Page 9 - 1922-21

Mi-erâ frică se deschid ochii şi Cineva se ridicase într’un ge­
In vâltoare* uitasem că sunt svârlit trei sute de nunchi, încreţise fruntea.
metrii în faţa primelor linii, că-1 Pt uu-ujuuu !
George Mihail-Zamfireseu lăsasem pe Mitu Brâncu de veghe, — „Grijania inamii voastre...
lângă mitralieră... Cel ochit se trântise la pământ
XXXI. Un şuer pe la ureche: şi umbla cu mâinile după capelă,
— „’Nemţii! orbeşte.
Odată, nici nu mai mi-aduc a- — „Ce, unde? Râsete silite:
minte bine de când — într’un parc — „Ia uite-i ia... — „Ţi-o găuriră, frate-meu...
scăldat în pulbere de aur... Mircea eşise cu plotonul pe ban­
Un flutur cu aripele de lumină chete. Dintr’un nuc, un semnalizator:
şi-a ’mpletit sborul câteva clipe în XXXII. i u a m m a r g i n s a t a t e n ţ i
jurul unei roze de zăpadăJş-a lu­ Trei oameni de rezervă pe ruinele — mai multe compănii, batalionul,
necat uşor ca o lacrimă d’^ rouă, unui conac înfipt pe culme. Mitu regimentul întreg eşise la lumină.
cutremurat, între petalele-mireasmă. Brâncu mă privea cu ochi de flă­ O ghiulea pornită în silă: gruâh,
Doi-trei fulgi s’au prins în horă, cări, Ion Axente se făcuse ghem gruâh! — peste noi, departe...
mai mulţi — o hârtie unsuroasă, lângă mitral'eră. Linişte, linişte sugrumătoare!
un pumn de praf... şi vârtejul s’a Mă trântisem lângă el. Palmele VorlDa lui Ion Axente: par’că sta
pornit nebun; pe lângă ziduri, de — streaşină, privirea înfiptă în rându­ să’mi plesnească ţeasta.
alungul şanţului, până’n grădină... rile inamice. — Un agent de legătură!
Floarea închinase tulpina, în semn — „Puzderie, fraţilor! Cineva se rupsese din rânduri,
de rugă! Departe, erau departe... alerga spre noi.
Fluturul a’ncercat să sboare, să Valuri după valuri răsăriau din Căzuse...
se smulgă din vâltoare. liziera unei păduri, săreau în fugă — „Vasile Trană să fie?
Norii de pulbere i-au frânt por­ o muche înverzită. O clipă de ră­ — „Aşi, de unde...
nirea. Vântul l-a prins în ghiare, gaz, un salt — pas de voe, cot la Brâncu închisese un ochiu şi se
l-a svârlit de-o ramură veştedă şi cot, val după val. uita pieziş, i-se luminase chipul.
i-a spulberat argintul de pe aripi. — „Prăpăd ! — „Ptui, bată-te potca. Mânzu,
In urmă: sbătându-se între viaţă şi — „Trag! fraţilor...
moarte, cu aripele întinse în lături — „Aşteaptă ! Departe, pe linia noastră —• o
şi fruntea lipită de un bob de ni­ Tremuram şi mi se umezeau ochi’, mitralieră, apoi alta... i
sip — ca un învins în lupta pen­ întuneric — iarăşi vedeam, stră- O clipă de ameţeală, par’că’mi
tru dreptul la suferinţă. băteam cu privirea printre rânduri, îngheţase inima. încercam să vor­
Roza plângeâ cu lacrimi de ză­ peste valuri... besc. Ni se lipiseră buzele, amuţi­
padă, îl îngropase sub petale albe Departe, erau departe şi mulţi! sem.
şi înmiresmate. Cuiva îi clănţăneau dinţii. — „Tra....trage, Axente!
Şi eu, ca fluturul cu aripi de lu­ Oamenii de rezervă, îi vedeam Cântecul ucigător al gloanţelor!
mină... ca prin sită: arma strânsă la piept, Ca o prăvălire de stânci înzăpezite,
Căzusem în neştire într’o groapă capela svârlită pe ceafă şi pleoapele ca o ploae de trăznete...
de obuz, cu sufletul sângerat de între deschise. Ion Axente — nu Cu ochii străfulgeraţi de beţia
sugrumătoare aduceri-aminte. Retră- mai ştiu, înnebunise par’că! nebuniei, Mitu Brâncu ’întâmpinase
iam clipele petrecute în zori, mă — „Nu mai aştept. îmi plesneşte furtuna cu un sălbatic: iha-hi-hiii !
urmăream cu ochii minţii: urcând ţeasta, apăs trăgaciul. Şi-acolo, pe linia tufelor: leşuri
alături de Mircea, trecând prin — „Priveşte, Axente, de-alungul svârlite peste cap, braţe prinse în
ploae de obuze ori tărându-mă pe ţevii: tufele. Opt sute... Cum ajung frământare desnădăjduită...
brânci, privind năuc în urma ca­ pe linia lor, vijelie de plumbi. Ia D6uă valuri frânte în ţărână, ri­
pelei sburate de schije. Tresăriam aminte: direcţia şi înnălţarea! sipite — al treilea, logodit cu
cu fiece pas făcut înnainte. Vedeam In primele linii, mişcare şi frea­ Moartea !
câmpul de luptă în toată grozăvia măt de voci. Ion Axente de piatră. Buzele
lui, i-auzeam pe răniţi. Privirea lui Mitu Brâncu era prinse în rânjet hidos, privirea de
— „Valeu! sânge. Chipul schimonosit — gal- fiară flămândă.
— „Mumă, mumă... ben-verde. La ureche ca piuit de pasăre
Toate se pierdeau într’un văl de Nemţii se apropiau. Douăsute, măiastră.
sânge, în negură deasă. osutăcincizeci de metri până la — „Să trăiţi!
* Din volumul „Flamura albă“, ce va tufe... Fără să’l privesc:
apare curând. — „la aminte, Axente! — „Fugi înnapoi, Mânzule !