Page 13 - 1922-23-24
P. 13
Nr. 23—24 C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 357
vine, asta-i înţelepciunea tuturor Rmarăă băutura
înţelepciunilor“.
Afară omătul a înghiţit totul. E
o mare întindere albă, o uriaşă Amară-i băutura ce mi-o întinzi să beu;
scoarţă de pufuşor şi numai în za Numai dureri coboară cu ea în pieptul meu.
rea fumurie nişte copaci cu trupul Otravă-mi dau, iubită, otravă’nşelătoare
despoiat şi hâd, strică armonia ne Şi inima o soarbe şi inima mă doare
mărginitului linţoliu alb. Şi vechea
întrebare bate din nou la poarta Şi blestemă şi plânge, iar când porneşti şi vrei
sufletului meu: când erai copil că Şă mi-te duci cu-otrava, atunci in urma ci
dea oare tot astfel zăpada? lot inima, nebuna, mai cere-o picătură
Ecoul unui râs sarcastic mi se Şi înapoi te cheamă cu-amara băutură.
resfrânge pare-că în urechi. Tresar,
şi cum stau înaintea sobei, îmi G. Rotică
par Faust bătrânul şi restrângerea
râsului de adineaori e a lui Mephisto,
carele îşi bate joc de mine, biet
pribeag nebun al vieţii.
Râde Mephisto, râde! Tu nu ai Propaganda dra lui făptură nu se vedea nimic,
timp nici spaţiu. Râsul tău l’a auzit faţa fiindu-i acoperită cu masca pe
şi Adam în clipa când a jertfit ra care străluceau ochelarii de mică...
iul pentru întâiul sărut al femeii, Părintele Cristache şi învăţătorul — Bine aţi venit coane Fănică,
şi-l va auzi şi ultimul troglodit Irimia, dirigintele şcoalei din Pâr- zise părintele curbându-se din şale
când îşi va da’ sufletul în braţele garii de sus nu-şi găseau locul de când Domnul avocat Stamatiu îşi
ultimei femei de pe globul prefăcut grijă, că domnul avocat Stamatiu n’a făcu apariţia, urmat de învăţător cu
în gheţar. Şi peste nemărginirea sosit la timpul hotărât. Părintele, fata veselă si zîmbitoare.
y
y
încremenită sub pecetea morţii, din peptănându-şi barba mare şi roş Fănică Stamatiu, avocat de mâna
trâmbiţe de aur vor purcede ca cată, cu degetele răşchirate, privea întâi în capitala judeţului şi vechi
nişte tunete cuvintele cari au mân întrebător spre învăţător, care mă luptător al partidului venit’ la gu
gâiat milioanele de ani: Eu sânt sura cu paşi largi salonaşul unde vern, de multă vreme ofta după un
Alfa şi Omega! mirosa tare a „odicolon“ împrăştiat scaun de deputat care, în sfârşit,
Mephisto! Vei râde şi în clipa fără cruţare de doamna învăţătoare, i se oferise acum. Venea la Pârga-
aceea? ce făcuse anumite pregătiri pentru rii de sus, sat mare, unde lupta se
De ce n’ai râde? Tu nu cunoşti primirea unui musafir aşa de sub da cumplit între guvern şi opoziţie.
nici timp, nici spaţiu. ţire. Deodată, doamna învăţătoare, Domnul Stamatiu, cu faţa proaspăt
Dar întreb: Ce rost au avut cu faţa tare tristă, dar cu părul în rasă şi pudrată, cu cărarea aleasă
atunci pe acest pământ Ramses creţit cu multă grijă, se ivi în uşă. cu îngrijire, cu părul pomădat cu
Împăratul şi Moş Ion Orbu, crâs- — Să ştii Niculae, zise ea către îmbelşugare, se opri înaintea oglinzii
nicul tatălui meu ? pentru a-şi potrivi cravata, îşi netezi
Vântul, pătrunzând în horn, moare Irimia, să ştii că m’am compromis tâmplele brumate de timpul neîn
ca un oftat adânc deasupra focului. definitiv. Bine frate, riu-i posibil să durat, apoi se întoarse spre învă
Tăcere! stai o oră şi jumătate cu mâncarea ţător, cu un aer de binevoitoare
Din amurgul fumuriu se desfac pe maşină. Supa s’a făcut terciu, s’au protecţie:
pe rând conturându-se blând figu sfârmat tăiţeii, iar friptura e de ju — Dragă profesore, aseară la club
rile celor cari au trăit cu mine. mătate arsă. Să ştii că eu nu pot am vorbit cu revizorul numai des
Fiinţe modeste, cu feţe brăzdate servi asemenea mâncări. Nu, nu! pre dta. Te cunoaşte bine. N’avea
adânc de nevoile vieţii! De undeva Şi făcând un botişor plin de gin destule cuvinte de laudă pentru
din fund străbate iarăşi glasul pă găşie dispăru. munca dtale şcolară şi extra şcolară,
rintelui Zachei din Potlogi: — Apropo de maşina coanei Le- pe care, te rog să crezi, noi le a-
— Nu face viaţa asta să-şi bată nuta, oare nu i s’o fi stricat maşina preciem în justa lor valoare. Am
omul capul cu ea. S’o luăm cum lui Stamatiu? Ce zici profesore? în vorbit cu prefectul şi s’a aranjat că
vine, asta-i înţelepciunea tuturor trebă părintele cu îngrijorare. îndată după alegeri’să fii numit re
înţelepciunilor. — Păi, ştiu eu? Şi când mă gân vizor de clasa II. Nu, nu, te rog să
Afară, ninge. desc că la 4'/ are ’să se adune lu nu-mi mulţumeşti, zise repede Sta
a
Bocşa-montană, Decemvrie. mea, mă apucă ameţeală. matiu, aceasta e o dreaptă răsplată
MIHAIL GAŞPAR Din depărtare se auzi goarna u- a meritelor dtale, şi, după cum zi
nui automobil. Irimia se repezi afară, cea Revizorul, numai şcoala va avea
spunând din fugă: de câştigat în urma acestei numiri.
— Cred că vine; spune-i Lenuţei, In timpul mesei Domnul Stama
părinte. După câteva clipe se ivi la tiu avea o sumă de gingăşii şi a-
cotitură un automobil frumos, care tenţii pentru doamna învăţătoare,
întră în curtea şcoalei c’o viteză care se roşea tare la complimentele
nebună. Domnul avocat Fănică Sta făcute cu atâta bună voinţă de un
matiu, candidatul partidului dela pu orăşan subţire.
tere, învăluit în blănuri mari, şedea — Crezi că stăm bine, părinţele?
răsturnat în f u n d şi din toată mân întrebă Stamatiu cu un zâmbet dulce.
