Page 12 - 1922-20
P. 12

Pag. 308.                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                        - Nr. 20.

             Scrisoare acasă                                                     cu  bucurie  lăpădarea  de  neamul  lui
                                                                                 şi  contopirea  în  alt  neam.  Ici-colo
                                                                                 au  reuşit,  şi  de  nu  veniâ  mântuirea
                              după Mora F.
                                                                                 unităţii  naţionale,  reuşiau  şi  mai
                                                                                 mult,  mai  ales  la  cei  cu  cultura
          Copila mea, de vezi trecând voinicii
          Pe sub fereastra noastră cătră gară,                                   câştigată  în  şcoalele  străine.  Pe
          Din florile ce-or fi mai înflorite                                     mulţi  din  aceştia  îi  vedem  şi  azi
                                                                                 şovăind  în  sufletul  lor  ameţit  de
          Le dă şi lor şi eşi la ei afară,                                       învăţăturile  mincinoase  ale  şcoalei
          Pctrece-i cu privirea păn’ departe,                                    străine.  Şovăirea  aceasta  trebue  să
          Ureazâ-le izbândă ’n bătălie
                                                                                  dispară,  iar  generaţiunile,  cari  se
          De-i vezi bătrâni cu pletele cărunte,                                  ridică  de  acum  înainte  trebue  cres­
          Că şi eu sunt acolo, cine ştie.
                                                                                 cute  în  cunoştinţa  adevărului  istoric
                                                                                 referitor la neamul nostru.
          De vezi în colţ cum stă şi zgribureşte                                    In  slujba  acestui  adevăr  e  pus
          Copila din vecini şi cere milă     Anuarul Institutului                Institutul de Istorie Naţională, exis­
          le-apropie de ea cu vorbe bune.    de Istorie Naţională                tenţa  căruia  se  datoreşte  marelui
          li-e soră astăzi orişice copilă.                                        nostru  Rege  liberator.  Căci  Regele
          De mână ia-o ncet şi o învaţă              Publicat  de  ALEX.  LĂPEDATU   a  făcut,  la  inaugurarea  Universităţii
          Tot ce ştii tu şi azi aşa şi mâne,         şi  IOAN  LUP  AŞ,  profesori  de   din  Cluj  (1  Februarie  1919)  o  fun-
          Că şi ea te-a 'nvăţa cum se mănâncă,       Istoria Românilor la Universitate,   daţiune  pentru  formarea  unui  insti­
          Când nu-i altceva ’n casă numai pâne.      membri  ai  Academiei  Române.   tut,’  al  cărui  scop  să  fie  „studiul
                                                     I. 1921-1922. Cluj.
                                               Unitatea  naţională,  râvnită  de   istoriei  române,  atât  de  vitreg  tra­
          Şi dimineaţa când vezi mândrul soare  veacuri  şi  dobândită  cu  jertfe  grele,   tată  sub  stăpânirea  trecută“.  Cei
          La geamul tău, că vine să te vadă   impune  celor-ce  ne  bucurăm  de  ea   chemaţi  s’au  pus  pe  lucru  şi  ca
          Şi-a uzi afară râs şi veselie      îndatorirea  de-a  munci  cu  încordare   unul  din  mijloacele  pentru  ajunge-*
          Şi vezi soldaţi, muzică şi paradă,   în  toate  direcţiunile  activităţii  ome­  rea  acestui  scop  a  apărut  întâiul
          le bucură copila mea cu lumea,     neşti,  deci  şi  ’în  a  ştiinţelor.  Nu­  Anuar al Institutului de Istorie Naţio­
          Că poate-atunci acolo ’n ţări streine   mai  astfel  vom  dovedi,  că  suntem   nală.
          Tăticul ţi-a găsit o jucărie       vrednici  de  darul  libertăţii  naţio­  In  cel  dintâi  studiu,  „Nouă  îm­
          Gândindu-se cu dor şi drag la tine.  nale  şi  numai  astfel  vom  asigura  prejurări  de  desvoltare  ale  istorio­
                                             pentru viitor aceasta libertate.    grafiei  naţionale“,  scris  de  dl  Alex.
