Page 14 - 1922-21
P. 14

Pag. 326.                                   C  O  S  I N  Z  E    A  N  A    ---------------------------------------  Nr. 21.

                                                scape""de  încurcătură:  profesorul
                                                 Nestorian  spune  că  el  a  copiat  ex­
                                                 temporalul.  D-na  Bicaz  declară  că
                                                 ea  a  copiat;  d-şoara  Nestorian  ia
                                                fapta  asupra  ei,  iar  elevul  Ionescu,
                                                 ca  să  nu  lase  pe  d-na  Nestorian
                                                 „cu  afacerea  pe  spinare“  declară
                                                într’o  scrisoare  trimisă  directorului,
                                                Că  în  adevăr  el  a  copiat  Extempo­
                                                ralul.  Totul  se  sfârşeşte  cu  bine:
                                                părinţii  află  de  reciproca  existenţă
                                                a  copiilor:  directorul  de  viitoarea
                                                căsătorie  a  Iui  Nestorian,  la  care
                                                nu  se  opune  când  află  că  d-na
                                                Bicaz  este  os  sfânt,  rudă  cu  cineva
                                                sus  aşezat  în  Minister  şi  copiii  plă-
                                                nuesc  o  viitoare  căsnicie  pentru
                                                mai târziu.
                                                   D-şoara  Jeana  Popovici,  cu  un            TOAMNA
                                                minunat  joc  de  scenă,  cu  o  natu-   E noapte........  Stau în grădină pe o
                                                raleţă  neîntrecută  şi  cu  o  vervă   bancă şi respir aerul curat al toamnei
                                                inepuizabilă  a  făcut’  o  neîntrecută   ......... Linişte pretutindeni, doar vântul ca
                                                                                    un şarpe molatic se strecoară printre cren­
                                                creaţia  din  rolul  său.  D.  Mihailescu   gile arboriloi, cari au început să se despoae
                     D-ra Jeana Popovîci        Braila,  ne-a  dat  un  tip  de  licean   de  podoaba  verei..  Cu  un  imn  de  înmor­
                artista de mare valoare a Teatrului   sclivisit  şi  incult,  subliniind  cu  mă-   mântare,  abia  răsbate  până  la  mine,  sgo-
                      naţional din Cluj.                                             motul surd al unui isvor...........
                                                £strie  toate  spiritele  şi  reliefând  un   Peste vârfurile copacilor, luna; un semi­
            fată Annie (d-şoara Jeana Popovici),   tip,  care  trăeşte  în  adevăr.  De  altfel   cerc, împrejmuită cu chenare de-un galben
             care  studiază  în  străinătate,  şi  se   aplauzele  la  rampa  deschisă,  atât  la   şters,  îmi  trimcte  razele,  ce  par  nişte  fire
             teme  că  va  primi  rău  acest  gest  intrarea  cât  şi  la  eşireasadin  scenă,   de aur împletite pe ramurile arborilor care
                                                                                     au ruginit de vreme.............
             matrimonial;  dar  mai  cu  seamă  se   i-a  dovedit  cu  prisosinţă  succesul   Vântul  suflă  mai  tare,  rupând  o  frunză
             teme  de  directorul  liceului  Matei   creaţiei. D. \ ir gil Vasilescu plin de   care  aleargă  câtva  timp  în  spaţiu,  apoi
             Brebeneag  (d,  Mişu  Ştefănescu),  un   humor,  natural  şi  degajat  a  fost   se aşează leneş la pământ.
                                                                                      De ce, odată cu căderea acestei frunze
             bătrân  ramolit,  becher  şi  duşman  al   perfect  în  rolul  lui  Nestorescu.  Ta­  veştede, simt un gol in sufletu-pu?...............
             căsătoriei.                        lentul  d-sale  este  dealtfel  destulă   De  ce  tresar  la  fiecare  adiere  a  vântului,
               D-na  Ionescu  Bicaz,  are  şi  ea   garanţie.                        şi  ades  rămân  locului  cu  privirea  topită
             un  copil:  Ionescu  Dumitru  II  (d.   D.  Mişu  Ştefănescu,  desăvârşit  în   în zare?............
