Page 11 - 1922-20
P. 11

Nr. 20.                                   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 307.


         nit  vorba  despre  cai,  noua  cunos­  toamna,  când  începuseră  frunzele   < §  târziu. . . .
         cută  nu  s’a  mai  putut  stăpâni  şi   copacilor să se păteze cu rugină.
         i-a  mărturisit  că  dorinţa  de  a-1  cu­  —  Orice  s’ar  întâmpla,  Sandi,   Doarme codrul şi visează
         noaşte  s’a  născut  în  sufletu-i  când   vreau  să  fiu  a  ta,  înainte  de  a  intra   Vis — de freamăte vrăjit.
         l-a  văzut  odată  călare.  —  Ah,  a-  iarăş  la  închisoare!...  —  a  suspinat   Luna tainică veghiază
         veţi  un  cal  asa  de  frumos!...  —  a  ea  într’o  zi,  în  preajma  venirii  pă­  Şi-’l acopere c’o rază
         suspinat  ea.  $i  cu  astfel  de  vorbe  rinţilor,  căzând  fără  nici-o  putere   Să viseze fericit .. .
         l-a încurcat până seara târziu...  în braţele lui.                         Umbre negre se adună
            De-atunci  trecuse  multă  vreme.   y.............................................................  Peste văi şi prin huceag.
         O  mai  întâlnise  de  vre-o  câteva   —  Am  fost  nebun?...  Cum  de     Un zefir clipind la lună
         ori,  dar  nu  mai  era  veselă  ca  îna­  mi-am  pierdut  minţile?...  Nu,  n’am   Mai şopteşte-o „noapte bună“
         inte;  ba  odată,  la  cinematograf,  a  iubit-o  niciodată;  cel  mult  dacă   Crănguşorului de fag.
         stat  tot  timpul  lângă  el,  fără  să   mi-a  fost  milă de  ea !... — răcneşte
         scoată  o  vorbă.  Ofta  doar  într’una,   Sandi,  sărind  în  picioare.  Faţa  îi   In livadă pe covorul
         dar  el  n’a  dat  nici-o  atenţiune,   este lac de sudoare.               Cel de iarbă înflorit —
         fiindcă  nu  bănuia  nimic.  Apoi  ia-   —  Porunciţi, d-le Locotenent! —   Lângă turma lui — păstorul
         răş  n’a  mai  văzut-o,  —  şi  şi-ar  fi   întră soldatul, auzind vorbă înăuntru.  Cu cavalul şi cu dorul
         uitat  cu  totul  de  ea,  dacă  fata  co­  —  Nu  te-am  chemat!  —  îi  răs­  Suspinând a adormit.
         lonelului  nu  i-ar  fi  spus  că-i  mer­  punde  el,  plimbându-se  cu  paşi
         gea  din  zi  în  zi  mai  rău,  —  până  mari.  —  Adică...  stai!  Cum,  numai   Dorm salcâmii pe şosele,
                                             30
         într’o  Duminecă.  Era  spre  sfârşitul  2 ?  —  îl  întreabă,  ducându-şi  cea­  Doarme parcul fermecat
         primăverei,  o  zi,  când  iubirea  stă­  sornicul la ureche.              Şi la colţul casei mele
         pâneşte  şi  turbură  şi  mai  puternic   —  Va  să  zică  mai  am  două  ore   Pe sub streşini rândunele
         inimile tinere.                    până la tren... Şi termenul este peste   De cu seară s’au culcat.
            Se  plimba  nepăsător  pe  stradă,  3 zile !... — se gândeşte el. Apoi: —   Dorm şi florile-n grădină
         când,  pe  neaşteptate,  se  pomeniră  Fă-mi  valiza,  Gheorghe!  —  porun­  Legănate-n şoapte dulci;
         faţă  în  faţă.  Ea  păru  că  voia  să  se   ceşte  el  soldatului,  care  se  uită  la   E târziu şi noaptea-i lină —
         opriască,  dar,  după  ce  i  se  uită  el  prostit  —  şi  începe  din  nou  să   Gândul meu fără ho dină
         lung  în  ochi,  câteva  clipe,  trecu   se plimbe....                     Pentruce nu te mai culci? ...
         mai  departe.  Era  nervoasă.  Apoi  se                                                    AURELIA POP
         mai  întâlniră  de  câteva  ori,  dar  ul­  Trenul  alunecă  vertiginos,  ca  un
         tima  dată,  —  spre  ora  mesii  —  balaur-monstru,  svârlind  suluri  pu­  boschet,  se  aruncă  în  braţele  lui
         când  fu  înaintea  lui  la  câţiva  paşi,  ternice  de  fum,  negru  ca  şi  gându­  şi  fără  nici-o  putere  în  glas,  îl  în­
         lăsă  vădit  să-i  cadă  un  plicuşor.   rile  care  chinuesc  pe  Sancii,  trântit  treabă tremurând: •
         El  l-a  ridicat  şi-a  plecat  spre  lo­  pe  banca  unui  compartiment.  Un   — Sandi, spune-mi ce ai, Sandi !?...
