Page 12 - 1922-21
P. 12

Pag. 324. --------------------------------------  C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A  ------------------------------------ Nr. 21.

             vorbi nimănui, despre aceasta, în                                       preţioase  în  modesta  biserică  din
             această tară“.                                                          sat.
                     »
               Curiozitatea  mi  se  deşteptase  şi          RĂSĂRIT                   Mai  întâi,  fusei  pe  punctul  de  a
             promisei tot ce voia.                                                   destăinui  preotului  greşala  sa.  Dar
               —  Ei bine ! Domnule, îmi spuse          — După: Martin Greif. —      mă  oprii,  gândind  că  în  biserică,
             bătrânelul,  Sta  Adorata  a  fost  a-                                  mi-aş  avea  comoara  sub  ochi  când
             manta mea“.                                                             aşi vrea.
               Mă  dădui  îndărăt,  crezând  că  am   Cărările sunt mute '             Dragostea  îmi  spunea  că  adorata
             a face cu un nebun. Uimirea mea îl      Pe câmpul înverzit              mea  nu  era  nevrednică  de  onorurile
             făcu  să  surâdă,  în  timp  ce  —  mi   Zimbeşte ca o floare           evlavioase ce i se dedeau.
             spuse cu o voce puţin tremurândă:
                                                                                       Şi azi încă, o cred vrednică,
               —  Nu-s  un  nebun,  Domnule,  şi     întâiul răsărit.                din cauza marei sale frumuseţi, a
             vă  spun  adevărul.  Sta  Adorata  a                                    graţiei ei unice, şi a iubirei adânci,
             fost  amanta  mea.  Ce  zic?  Dacă  ea   Privesc flori fericite         care a făcut-o poate să moară. De
             ar fi voit aş fi luat-o de soţie.
               Aveam  19  ani  când  o  cunoscui.    Din văi si din câmpii           altfel, ea era bună,.blândă şi pioasă,
                                                                                     şi dacă n’ar fi murit, a-şi fi luat-o
             Acum  am  peste  80,  şi  nici  odată   Şi stropii grei le-apleacă      de soţie.
             n’am iubit altă femeie ’de cât pe ea.                                        )
               Eram  fiul  unui  bogat  castelan     De perle aurii.                   Lăsai  evenimentele  să-şi  urmeze
             din împrejurimile comunei Szepeny.                                      cursul  şi  dragostea  mi  se  schimbă
             Studiam medicina.  O  muncă stărui­     îmi rup şi eu o floare          în evlavie.
             toare,  mă  slăbise  într’atâta,  că  me­  Şi florile-mi zimbesc:         Aceia  pe  care  o  iubisem  atât,  fu
             dicii  mă  sfătuiră  să  mă  odihnesc  şi                               declarată venerabilă. Apoi o sfinţiră,
             să voiajez ca să schimb aerul.          Să-mi fi tu îngeraşul           şi  după  50  de  ani  dela  descoperi­
               Mă  dusei  în  Italia.  La  Pisa  o   Ce'n vis îl urmăresc?           rea  trupului  ei,  fu  canonizată.  Mă
             cunoscui  pe  aceia  căreia  îndată  îi                                 dusei  însumi  la  Roma  ca  să  asist
             dădui  viaţa  mea.  Ea  mă  urmă  la                                    la ceremonie, care e cel mai frumos
             Roma,  la  Neapole.  Fu  un  voiaj,  în   Am să-ţi anin în plete        spectacol  ce  mi-a  fost  dat  să  con-
             care  dragostea  înfrumuseţea  tot  lo­  Cununi de mărgărint —          templez.
