Page 7 - 1922-22
P. 7

ţiuni  algebrice  în  gând  şi  tot  nu-mi
    Un drum la                         că  în  acest  timp  îmi  continui  ban-   trece  de  urît.  E  ciasul  patru  şi  pa­
                                       dajarea urechilor. Putea să mă ajute.
                                         Un  sopran  fals  şi  întretăiat  işi
   uj ? gara Briceni                   forţează  ieşirea  prin  gâtul  lungit  al   truzeci. Trenul pleacă la opt treizeci
                                                                            i  până  Ia  gară  sunt  doisprezece
                                       doctorului  şi  cuvintele  schimonosite   lm.  pe  un  drum  desfundat  şi  greu.
     Birjarul  mi-a  spus,  că  are  să  mă   în  armonie  perfectă  cu  durerile  pe   Caut birjarul, informându-mă la tre­
   ia  dela  hotel  la  ora  patru.  E  abia   cari  le  încerc  întroducându-mi  fiti-  cători şi prăvălii. Ştiam că-1 chiamă
   trei  şi  jumătate.  Măsor  în  lung  şi   lele  de  vată  în  urechi,  dau  un  com­  Simion  Leiba.  Nu-i.  Mă  împac  cu
   în  lat  camera  cu  paşii  mari,  ner­  plex  de  note  stridente  şi  provocă-  gândul,  că  m’a  minţit  Leiba  şi  caut
   voşi, număr până la trei sute, o mie   toare.  Simfonia  aceasta  a  iadului   un  altul  dar  tocmai  atunci  îl  întâl­
    şi  încerc  toate  tertipurile  să-mi  uit   îmi  zguduie  întregul  sistem  nervos  nesc  la  un  colţ  de  stradă  mai  li­
    durerea  de  urechi.  încercare  zadar­  şi  trebuie  să  lupt  cu  mine  însu-mi   niştit  ca  un  brahman  ce  se  roagă
    nică,  deoarece  durerea  perzistă  şi   că  să-mi  reţin  mâna  să  nu-i  înfund  privindu-şi vârful buricului. Mă stă­
    ia  proporţii  tot  mai  mari.  Am  im­  gura cu propriul lui „Tatăl nostru“.  pânesc.
    presia,  că  un  tiran  nevăzut,  rânjind   Insfârşit  a  încetat.  Cu  o  mină  te­  —  Bine,  prietene,  e  ciasul  cinci,
    demonic  şi  crud,  îmi  trece  un  fer   ribil de radioasă, ochii bulbucaţi, îmi   nu mergem?
   înroşit  în  foc  prin  creeri  mestecân-   imploră  laudele  de  cari  era  sigur   —  Iacă  diloc,  iu  prind  cai  şi
    du-i  ca  pe  o  mămăligă,  iar  opera   doctorul.  E  ora  patru.  îmi  vine  să  merjim.
    lui  este  însoţită  de  vâjâituri  surde   turbez. Stai, doctore că ţi-o fac eu.  Ne  înţelegem  să-l  aştept  pe  locul
    cari  par  a  stărui  cu  o  ironie  dră­  —  E  bună,  doctore,  dar  cred  că   unde  mă  găseam,  dar  cum  avea  să
    cească  asupra  unei  idei  fixe  ce-mi   adevărată  capodoperă  ar  fi  numai   întârzie  cel  puţin  jumătate  de  cias,
   întunecă  raţiunea.  Mă  uit  la  ceas,   dacă  ai  înălţa-o  cu  un  semiton   mă  duc  la  o  „ciainării"  întârziind
    a  trecut abia  un  sfert.  Mai  am  cin­  mai sus.                    intenţionat  în  bojdeucă  până  când
    cisprezece  minute  până  la  patru.   Habar  n’am  de  muzică  şi  de  se­  credeam  că  a  trebuit  să  sosească
    Fur  vremea  aceasta  cu  pregătirea   mitonuri.  Doctorul  a  căscat  gura  ca   Leiba  al  meu.  Mă  reîntorc,  nu  e.  E
    pentru  drum.  In  jurul  unui  beţişor   un  punct  sub  semnul  întrebărei  for­  un  frig  de-1  simt  în  oase,  a  reîn­
    de  lemn  înfăşor  vata  înmuiată  în-   mat  de  nasul  multicoroiat,  rămâ­  ceput  şi  mai  grozavă  durerea  de
    tr’un  lichid  tulbure  gălbeniu  —  a   nând  gânditor  asupra  tonului  meu   urechi.’  Intru  într’o  cârciumă  ordi­
    zecea  sticlă  ce  mi-o  dau  doctorii,   aspru  de  „cunoscător“  care  nu  ad­  nară  din  apropiere,  hotărît  să-l  pân­
