Page 10 - 1922-21

Pag. 322. C O S I N Z E A N A Nr. 21

durere — mureau pe buze albe,
se risipeau...

SPRE FEMEIA DIN TINE XXXIII.

Prietină şi altă nimic, cât te-am ştiut, Mă’mpiedicasem...
Baioneta: prin tunică, până la
Spre inima" ta calea găsit-am totdeuna umăr: prr! Intr’un genunchi, cu
Şi gândurile-ţi toate mi-au fost deschise'ntruna obrazul lipit de oţelul tăişului...
Nu-mi ascundeai in ele nimic necunoscut. Cevâ cald îmi lunecă pe sub
bărbie în jos, îmi scălda pântecul,
Din ziua ’n care însă iubirea i-a luat se risipeâ.
Prieteniei locul, mai lesne aş pătrunde Sânge ?
Nu, sudoare...
Prin zid păn’ la femeia ce'n tine se ascunde
Scăpasem — mi se pare că mă
Decât prin taina’n care mi te-ai înfăşurat. închinam.
Vedeam:
G. Rotică
Copii îmbătrâniţi de mizerie şi
necazuri, moşnegi cu tâmplele arse
de gânduri şi încovoiaţi sub povara
anilor se prindeau în luptă câinea­
scă, se muşcau cu dinţii ori se sân­
— „Frumos, Domn’ Elev... Plumbii cădeau grindină. gerau cu ghiarele, se călcau în
Mircea înnaintase cu primul val. Ion Axente a făcut odată: aaa-â! picioare. Iftodor Zâmbră se furişa
11 vedeam făcând semn de atenţie şi s’a făcut ghem la picioarele mele! tremurând, ocolea lupta. Mircea se
flancului drept ori urmărind jocul Mă zăpăcisem... prinsese cu trei la harţă. Cineva îi
fanioanelor din nuc. Prinsese ba­ Mircea prinsese de veste, alerga sfâşiase obrazul. Prins la strâm­
ioneta la armă, strigă căpitanului spre noi. toare, căpitanul Ştefu închisese
Ştefu să se lipească pământului. — „Treci la Mitralieră, că’ţi sbor ochii şi se’nvârteâ nebun, cu arma
Cineva: creerii! fulger pe de-asupra capului.
— „Dă-te jos ! Nemţii erau aproape. Urcau în Vasile Ţrană mă privea cu ochii
Copilul de trupă se urcase pe un fugă — cot la cot, orbeşte: Până de ghiaţă:
zid şi privea spre rândurile ina­ să schimb direcţia şi înnălţătorul... — „Trei copilaşi şi nevastă ca o
mice. — „Baioneta Ia armă ! floare, Domn’ Elev...
— „Hăi-hăăă! a făcut un Degetele prinse puternic pe ca­ „Pe urmă, a suspinat atins: —
boanghen tumba... rabină, tremurând. Mi se topeau „Doamne, Maica Domnului...“ şi l-a
Cei protivnici îşi urmau drumul privirile în negură, strângeam pleoa­ podidit sângele pe nas.
cu încăpăţânare. Golurile se um­ pele... Un prigonit de soartă „Unterofi-
pleau într*o clipă, alte şi iarăşi Un şuerat prelung, din batalion zier“ cu piciorul drept făcut sdre-
alte valuri răsăriau din marginea în batalion, până departe. Glasul anţă de baionete se rezemase de
pădurii — porneau orbeşte, se ri­ de tunet al lui Mircea Flaviu : un copac aprins de proectile. De­
sipeau... — „Haidaaa ! Innainte... getele înfipte în gulerul tunicei, bu­
— „Ia aminte, Axente, strânge-te Tremură pământul. Fierbea văz­ zele prinse într’un înduioşător: Ioi,
pe lângă mitralieră. Capul, ascunde duhul de chiote. maman ! Iftodor Zâmbră răsărise ca
capu’! Mă clătinam. din pământ. I-a’nfipt baioneta între
— „Dă-te jos, Mânzule ! O cască de oţel, două chipuri coaste, şi-a rupt-o de fugă peste
Incălicat pe zid, copilul făcea haz vinete de fugă, mai multe. câmpuri.
— îi jucau ochii în lacrătni de ui­ — „Hura. Mircea se zăpăcise, dădea în-
mire. Un cerc cu arma pe de-asupra napoi...
Par’că’l aud pe Mitu Brâncu, să capului, un şuer pe Ia urechi şi-o Cinci baionete îl urmăreau pas
răzi şi să plângi. lovitură dată în plin, cu sete. cu pas, căutau prilej să’l străpungă.
— „Hauliu, Doamnee ! — „Ioi. II scăpasem. Ne deschisesem cale,
II pişcase un glonţ în palmă. Se — „Uraaa... mereu înnainte...
uită zăpăcit la mine, dăduse dru- O baionetă îmi juca prin faţa Valuri după valuri veneau ai no-
mu’ benzilor de cartuşe. ochiilor. Doi paşi în lături — mă ştrii, ne’mpingeau din urmă. Armele
— „Pune-i sare, Brâncule! repezii orbeşte... sburau în fulgerări orbitoare, se’n-
— „Banda, banda ţigane ! — „Iesus-Maria! crucişau, se’nfigeau ori săriau ţăn­
De-asupra noastră, ploae de Cineva se svârcoleâ la picioarele dări... şi-acolo, departe: un ulan cu
gloanţe:.. mele. o pânză albă în lance.
— „Descoperiţi. Nu mai auzeam. Vedeam şi Cerşea îndurare...
Mânzu a făcut două salturi mor­ nu’mi dam seama. Radu Trudă ră­ Rândurile s’au oprit o clipă. Un.
tale în aer şi s’a prăvălit în cap, sărise lângă mine. M’a sărutat pe caporal l-a dat peste cap cu un
cu braţele strânse Ia piept şi pi­ frunte, pierise. Un pumn după ceafă, singur glonţ şi vijelia^ s’a pornit
cioarele în lături. Se’nvârteâ ca o Mircea îmi striga din fugă: mai năpraznică, mai ucigătoare !
svârlează, sărutase pământul... — „Laşule ! Cinevâ îmi pusese piedică. Nu,
Stins, ca un piuit de pasăre sân­ Auziam ca’n vis, departe... un rănit — o mână de var.
gerată. Gemetele se’mpleteau, se conto­ — „Mă Elev! Ţâncule taică...
— „Va-leu... peau într’un cutremurător strigăt de Căpitanul Ştefu — un pumnal cu