Page 14 - 1922-23-24

Pag. 358 - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - Nr. 23—24

— Nici vorbă, coane Fănică, nici repezit — un ţăran mai bătrân şopti nosc cucoane, doar te-am avut la
vorbă, răspunde părintele cu multă la urechea unui flăcău de lângă el: un proces.
convingere. Numai vedeţi Dv., tre- — Oare pe cine sudue amu măi — Aşa? Eu nu-mi aduc aminte !
bue schimbat primarele, care s’a dat Costache? — Apoi vezi mata, n’ai fost avo­
cu opoziţia. Dv. ştiţi, ce să vă mai — Da nu sudue bădiţă, grăeşte catul meu ; l’ai apărat pe Costache
spun eu? politică. Buruiană cu care mă judecam pen­
— Da, da! Zilele astea vine di- — Ei pe dracu, n’ai auzit cum o tru nişte pământ. Şi mata mi-ai
solvarea consiliului. răcnit răscrucea? amânat procesul trei ani, până când
în şcoală, sătenii adunaţi după — Păi vorbeşte politică adâncă, cu mare trudă l-am câştigat.
vorba preotului şi a învăţătorului, n’o putem pricepe noi! Faţa domnului Stamatiu se întu­
şedeau grămădiţi în băncile prea Părintele Cristache privea la Sta­ necă şi repede aprinse o havană ca
strâmte pentru ei şi aşteptau cu răb­ matiu plin de admirare şi aproba să alunge gândurile rele ce-1 nă­
dare venirea cărturarilor ca să le din când în când, iar Irimia ple- văleau.
vorbească. cându-se la urechile sfinţiei sale — Poftim vorbeşte Mitrule, zise
— Va să zică, cumătre Vasile, pă­ şopti: părintele. Mitru îşi’ potrivi sumanul
rintele şi cu domnul Irimia s’a dat — Mare orator! ridicând pe rând umerii, işi mai
cu guvernul. Domnul Ştefan Stamatiu urmă şterse odată mustăţile şi rosti încet,
— Păi fireşte, răspunde cel între­ înainte aceiaşi vorbire păsărească,
bat, doar acolo-i puterea. Nu vedeţi din care ţăranii nu pricepeau ni­ rar şi fără mânie :
că avocatul Stamatiu o sosit în goana mic. Cu gesturi largi şi pline de — Oameni bnni, din toată vor­
mare. elocvenţă arată „auditorului“ im­ birea mândră a lui conu Fănică, eu
— A, ha! Stamatiu, mare sculă! portanţa partidului în numele că­ am înţeles două lucruri: că trebue
Zice un moşneag, sugând cu poftă ruia vorbea, se repezi cu străşnicie să votăm lista de deputat hotărîtă
un capăt de ţigară. asupra candidaţilor din opoziţie pe de stăpânire şi că dacă ne place
Când Stamatiu, urmat de preot şi care îi hăcui cu gestuii iuţi şi tă­ unul, trebuie să-i votăm pe toţi că
învăţător intrară în şcoală, se făcu ioase şi termină cu laude ’ mari altfel se împart voturile. Asta-i o so­
tăcere. Câţiva ţărani se ridicară în­ pentru toţi candidaţii de pe lista coteală bună, cu atât mai vârtos că
cet în picioare, dar cea mai mare guvernului reconandând să fie vo­ pe listă avem tot oameni de samă,
parte rămaseră pe bănci şi priveau tată întreaga listă, fără nici o schm- u n u l şi unul, de pildă : Conu Jan
cu multă atenţie spre noul venit. bare, pentru binele tuturor. După Stavropol, boer de baştină, moşier
din moşi strămoşi, cu mare dra­
Părintele Crista’che, ridicându-şi poa­ care, obosit şi asudat se retrase de goste de norod. Poate că unii dintre
lele antereului se urcă pe catedră la tribună smuncind cu’n gest gra­
şi după ce-şi netezi frumos barba, ţios batista, din buzunarul de sus d-v. nu-1 cunoaşteţi bine, da eu tare