             cul.  Ne  urcarăm  până  la  Genova     Şi plânge toată floarea           Prin  această  canonizare,  drago­
             şi  gândeam  s-o  aduc  aci,  în  Un­                                   stea  mea  întră  în  cer.  Eram  fericit,
             garia,  ca  s-o  prezint  părinţilor  mei,   Cu lacrimi de ar gini.     ca  un  înger  în  paradis  şi  repede
             şi  s-o  iau  de  soţie,  când  într’o  di­                             revenii aci, plin de fericirea cea mai
             mineaţa,  o  găsii  moartă  lângă                           Iustin Ilieşiu  sublimă  şi  cea  mai  ciudată  care  e
             mine“....                                                               pe  lume,  să  mă  rog  înaintea  alta­
               Bătrânul  îşi  întrerupse  o  clipă                                   rului Sf. Adorata...“
             povestea.  Când  o  reluă,  vocea  îi                                     ...Cu  lacrimi  în  ochi,  bătrânelul
             slăbise  mai  tare  şi  de  abia  îl                                    chochet  se  depărtă,  lovind  pămân­
             auzeam.                             de  intenţiile  mele,  şi  nimeni  nu  se   tul  cu  bastonul  său  .cu  mâner  de
               —  Reuşii  să  ascund  moartea  miră  nici  de  greutatea  nici  de  can­  mărgean,  si  repetând  încă:  „Stă
             amantei  mele  celor  din  hotel,  dar  titatea  bagajelor  pe  care  le  aduceam   Adorata!... ¿tă Adorata!“...
             reuşii  numai cu prefăcătorii de uci­  din Italia.
             gaş.  Şi  când  mă  gândesc  la  toate   Gravai  însu-mi  inscripţia  Adorata      Tradus după „POeuvre“ din
             aceste,  mă  înfior  încă...  Nu  eram   şi  o  cruce  pe  sarcofag,  unde  închi­     limba franceză de
             bănuit  de  nici  o  crimă  şi  crezură   sei,  înconjurat  de  bandelete,  trupul
             că  tovarăşa  mea  plecase  de  dimi­  adoratei..                                      Dr. D. O., Cluj.
             neaţă, foarte de vreme.               Intr’o noapte, printr’o sforţare ne­
               Nu  vă  mai  dau  amănunte  despre  bună,  transportai  dragostea  mea  în­
             orele  grozave petrecute lângă trupul   tr’un  câmp  vecin,  aşa  ca  să  regă­
             pe care îl închisesem într’un cufăr.  sesc  locul  pe  care  singur  eu  îl  cu­
               Pe  scurt,  fui  aşa  dibaciu  că  ope­  noşteam.  Şi  singur,  veneam  în  fie­
             raţia  de  îmbălsămare  trecu  neob­  ce zi să mă rog în acel loc.
             servată.  Circulaţia  călătorilor  în­  Trecu  un  an...  Intr’o  zi  trebui  să
             tr’un hotel mare, permite o libertate   plec  la  Budapesta.  Şi  care  nu-mi
             relativă, ceiace mă ajută mult.     fuse  disperarea  când  revenii,  după
               In urmă, fu voiajul şi dificultăţile   doi  ani,  să  văd  că  o  uzină  se  ridi­
             vămei,  pe  care,  mulţumită  Cerului,  case în chiar locul unde îngropasem
             le putui trece fără supărare. E o po­  comoara  ce  iubisem  mai  mult  decât
             veste miraculoasă, domnule!...      viaţa!...
               Şi  când  mă  reîntorsei  acasă  de­  Aproape  înebunii  şi  mă  gândeam
             venisem  slab,  palid,  de  nerecu­  să  mă  ucid,  când  seara,  preotul  ve­
             noscut.                             nind să ne viziteze, îmi povesti cum,
               Trecând prin Viena, cumpărasem,   pe  când  se  săpa  în  câmpul  vecin,
             la un anticar, un sarcofag de piatră,  spre  a  pune  temeliile  uzinei,  se  gă­
             ce provenea din nu ştiu ce colecţie  sise  sarcofagul  unei  martire  creştine
             celebră. Acasă, mă lăsau să fac tot  din  epoca  romană  numită  Adorata,
             ce voiam, fără să se neliniştească   şi  că  transportaseră  aceste  moaşte
                     7
                       }
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16