    mereu  alta  şi  mereu  agravându-mi   mite replică.                   desc  pe  când  vine.  Gust  un  pahar
    boala.  Iar  aceste  fitile  le  introduc   Îmi  strâng  repede  mărunţişurile   de  vin’  beau  o  jumătate  de  vin,  aş­
    în  urechi,  strângând  dinţii  ca  să  nu   în  geamantan,  plătesc  imbecilului   tept,  scriu  o  scrisoare  —  Simion
    urlu de durere. Cineva bate la uşă.  chior  care  în  calitate  de  hotelier  Leiba nu mai vine. \
                                                                                                           ce
      — Intră.                         m-a  molestat  tot  timpul  cu  prezenţa   In  sfârşit  cu  chiu  şi  vai  după
      Vecinul meu, un medic călător şi   sa  şi  a  urlătoarelor  sale  vlăstare,  de   „la 200  di  paşi  am  i’nchi  un  pasa-
    el,  a  intrat  în  cameră  şi  mă  salută   „Imnuri regale“ şi întind mâna doc­  jir“  şi  se  reîntoarce  abia  după  trei
    radios  cu  faţa  veselă.  Mai  bătrân   torului.                      sferturi  de  cias  şi  nu  numai  cu  un
    decât  mai  ti’năr,  scurt,  bondoc  şi   Nedumerit acesta, cu o ultimă im­  „pasajir“,  dupăce  se  mai  ciartă  cu
    gras,  doctorul  e  tipul  omului  îndes-   plorare, încearcă:         alţi  birjari  —  „chincherenţă“  şi  abia
    tulit  şi  încântat  de  propria-i  exis­  —  Bine, dar Epitropia Catedralei,   îl  oprim  noi  pasagerii  să  nu  se  ia
    tenţă.  li  cerusem  înainte  de  masă  mi-a spus cu un semiton mai jos?  la  bătaie,  domnul  Simion  Leiba  ce--
    sfatul, mi-a recunoscut-o însă sincer:   Ii  strâng  mâna  şi  îl  las  fără  răs­  tăţean  din  Briceni  şi-a  pus  în  func­
    nu  se  pricepea.  Nu  era  „specialist“,  puns.  Plec.  In  faţa  hotelului  nici  o   ţiune  barca  trasă  de  trei  animale
    îmi  întrerup  operaţia  şi  încep  să  o  birjă.  E  ora  patru  şi  douăzeci.   antediluviene  după  etate  şi  în  cari
    fiu  curtenitor,  deşi  un  instinct  săl­  Ploaie  sau  mai  bine  zis  ţârăie,  o   coastele  întind  piei  de  cai  încercând
    batec  mă  îndeamnă  să-l  strâpg  de  ţârăială  umedă  de  apă  şi  fulgi  mă­  să imite forme de Pegasus.
    gât  şi  să-l  arunc  pe  fereastră.  In-  runţi  de  zăpadă,  care  înţeapă  ca   —  Bine,  Simion  Leiba,  e  ciasul
    tr’un  jargon  scâlciat  de  nemţasco-  acele  şi  pătrund  până  la  măduvă.  şase treizeci. Mai ajungem la tren?
    ovreiască, doctorul — îl cunosc abia  Strada  e  o  oglindă  murdară  de  no-   —  Ajunjim.  Trin  vini  tirziu,  doi
    de  câteva  ceasuri  —  îmi  desvăluie  roiu compact. Mă plimb în lung şi’n   cias, tri cias.
    un  secret  —  o  concepţie  muzicală  latul  trotuarului  înjurând  în  sinea   Buri.  Ne  mângăiem  toţi  tovarăşii
    —  şi  e  dispus  să-mi  cânte  „Tatăl   mea  pe  birjarul  mincinos.  Iar  plim­  de  drum  cu  aceiaşi  nădejde:  întâr­
    nostru“  pe  care  nu  ştiu  care  Cate­  barea  aceasta  e  o  gimnastică  acro­  zie  trenul.  Zic  toţi’  tovarăşii,  deoa­
    drală  l’a  primit  în  principiu  condi­  bată  de  salturi  inegale  de  pe  colţ  rece  nu  suntem  puţini  la  număr.  In
    ţionat  însă  să-l  refacă  cu  un  semi­  pe colţ de piatră. Încerc să mă gân­  dreapta  mea  o  ovreică  îşi  oscilează
    ton ma  jos. Mă uit la ceas, mai am   desc  la  ceva.  Desleg  în  cap  o  pro­  capul  dintre  bagajele  şi  coltoanele
          !
    cinci minute. împac şi capra şi varza,  blemă  filosofică  —  vorbă  să  fie  pe   ei;  în  faţă  pe  banchetă  îşi  fură  lo­
    rugându-1 să cânte şi cerându-i scuze  aşa  o  vreme  —  fac  câteva  opera­  cul unui altuia pe neobservate îm-
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12