Page 12 - 1922-21
P. 12
Pag. 324. -------------------------------------- C O S 1 N Z E A N A ------------------------------------ Nr. 21.
vorbi nimănui, despre aceasta, în preţioase în modesta biserică din
această tară“. sat.
»
Curiozitatea mi se deşteptase şi RĂSĂRIT Mai întâi, fusei pe punctul de a
promisei tot ce voia. destăinui preotului greşala sa. Dar
— Ei bine ! Domnule, îmi spuse — După: Martin Greif. — mă oprii, gândind că în biserică,
bătrânelul, Sta Adorata a fost a- mi-aş avea comoara sub ochi când
manta mea“. aşi vrea.
Mă dădui îndărăt, crezând că am Cărările sunt mute ' Dragostea îmi spunea că adorata
a face cu un nebun. Uimirea mea îl Pe câmpul înverzit mea nu era nevrednică de onorurile
făcu să surâdă, în timp ce — mi Zimbeşte ca o floare evlavioase ce i se dedeau.
spuse cu o voce puţin tremurândă:
Şi azi încă, o cred vrednică,
— Nu-s un nebun, Domnule, şi întâiul răsărit. din cauza marei sale frumuseţi, a
vă spun adevărul. Sta Adorata a graţiei ei unice, şi a iubirei adânci,
fost amanta mea. Ce zic? Dacă ea Privesc flori fericite care a făcut-o poate să moară. De
ar fi voit aş fi luat-o de soţie.
Aveam 19 ani când o cunoscui. Din văi si din câmpii altfel, ea era bună,.blândă şi pioasă,
şi dacă n’ar fi murit, a-şi fi luat-o
Acum am peste 80, şi nici odată Şi stropii grei le-apleacă de soţie.
n’am iubit altă femeie ’de cât pe ea. )
Eram fiul unui bogat castelan De perle aurii. Lăsai evenimentele să-şi urmeze
din împrejurimile comunei Szepeny. cursul şi dragostea mi se schimbă
Studiam medicina. O muncă stărui îmi rup şi eu o floare în evlavie.
toare, mă slăbise într’atâta, că me Şi florile-mi zimbesc: Aceia pe care o iubisem atât, fu
dicii mă sfătuiră să mă odihnesc şi declarată venerabilă. Apoi o sfinţiră,
să voiajez ca să schimb aerul. Să-mi fi tu îngeraşul şi după 50 de ani dela descoperi
Mă dusei în Italia. La Pisa o Ce'n vis îl urmăresc? rea trupului ei, fu canonizată. Mă
cunoscui pe aceia căreia îndată îi dusei însumi la Roma ca să asist
dădui viaţa mea. Ea mă urmă la la ceremonie, care e cel mai frumos
Roma, la Neapole. Fu un voiaj, în Am să-ţi anin în plete spectacol ce mi-a fost dat să con-
care dragostea înfrumuseţea tot lo Cununi de mărgărint — templez.
cul. Ne urcarăm până la Genova Şi plânge toată floarea Prin această canonizare, drago
şi gândeam s-o aduc aci, în Un stea mea întră în cer. Eram fericit,
garia, ca s-o prezint părinţilor mei, Cu lacrimi de ar gini. ca un înger în paradis şi repede
şi s-o iau de soţie, când într’o di revenii aci, plin de fericirea cea mai
mineaţa, o găsii moartă lângă Iustin Ilieşiu sublimă şi cea mai ciudată care e
mine“.... pe lume, să mă rog înaintea alta
Bătrânul îşi întrerupse o clipă rului Sf. Adorata...“
povestea. Când o reluă, vocea îi ...Cu lacrimi în ochi, bătrânelul
slăbise mai tare şi de abia îl chochet se depărtă, lovind pămân
auzeam. de intenţiile mele, şi nimeni nu se tul cu bastonul său .cu mâner de
— Reuşii să ascund moartea miră nici de greutatea nici de can mărgean, si repetând încă: „Stă
amantei mele celor din hotel, dar titatea bagajelor pe care le aduceam Adorata!... ¿tă Adorata!“...
reuşii numai cu prefăcătorii de uci din Italia.
gaş. Şi când mă gândesc la toate Gravai însu-mi inscripţia Adorata Tradus după „POeuvre“ din
aceste, mă înfior încă... Nu eram şi o cruce pe sarcofag, unde închi limba franceză de
bănuit de nici o crimă şi crezură sei, înconjurat de bandelete, trupul
că tovarăşa mea plecase de dimi adoratei.. Dr. D. O., Cluj.
neaţă, foarte de vreme. Intr’o noapte, printr’o sforţare ne
Nu vă mai dau amănunte despre bună, transportai dragostea mea în
orele grozave petrecute lângă trupul tr’un câmp vecin, aşa ca să regă
pe care îl închisesem într’un cufăr. sesc locul pe care singur eu îl cu
Pe scurt, fui aşa dibaciu că ope noşteam. Şi singur, veneam în fie
raţia de îmbălsămare trecu neob ce zi să mă rog în acel loc.
servată. Circulaţia călătorilor în Trecu un an... Intr’o zi trebui să
tr’un hotel mare, permite o libertate plec la Budapesta. Şi care nu-mi
relativă, ceiace mă ajută mult. fuse disperarea când revenii, după
In urmă, fu voiajul şi dificultăţile doi ani, să văd că o uzină se ridi
vămei, pe care, mulţumită Cerului, case în chiar locul unde îngropasem
le putui trece fără supărare. E o po comoara ce iubisem mai mult decât
veste miraculoasă, domnule!... viaţa!...
Şi când mă reîntorsei acasă de Aproape înebunii şi mă gândeam
venisem slab, palid, de nerecu să mă ucid, când seara, preotul ve
noscut. nind să ne viziteze, îmi povesti cum,
Trecând prin Viena, cumpărasem, pe când se săpa în câmpul vecin,
la un anticar, un sarcofag de piatră, spre a pune temeliile uzinei, se gă
ce provenea din nu ştiu ce colecţie sise sarcofagul unei martire creştine
celebră. Acasă, mă lăsau să fac tot din epoca romană numită Adorata,
ce voiam, fără să se neliniştească şi că transportaseră aceste moaşte
7
}