         calul unde îşi lua aperitivul...    cerc ca de foc îi strânge capul, tâm­  Iar  el,  strângându-o  la  pieptu-i,  cu
                                             plele  îi  svâcnesc  şi  limba  uscată   ultima putere, isbucneşte în lacrimi:
             „Eşti  stăpânul  vieţii  mele.  Ce-
           re-mi  orice,  sufletul  meu  este  al   pare că i-se scurtează din ce în ce...  —  Nu  mai  sunt  vrednic  de  iu­
           tău.  Te  iubesc,  Sandi.  Nu  fii  in­  Tot drumul a deschis ochii numai   birea  ta,  Etti...  Am  păcătuit...  dar   >
           diferent,  indiferenţa  ta  mă  o-   de  două  ori,~cât  a  cerut  apă  sol­  vina  nu  este  a  mea...  Voi  fi  refor­
           moară.                            datului,  să-şi  răcorească  fruntea  şi   mat,  degradat...  şi-aşa  nu  pot  trăi...
             Te  aşteaptă  Joi  în  luncă,  lângă   buzele  pârlite  ca  de  figuri.  Apoi  Eşti  bună,  Etti...  iartă-mă...  Te-am
           pod,                              iar  i-a  închis,  până  când  a  auzit  iubit....  —  şi  urmându-şi  mărturi­
                             A ta, JENI“.    răsunând  un  fluerat  prelung  şi   sirea,  —  cu  ochii  măriţi,  cu  buza
                                             strident.                           crispată într’un zâmbet de durere, —
            Acestea  erau  cuvintele  cu  slova   Un  hârâit  metalic  surd  şi  trenul   mâna-i  caută  în  buzunarul  dela
         tremurată,  aşternute  pe  hârtia  par­  se  opreşte:  —  „Craiova  !“  —  strigă   spate...
         fumată,  pe  care  le-a  citit,  retras  la  conducătorul.                 Etti  i-a  priceput  gândul  şi  se
         masa lui obişnuită, într’un colţ.      Valiza,  soldatul,  trăsură  şi  la   uită  la  el  înebunită  ;  dar  când  vede
            —  Ce  copilărie  !...  Să  fie  ade­  hotel.  —  O  călimară  şi  hârtie,  vă   sclipind  revolverul,  se  reculege,  îşi
         vărat?  —  a  zimbit  el.  Dar  şi-a  rog,  —  spune  Sandi  portarului,  şi   adună  ultima  fărâmă  de  putere,  îl
         adus  aminte  numai  decât  de  ceia  ajuns în cameră scrie:            smuceşte din mână şi-l aruncă în lac...
         ce-i spusese fata colonelului:            Scumpă Etti,                     (Pe  oglinda  străvezie  a  apei  s’a
            —  Suferă  grozav,  sărmana...  Te   Sunt  aici.  Mâine  la  4  ore  te   deschis  un  ochi,  a  clipit  de  câteva
         iubeşte  ca  o  nebună,  d-le  Sandi...   aştept  în  Bibescu.  Vino  numai  de  ori,  apoi  s’a  închis,  ascunzând  în
         Şi  d-ta  eşti  aşa  de  rece  faţă  de   cât,  te  rog  din  suflet.  La  mijloc  adâncuri scula ucigătoare...)
         ea  !...  —  Şi  par’că  l-a  tresărit  un   este  o  chestiune,  de  care  sunt  le­  Apoi  tremură,  plânge  şi  înlăn-
         fior...                               gate viata şi viitorul nostru.    ţuind gâtul lui Sandi, — care geme,
             Milionarul  a  plecat  pe  urmă  la                      Al tău,    aproape  în  nesimţire,  —  abia  şop­
         moşie,  împreună  cu  nevastă-sa.  El-                       Sandi.     teşte, printre suspine:
         veţianca  rămânea  acasă,  iar  ei  s’au   Şi  toată  noaptea,  în  timp  ce   ’ — Pentru ce să te omori, Sandi ?...
         întâlnit  toată  vara,  în  luncă.  Se   Etti  se  sbuciumă  în  frigurile  îngri-  Nu-ţi  găsesc  nici-o  vină...  te  ert.
         aşezau  în  iarbă  şi  ceasuri  întregi   jorărei,  el  se  sbate,  în  spasmurile  Te  iubesc,  Sandi,  şi  voi  merge  cu
         rămâneau  unul  în  braţele  celuilalt,   cocainei...                   tine,  unde  vei  vrea  tu...  Pentru  ce
         îmbătaţi de parfumul florilor şi ameţiţi                                să te omori ?... Viaţa este a noastră,
          de senzaţia strângerilor lor nebune...  De-abia  l-a  mai  recunoscut  şi  de   auzi-o  cum  ne  chiamă  s’o  trăim  !...
             Aşa  au  petrecut toată  vara, până  de îndată ce s’au strecurat într’un  jfiU l^ParcuLeste în sărbătoare. Soa-
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16