Page 4 - 1922-22
P. 4
Pag. 332 C O S I N Z E A N A Nr. 22.
Tigrul a răspuns preşedinte de avioane şi 10.000 de ca
lui Republicei într’un ton de mioane şi două reduceri la 3000
stul de aspru, notificându-i că în loc de 5000 de aruncătoare
miniştrii trebuie lăsaţi să lu de mine şi la 30 de km. lăr-
creze după propriile lor îndem gimele zonei neutre în loc de
nuri, pentrucâ ei singuri au 40,— pe malul drept al Rinu
răspunderea. In cazul, când lui. In sfârşit s’a decis, să se
Poincaré ar insista, Clemenceau menţină blocusul Germaniei sine
şi-ar înainta dimisia. die, pe câtă vreme mareşalul
Incidentul acesta n’a avut Foch să fie menţinut până la
urmări, şi miniştrii au fost lă evacuarea completă a teritorii
saţi să continue studierea con lor, pe care Germanii trebuiau
diţiilor de armistiţiu. In ce pri să le părăsiască în decurs de
vea chestiunile militare s’a lă 26 de zile. Condiţiile militare
sat generalilor cea mai deplină de armistiţiu au fost deci opera
latitudine. şefilor militari şi încă la 31 Oct.
La 26 Oct. mareşalul Foch mareşalul Foch în răspunsul
Mareşalul Foch a convocat la Senlis un consi său adresat colonelului House
cu suita sa înaintea vagonului istoric, f
în care s’a semnat armistiţiul cu Ger liu de răsboi, la care au asistat a spus: „Dacă Germanii ac-
mania în 1918. mareşalul Douglas Haig, gene ceptă condiţiile armistiţiului aşa,
ralul Pershing şi mareşalul cum le-am formulat noi, acea
Republicei s’a arătat nemulţu Pétain. sta însemnează o capitulare în
mit cu aceste condiţiuni, pe In acest consiliu s’au stabi luptă“. „Prin această capitulare
cari le considera ca insuficiente lit condiţiile armistiţiului. noi obţinem tot ce am fi câş
pentru siguranţa Franţei şi în In seara de 26 Oct. actul tigat în urma celei mai strălu
lăturarea unei noui agresiuni acesta istoric a fost trimis la cite victorii. Eu nu-mi recu
din partea Germaniei. Paris, comunicat şi guvernelor nosc nici un drept, de a mai
De aceea s’a şr pus imediat aliate, iar în zilele de 1, 2 şi sacrifica un singur om“.
în legăturâ cu preşedintele con 4 Noemvrie a fost discutat la Textul condiţiilor armistiţiu
siliului asupra acestei chestiuni. Versailles de consiliul interaliat lui formulat definitiv la 4 No
Părerea dlui Poincare era, că de război. Propunerile mareşa emvrie a fost adus la cunoş
defecţiunea germană nu era încă lului Foch au fost acceptate tinţa guvernului din Wahsing-
complectă, şi că s’ar putea pre de consiliul superior cu două ton în aceeaşi zi, iar secretarul
supune, că, cerând armistiţiul, complectări: predarea de 2000 de stat Lansing a comunicat
Nemţii nu urmăreau altceva,
decât regruparea forţelor în
scopul unei lovituri decisive.
El ar fi dorit, ca armistiţiul să
nu fie semnat decât după în
frângerea definitivă a Germa
niei. Ctemenceau era însă de
altă părere. El a spus, că pre
şedintele Wilson recomandă
luarea în consideraţie a propu-
nerei de armistiţiu susţinută de
altcum şi de Anglia. Astfel că
într’un caz de refuz, Franţa va
rămânea izolată.
In ziua de 13 sau 14 Oc.,
Poincare a notat în scris pă
rerile sale cătră preşedintele
Consiliului, arătându-i pericolul
la care s’ar expune Franţa în
cazul când ar tăia entusiasmul
soldaţilor printr’un armistiţiul Piatra comemorativă de pe locul unde a stat vagonul mareşalului Foch, când a
prematur. semnat în 1918 armistiţiul cu Germania.