  ei  fărâ­  a  avut  bani  să-i  eie?  Şi  el  i-a  is­  Şi  delà  o  vreme  focurile  se  vedeau
            miţat  sub  roatele  vagoanelor.  Atâta   torisit cum a strâns ban cu ban.  cine  ştie  unde,  ca  stele  sclipitoare.
            rămăsese  din  conducătorul  de  tren   „Mamă  eu  mă  duc.  Bine  că  am   Greer’ii  ţârâiau  lung  în  iarbă.  Ilieş
            Alexandru Bădescu.                 pantaloni.  Eu  mă  duc  la  ţaţa  Pro­  întră  înCosteşti.  Fumurile  se  ridi­
               Gândurile  acestea  o  învăluiau  fira. Scapi şi mata. Eu văd că-i greu...“  cau  de  sub  ceaunurile  cu  mămă­
            cât llieş inghiţi ca cu gura altuia.  —  llieş,  dar  ce-am  să  fac  fără   ligă,  ţăranii  se  vedeau  cu  figurile
               Nu-ţi place, puiule. Nu te-ai să­  tine?  Tu  n’ai  lipsit  niciodată  de  la   mai  bronzate  la  lumina  flăcărilor.
            turat.  De  unde  să  te  saturi?....  Ce,   casa părintească.         In  ferestrele  căsuţelor  răsăriseră
            asta-i  hrană  de  mâncat  oamenii?“.   —  Eu mă duc.                  luceferii  de  sară.  Era  vale  până  în
            Grăi ca cu tristeţe în voce şi-i luă ca­  —  Cu ce? Nu ai bani.        mijlocul satului. Aici la dreapta şo­
            pul  băiatului  şi-l  strânse  la  sân  cu   —  Ba  am.  Până  acolo  o  băn­  selei  lângă  pod  şi  iaz,  moara  părea
            dragoste  de  mamă  şi-şi  potoli  o   cuţă  mi-ajunge.  Este  un  om  în  Târ-   o  fantomă  albă  în  întuneric.  Peste
            parte  din  durere,  muindu-şi  buzele   gul-Vitelor;  mă  aşteaptă  cu  căruţa.   drum  ratoşul.  Ilieş  întră.  In  încăpe­
            în păru-i negru ca de corb.        E  de  la  Popricani.  Am  vorbit  cu   rea  mare  a  crâşmei  luminată  cu  o
               llieş, peste puţină vreme, se află   el:  cunoaşte  pe  bădiţa  Mihai  şi  pe   lampă  de  opt  ’  focuri,  ca  printr’o
            în  piaţă.  Apoi  pe  o  uliţă  îngustă.   tata  Profira.  Mă  ia.’  Eu  mă  ’  duc   ceaţă  uşoară  se  vedeau  câţiva  gos­
            Aici  erau  îngrămădite  una  lângă   mamă.“                           podari.  ’Stăteau,  la  taifas  în  jurul
            alta  dugheni  în  boite  întunecoase.   Ea  l’a  început  în  ruptul  capului   unei  mese,  cu  pălăriile  mari  de
            La una se vedea afară : cojoace albe   n’a  vrut  să-l  lese.  Dar  la  rugămin-  pâslă  în  cap,  pufăind  din  lule,  fie­
            cu miros de oaie, sumane nouă, că-   ţele lui llieş, s’a răsgândit: la sora-sa  care cu sângeacul de rachiu dinainte
            ciule  dintr’un  miel;  la  alta  un  vraf  îi  va  fi  bine  pentru  cât  va  timp:  si  scuipând  prin  strunga  dinţilor,
            de  cituri,  tulpane,  şaluri  mari;  lâ  ocolo  are  să-i  fie  altfel.:  masa  masă  (lies  se  apropie  de  ţarcul  de  lea-
            cealaltă:  sticlărie  cu  felurite  pahare  şi băiatul va prinde la puteri, tot era  ţuri’  unde  erau  garafele  cu  băutură,
            cu chisele, cu lămpi de la cinci fo­  slab.  Se  înduplică.  Scrise  în  pripă   rafturile  cu  tutun,  câteva  căni  de
            curi  în  sus,  cu  poloboace  mici,  co­  câteva  ronduri  Profiriţii.  Şi  apoi   vin  şi  într’o  balercă  spirt,  —  ceru
            lorate  pentru  rachiu  dulce,  oglinzi   într’o buccea legă puţine rufe.  delà  crâşmar  pâine  şi  o  potcoavă.
            în  rame,  în  care  te  vedai  strâmb:   Din  portiţă  svârlind  cu  pâine  şi   Apoi  cu  oarecare  sfială  se  aşeză  la
            peste drum la una: lăzi pentru zestre,   sare, zise: „llieş dragă, ia sama cum   o  altă  masă,  rozând  din  pastrama
            înflorite  şi  sipete  mari  şi  mici;  mai  umbli.  Fii  cuminte  ca  acasă.  As­  tare.  Uşa  delà  ratoş  se  auzia  din
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13