Page 15 - 1922-23-24

Nr. 23-24 -------------------------------------------- C O S I N Z E A N A Pag. 359
V
Seninătate privelişti ale firii, cu cari Dumnezeu
*• \ • a împodobit întreg cuprinsul ţării?
Nimic. Doar locuri de suferinţă,
Culcat în jălţ, cu ochii duşi in zare pământ stropit din belşug cu la­
M’am pomenit furat de-un val de vise. crimi şi cu sânge, unde stăpâneşte
Şi-aşa cum stau, cu pleoape ’ntretleschise acum vrăjmaşul fără de milă.
Nicolae Dumbravă ofta, cum se
Privesc pierdut icoanele fugare..,.
uita la pământul robit al ţării sale
şi simţia, că ura neîmpăcată din
In straturi dorm duioasele narcise
sufletul său, în loc să se stângă,
Şi-un flutur alb s’a aşezat pe-o floare; creşte întruna, pe măsură ce se
Trezită sub aprinsa sărutare cutundă tot mai mult în „teritoriul
Ea'şi strânge’ncet petalele deschise. . . . . . . vremelnic ocupat“. Cine sădise în
sufletul lui simţirea aceasta care
Şi rătăcind uşoară peste munte cuprindea cea mai curată dragoste
îşi poartă noaptea fermecată acul, de neam şi de ţară? Fusese doar
toată viaţa un biet plugar în satul
Ţesând pe boltă stelele mărunte,
lui şi nici măcar carte nu ştia, ca
să fi citit ca alţii, poveşti din tre­
Pe când din zări, — robit deşărtăciunei, —
cutul nostru. înainte de războiu el
Mi-a’nvăluit cu aur tot ceardacul nici nu-şi aduce aminte, să fi avut
Un fir de dor, desprins din visul lunei. vre-o ură faţă de neamurile lăsate
de Dumnezeu pe pământ.
Dem. Gâlman
Ardea de nerăbdare să treacă
odată peste meleagurile acestea,
care-1 făceau să sufere, aducându-şi
aminte de grozăviile şi de neno­
gând să vorbeşti aşa înainte, am Dezarmat rocul, cu care s’a purtat războiul. ,
să-ti iau cuvântul. Să treacă cât mai repede peste Ia­
>
— Va să zică nu putem vorbi cum lomiţa şi peste Argeş să treacă de
ne tae capul, ci cum vreţ d-v. Apoi Nicolae Dumbravă şedea ghemuit Piteşti şi să ajnngă ’la Slatina, că
bine, atuncea tac. în colţul vagonului şi nu lua parte de acolo casa lui e la o şcioapă
— Să vorbească cumătrul Mitru. la veselia ce cuprinsese pe foştii numai.
săi camarazi de arme. Aceştia cân­ Casa l u i ! Oh, cât se va simţi el
— Să vorbească bădiţa Dumi-
trache. tau, chiuiau şi spuneau glume în­ de bine în bordeiaşul din Vădeni!
cornorate, de’ te prăpădiai de râs Numai singur, cu Veta şi cu copi­
— Zii înainte, că-i zici bine.
la fiecare vorbă. Unul mai ales, laşii, cari îl aşteaptă aproape de
— Grăeşte Mitrule. Spune şi des­ Ghiţă Drâmboiu, cu piciorul frânt doui ani şi despre cari n’are nici
pre ceilalţi ce ştii. de o schijă în lupta delà Cireşoaia, o veste de când s’a început răz­
Irimia se plecă la urechea lui le spunea pipărate de tot şi clipea boiul. Uite, se vede acum cobo­
Stamatiu : şiret din ochi. rând din tren la Piatra şi apucând
— Opoziţia ne lucrează rău. Vremea trecea repede în toiul drumul spre casă. Cărarea şerpu­
— Dumneata eşti responzabil de glumelor şi al cântecelor şi nici ieşte printre deluşoare dealungul
această stare de lucruri, răspunse u n u l dintre oştenii demobilizaţi, Oltului şi el o urcă uşor, cu traista
Stamatiu cu vocea înăbuşită. afară de Nicolae Dumbravă, nu în spinare şi cu toiagul în mână.
y băga de seamă ţăcănitul roatelor Dupăce urcă un pripor, se deschide
— Apoi oameni buni să vă spun trenului lung şi obosit, cu care re­ câmpia şi hăt în zare, drum cam
ce ştiu despre dumnealui, avucatul, zerviştii se reîntorceau la vetrele de două ceasuri pe picioare, satul
conu Fănică. Om cu amărîtă dra­
goste pentru voi ţărănimea“... lor din „teritoriul vremelnic ocupat“, lui se desluşeşte din ce în ce tot
cum scriau jurnalele, ca să mai mai mult şi mai limpede. Vede acum
Domnul Stamatiu se îndreptă spre îndulcească dureroasa stare de lu­ de-a binele căsuţele mărunte şi
uşă cu paşi grăbiţi, urmat de aproape cruri. Lui, cum sta singur şi tăcut grădinele cu pometuri dinprejurul
de Irimia care vroia să-l oprească, într’un ungher, numai cu gândurile, — lor. Dupăce' se mai apropie cale
pe când părintele Cristache înlemnit i se părea vremea din cale afară cam de vre-o jumătate de ceas
pe scaun privea zăpăcit în sala ce lungă. 11 obosia zgomotul roţilor, par’că aude şi scârţiit de care şi
hohotea în urma lui „conu Fănică“. opririle lungi prin gări ; iar prive- lătrat de câne.... O puternică smâ-
După ce domnul Ştefan Stamatiu liştele, ce se aşterneau pc culmile citură a trenului îl face să se lo­
se învăli cu grabă în blănurile mari munţilor din zare, nu-i cerneau în vească cu capul de păretele vago­
şi scumpe, zise cu ciudă învăţăto­ sufie’t nici o bucurie. Cunoştea toate nului şi se trezeşte din visuri. In
rului care şedea umilit lângă ma­ deluşoarele acestea, toate poienile, jurul lui au încetat deodată toate
şină. toate râpile, toate dumbrăvile. Le cântecele şi glumele şi flăcăii scot
— Dumneata şi popa aveţi să cunoscuse măsurându-le palmă cu capetele pe geamuri, se îmbulzesc
mi-o plătiţi scump“. palmă, cot cu cot, târându-se pe spre uşi să vadă ce e. Se tem de
După care maşina porni în goană brânci şi’n ghenunchi, în dureroasa vreo nenorocire şi i-a cuprins pe
nebună spre oraş. retragere, ce avuse loc, după lupta toţi o îngrijorare vădită. Afară se
delà Jiu. Ce-ar mai fi putut el aud vorbe aspre, scurte, un fel de
VLADIMIR NICOARĂ. acuma să vază în aceste minunate glasuri cunoscute lor de pe vremea