vorbi cu glas domol: al hainei. Pe când Stamatiu aşezat bine-1 cunosc, bată-1 norocu să-l
— Fraţilor, stăpânirea în înţelep­ lângă părintele îşi ştergea sudoarea bată. Dumnealui îi acel vestit boer
ciunea ei şi tot odată grija ce o muncei sale şi ducea des la nas care lua 50 de bani de fiecare
are pentru bunul mers al treburilor, batista parfumată, ca să alunge mi­ gâscă ori raţă prinsă pe iazul din
marginea satului, iaz mare cât cu­
a hotărât o listă de oameni de rosul de tutun prost şi cojoace în­
seamă şi cu greutate, care trebue cinse de căldură, domnul învăţător prinzi cu ochii; dumnealui îi acela
să se aleagă deputaţi. Dl avocat Irimia se pregătea să complecteze care făcuse un soiu de socoteală că
Ştefan Stamatiu, care este pus pe pe „conul Fănică“ vorbind mai pe lua 12 lei pentru văratul unei oi,
această listă, a venit la noi ca să înţelesul tuturor. Dar mai nainte şi pe vremea ceia oaia se cumpăra
cu 12 lei, aşa că norodul care avea
ne grăiască de planul dsale de de-a ajunge el la catedră, dintr’un oi, le cumpăra în fiecare an dela
lucru ca deputat. Sâ-i dăm ascul­ colţ, de lângă o fereastră, se ridică
dumnealui, măcar că oile erau ţă­
tare“. un ţăran bătrân şi netezindu-şi răneşti ; dumnealui îi acela care
Părintele se aşează pe un scaun mustăţile cu dosul palmei, rosti
mai la o parte dând loc lui Sta­ blând: avea tocmiţi oameni să vâre cireada
matiu, care, cu pasul sigur şi dârz — Aşi spune şi eu o vorbă, dacă satului pe-o margine de lan, ca pe
veni la catedră. Sorbi din paharul nu va fi cu supărare. urmă să aducă vitele la curte şi să
ia câte 5 lei de cap. Apoi, mă rog •
cu apă, îşi încheie haina şi zmu- — Mă rog poftim, zise cu vese­ d-v. oameni beni, mai mare dra­
cind manşetele care se ascunseră lie domnul Stamatiu.
în mâneci, rosti cu glasul sigur de — Poftim aici sus frate Mitrule, goste de norod se poate? Mai vred­
nic depotat care să ne vreie binele,
sine: rosti blând părintele.
— Cetăţeni, vremurile tulburi de — Ferit-o sfântul, nu-i de mine se găseste?
acum, opera unor demagoji cu idei acolo! Domnul avocat Stamatiu, cu faţa
subversive care tind să provoace perdută privea nedumerit spre Irimia
o cumplită buliversare a ordinei — Ba nu, nu, poftim aici, îl în­ care îl ghiontea pe părintele Cris­
sociale căutând să clădească o demnă Stamatiu. tache să oprească pe orator, să-i
nouă ordine într’un stat ridicat din Nu se poate, coane Fănică, doar ridice cuvântul.
dărâmăturile ce ei le-ar face, ne eu nu pot grăi ca din cărţi cum — Frate Mitrule, rosti blând pă­
îndreptăţesc a privi cu toată scrupu- grăiţi D-v. Am să spun şi eu, acolo, rintele, n’ai dreptate; acestea-s lu­
lozitatea la drumul pe care trebue o vorbă ţărănească şi o pot rosti cruri vechi, azi boerul n’are decât
să pornim din răscrucea unde ne şi de aici. un petec de moşie, că toată a dat-o
găsim acum“. — Da mă cunoşti pe mine, mo­ ţăranilor.
Şi cum domnul Stamatiu urcase şule? întrebă Stamatiu c’o nespusă — Hei, rosti u n u l din fund, ursul
tonul pronunţă „răscrucea“ cu voce bucurie. săracul nu joacă de voe !
plină şi complectă fraza cu’n gest — Da cum păcatele să nu te cu­ — Păi, frate Mitrule, dacă ai de