          Şi-odaf apoi de-i vremea înorată      Învăţaţii  noştri  au  înţeles  rostul   Lăpedatu,  se  trece  în  revistă  ce  s’a
          Şi soarele şi ceru-i numai sânge   vremurilor  de;  azi  şi  ne  bucurăm  făcut  până  acum  pe  terenul  istorio­
          Şi-auzi oftări şi jale *năbuşită   mult,  că  putem  să  facem  pentru  grafiei  naţionale  mai  ales  în  Dacia
          Şi zi şi noapte ’ntruna lumea plânge,   cititoarele  şi  cititorii  revistei  noastre  inferioară,  unde  condiţiunile  pentru
          le roagă ’ncet la mica iconiţă,    o  dare  de  seamă  despre  una  din   desvoltarea  ei  erau  favorabile.  Apoi
          Când pui căpşorul seara spre culcare,   cele  mai  însemnate  lucrări  apărute   se  arată,  ce  trebue  să  se  lucreze
          Că poate-atunci tăticu-i mort departe   anul  acesta.  E  vorba  de  Anuarul  în  viitor:  culegerea  şi  publicarea
          Şi nici mormânt, nici flori, nici cruce  Institutului de Istorie Naţională.  izvoarelor  inedite  ale  trecutului  no­
                                    [n’are.     In  nici  una  dintre  ştiinţe,  Româ­  stru,  completarea  şi  refacerea  cu­
                                             nii  ardeleni  nu  au  rămas  atât  de   noştinţelor  noastre  asupra  acestui
                                             înapoiaţi,  ca  în  a  istoriei  lor  naţio­  trecut,  care  prezintă  ţările  române
                         IOAN BERGHIA
                                             nale,  cu  tot  mănunchiul  de  istorici   ca  unele  cari  singure  şi-au  putut
                                             începând  cu  Clain,  Şincai  şi  Maior.  păstra,  neîntrerupt,  dela  întemeiere
                         \
          rele  în  agonie  incendiază  vârfurile   Stăpânirea  străină,  sub  jugul  căreia  până  azi,  în  partea  aceasta  a  Eu­
          copacilor, care par nişte gigante lu­  au  trăit  până  în  1918,  a  lucrat  cu   ropei,  organizaţiile  lor  de  stat,  pe-
          minări  aprinse.  In  pavilonul  cel   toate  mijloacele,  ca  Românii  să  nu   când  în  Ungaria  de  pildă,  mult
          mare,  perechi,  perechi  se  leagănă   poată  cunoaşte  trecutul  lor  aşa  peste  o  sută  de  ani,  Paşâ  turcesc
          în  ritmul  acordurilor  de  vals.  Bărci   cum  a  fost  aievea,  ci  să  câştige  în  îşi  avea  reşedinţa  în  capitala  Buda
          încărcate  cu  tinereţe  alunecă  uşor   şcoalele  străine,  pe  cari  erau  siliţi   şi alte oraşe ungureşti.
          pe  lac,  lăsâd  în  urma  lor  făşii  de   să  le  cerceteze  şi  chiar  în  ale  lor   Tot  cercetarea  adevăruluijîn  pri­
          spumă  argintată.  Sub  sălciile  de  pe   proprii,  o  icoană  falsă  despre  el.  vinţa  acestui  trecut  ne  arată,  că
          ţărm, lebedele plutesc nemişcate, —   In  toate  cărţile  şi  în  toate  lucrările  abia  la  sfârşitul  secolului  al  12-lea,
          ca  nişte  corăbioare  de  rubin,  an­  de  istorie,  Românii  erau  prezentaţi   Ungurii  au  luat  efectiv  în  stăpânire
          corate  —  neturburate  în  visul  lor   ca  un  popor,  a  cărui  luptă  s’’a  întreaga  Transilvan  e.  Trebue  să  se
          etern...                           mărginit  aproape  numai  la  asigu­  facă  apoi  cunoscută  şi  istoria  cul­
             Iar pe-o aleie singuratică, — în­  rarea  existenţei  lui  materiale.  Erau   turală,  căci  noi  am  avut  şi  avem  o
          văluite  în  reflexele  violete  ale  în­  prezentaţi  ca  un  popor  venetic,  pri­  cultură  a  noastră  naţională,  necu­
          serării,  —  se  strecoară,  cu  paşi  de   mit  aici  din  mila  cuceritorilor  din­  noscută  la  foarte  mulţi,  mai  ales  în
          puf,  două  umbre  cu  feţe  pătate  de   spre  Pustă,  —  ca  un  popor,  care  Transilvania.  Se  va  cerceta  apoi
          lacrimi  udate,  pe  ale  căror  buze   nu  a  dat  acestei  ţări  nici  o  jertfă,  trecutul  poporului  român  din  Tran­
          înfloreşte un zâmbet... zâmbetul vieţii...  nici  un  bărbat  de  valoare.  Scopul   silvania  în  timpul  dela  jumătatea
            30/111 1922.                     urmărit  cu  aceasta  falsificare  a  is­  secolului  al  15-lea  până  la  1848,
                                             toriei  era  să  nimicească  în  sufletul   când  el  a  fost  exclus  dela  viaţa
                                             Românului  sentimentul  de  mândrie   politică  de  stat  a  foştilor  săi  stă-
                        Aurel Locusteanu.    naţională şi să-l îndemne a primi   pânitori, — să se arate relaţiile de
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16