             Mihailescu-Brăila)  elev  în  cl.  VIII.   rolul  directorului.  O  mască  admi­  Ol  ce  tristă  şi  sguduitoare  eşti  toam­
             Dar  atât  Nestorian  cât  şi  d-na  Io-  rabilă,  un  joc  de  scenă  măreţ,  cu   nă! .............Tu mi-aduci aminte de clipele
                                                                                     odată  fericite  când  visam  gingaşe  visuri
             nescu-Bicaz  ţin  ca  pe  un  mare  se­  un  studiu  amănunţit  ne-a  dat  un   de  copil.  .  .  Tot  pe  aceste  alee,  peste
             cret  existenţa  copiilor.  Şi  de  aci  o   tip  de  profesor  zaharisit  şi  plin  de   covoarele  splendide  din  frunze  ruginii,
             încurcătură  nemaipomenită,  lipsită   ticuri,  violent  şi  pedant,  dar  fricos   paşiam alături de cea pe care o credeam
             complect  de  verosimil  dar  plină  de  pânâ  la  ridicol  când  e  vorba  de   cu inima curată ...........Nu te simţeam şi
                                                                                     nu te vedeam toamnă............  Cu toate că
             haz,  cu  sfori  foarte  vizibile,  dar  cu  persoane  influente.  Este  o  strălucită  frunzele  arborilor,  cădeau  ca  şi  acum,
             un  dialog  viu,  natural  şi  plin  de   creaţie a d-sale în această stagiune.  încet  şi  melancolic.  Sărutam  două  rubine
             spirit.                               Neîntrecut  d.  Ionescu-Ghibericon   scumpe  şi  ascultam  nimicurile  ce  ieşeau
                                                                                     din gura ei.____ Când încercam să-o în­
               Annie  Nistorian  vine  acasă,  află  în  rolul  lui  Conovăţ,  servitorul  li­  treb, dacă va exista cuvântul „despărţire“
             secretul  tatălui  său,  îi  „dă  binecu­  ceului  ;  dintr’un  rol  mic  a  făcut   în  lumea  noastră  atât  de  dulce,  un  surâs
             vântarea  să  se  însoare“  şi  îşi  ia  o creaţie vrednică de admirat. Foarte   nevinovat  se  ivea  pefaţaei,-apoibraţele-i
             angajamentul  că  îl  va  converti  şi   corectă  d-na  Stănescu  într’un  rol   albe  îmi  înlănţuiau  gâtul  şi  un  sărut  fer-
                                                                                     binte şi curat îmi apăsa buzele______ Cre­
             pe  directorul  liceului.  Dar  la  tatăl   episodic.  Cu  drept  cuvânt  ne  în­  deam  în  ea  şi  blestemam  în  mine  pe  cei
             său  vine  Ionescu  Dumitru  II  care-i   trebăm  când  şi-au  studiat  rolurile   care spuneau că femeia e necredincioasă....
             „un  bou  la  latină“  să-i  ceară  ore   aceşti  artişti  dacă  s’a  repetat  piesa   Azi acelaş castan îmi ascultă suspinele şi-l
             de meditaţie. Aici dă peste mamă-sa  5 zile!                            înţeleg de ce este trist____ Acum te înţe­
             invitată  la  masă  de  profesor,  care                       V. N.     leg  toamnă  şi  te  simt  ...Cu  tine  odată
                                                                                     am început cea dintâi fericire şi tot cu
             nu  ştie  că  elevul  e  f i u l   d-nei  Bi­                           tine pornesc în lumea îndoielii _____ Mi-e
             caz.’Altă încurcătură. Nestorian avea                                   milă  să  calc  peste  frunzele  moarte;  mă
             de  corectat  extemporalele  de  la­                                    feresc  să  le  strivesc,  căci  parcă  simt  o
                                                                                     asemănare între moartea lor şi viaţa mea
             tină  şi  d-şoara  Nestorian  ca  să-i                                  ----Stau rezemat de stâlpul celei dintâi
             dea  o  mână  de  ajutor  elevului  co­                                 iubiri şi pai’că totuşi mai aud paşii ei
             piază  extemporalul,  însă  cu  un  pa­                                 uşori, perzându-se în tăcerea nopţei_____
             saj  mai  mult  decât  dictase  profe­                                  E vis...
                                                                                       O! toamnă, acum te simt şi-ţi gust cupa
             sorul. De aici altă încurcătură : cine                                  CU veninul Otrăvitor! A. Th. Constantinescu
             a  copiat  Extemporalul?  Actul  II  şi                                                 *
             III  durează  cercetările,  conduse  de                                   Un biet învăţător. Un învăţător, căruia
             director, care la un moment dat este                                    statul  îi  dă  20  de  lei  pensie  pe  lună,  ca
             exasperat  găsind  4  autori  ai  acestei                               să  se  îmbrace  şi  să-şi  hrăniască  trupul
                                                                                     istovit  de  bătrâneţe,  —  a  cerut  dela  ora­
             fapte „vrednică de parchet“. Ca să                                      şul  Lugoj  concesiune  de  cerşit.  Vestea  a
   9   10   11   12   13   14   15   16