Page 16 - 1922-23-24
P. 16
Pag. 360 C O S I N Z E A N A Nr 23-24
când stăteau cu mânile încleştate Universităţii. Ca deviză şi-a ales traducă
pe arme şi cu ochii ţintă spre torul şi adaptatorul Hugo de Hoffmannsthal
un motto: „Cel din urmă va fi cel dintâi!
vrăjmaşi. — „Săvârşiţi binele! Domnul cu voi!“, iar
— Vorwärts, vorwärts ! organele bisericii au executat, pe lângă
Nicolae Dumbravă se ridică cu alte compoziţii, motive vechi de muzică
greu delà loc să prindă noima cu bisericească: „Dies irae“ şi „Deprofundis“.
Cuprinsul piesei se poate spune în două-
vintelor acestora, pe care le auzise trei cuvinte. O acţiune, cu peripeţie, cu
de multe ori în cei doui ani de puncte culminante nici nu există. Câteva
răsboiu şi pe cari le cunoştea foarte scene încopciate deolaltă arbitrar. Ca o
bine. Băgă de seamă că trenul se I D A I R l I D E piesă expresionistă modernă.
oprise la o încrucişare de şosea, In partea întâi a piesei vorbeşte la în
unde poposea ca un regiment de ceput „Măiestrul“ (Domnul) cu „Lumea“
— mai apoi apar „Bogatul“, „Regele“,
soldaţi germani şi că un pluton de „Ţăranul“, „Cerşitorul“, „Frumuseţea“,
ai lor împingea lumea din vagoane „înţelepciunea“ şi „Copilul“, ca să plece
afară, îmbrâncind pe cei nevoiaşi. după ce a primit fiecare din partea „Lu
Oamenii apucau în pripă bruma de Când se mai gândesc oame mii“, afară de „Cerşitor“, darurile hără
zite lor din partea „Domnului“. A doua
bagaj ce o avea fiecare şi eşiau parte are două scene: pe cea dintâi, de
de-avalma, cu capul plecat ca de nii şi la Dzeu... de-asupra, se vede „Domnul“, pe tron, în
ruşine, sărind din tren, care cum — „El gran teatro del mundo“ de Cal- glorie dumnezeiască, pe cea de a doua
putea. deron de la Barca — sunt două uşi — la una un leagăn, la
cealaltă un sicriu (simbolizarea capetelor
Era ordin, ca trenul să fie oprit vieţii omeneşti). Toţi cei de mai ’nainte
Pentru istoricul epocei noastre va fi in
în drumul mare, lumea să fie dată teresantă o manifestaţie artistică-teatrală- apar şi după câteva monoloage şi dialoage
jos din el şi să fie pus la înde bisericească din anul Domnului 1922 şi va dispar, chemate de un „glas din pragul
mormântului“, de „Moarte“. Partea ultimă
mâna acestui regiment german care însemna-o, de sigur, printre picături, cu o se petrece la masa „Domnului“, la jude
trebuia să plece în pripă. mică amărăciune sufletească. cata de veci.
Inchipuiţi-vă: in Austria, acea Austrie,
In momentul acela răsare şi la care avea falnica deviză A. E. I. O. U. „Domnul“, zămislitorul tuturora, vor
spatele lui Nicolae Dumbravă o (Austria erit in orbe ultima, Austria va beşte cu „Lumea“ creiată de Dânsul şi o
provoacă să-şi arate creaturile. „Lumea“
chivără şi-i dă un ghiont cu patul dăinui până la sfârşitul lumii), în Austria chiamă pe diferiţii reprezentanţi, alegorii
liliputană din zilele noastre — s’a repre
puştii, de era să cadă pe brânci. zentat în catedrala unui oraş al ei, în a diferite stări sociale — le pune la ini
Lui Nicolae Dumbravă i-se urcă Salzburg, în fata unui public chemat din mă să trăiască după cum le-a fost desti
sângele în obraz, pune fără de voie lume şi ţară — chiar numai reprezentanţii nul şi să aştepte judecata de apoi. „Dom
nul“ le porunceşte. „Faceţi binele!“
ziarelor erau în număr de 300! — Don
mâna la şold, ca pentru a lua gra- Pedro Calderon de la Barca.
Se găsesc într’unele case tablouri re
nata din tolbă şi priveşte cu ură Piesa autorului spaniol (1600- 1681) a prezentând vârstele omului, aşezate pe
spre Neamţ. In cealaltă clipă însă, fost prelucrată de scriitorul vienez, cunos trepte deosebite şi, altele, diferitele clase
muşchii iui’ se descoardâ, capul i-se cut şî la noi, Hugo de Hoffmannsthal, sociale. Piesa pare un tablou de acestea,
bucurându-se de o interpretare ideală din
lasă pe piept şi faţa i-se încrustează partea lui Moissi, în regia lui Max Rein — desenurile executate în maniera „ciclu
lui morţii“ lui Lucas Kranach.
de o durere fără de margini. Se hardt.
simte atât de slab, atât de ruşinat Tot nume ademenitoare — dar şi mai Din întreagă piesa simţi un suflu al ni
şi fără de preţ, când vede, că nu ademenitoare decât faima numelor ace micniciei omeneşti. Priveşti, ajutat de
„Lume“, per summos apices (pe deasupra
mai are armă, ca să-şi răzbune jig stora este o lectură a piesei spaniole şi creştetelor de munţi) problemele şi vezi
nirea. Par’că n’ar mai fi om, ci un un mic comentar. toate atât de trecătoare şi atât de mici!
Calderon de la Barca se bucură de o
animal, în care loveşti cu bâta, ca reputaţie universală. A fost un clasic spa „Lumea“ oferă „Regelui“ cununi de laur
să se dea deoparte din cale. niol, o culme, un mare meşter al cuvân şi purpură, căpitanului viteaz arme, vază
şi triumfuri, ministrului „cultură, cărţi şi
Porneşte încet spre uşă, se co tului şi al fantaziei — încât multe din cele şcoli“, călugărului o conducere biseri
108 comedii şi 72 „autos“-e ale sale se
boară cu greu din vagon, murmurând mai joacă şi în ziua de astăzi* • cească, criminalului pedeapsă aspră, no
ceva printre dinţi şi se pierde prin Piesele numite „autos“, dela latinescul bilului onoare şi fast, privilegii comunelor,
ţăranului plug şi sapă, femeii frumuseţea
tre ceilalţi tovarăşi, cari se aşeza „actus“, erau neşte reprezentaţii date în cea mai mare („veninul acesta dulce pen
seră la o parte pe iarbă, în aştep oraşele principale din Spania (Madrid, tru atât de mulţi nevinovaţi“) — numai
tarea u n u i nou tren, care să-i ducă Toledo), cu mare pompă. Alegoria este în Cerşitorului nu-i dă nimic. „Dacă cade
pe la vetrele lor în „teritoriul vre floare în piesele acestea: aşa vedem in v odată cortina“, declară „Măiestrul“, vor
persoană nu numai Erezia şi Idolatria, fi toţi una, cel cu schiptru şi cu coroană,
melnic ocupat“. dar şi cele 4 Elemente, cele 5 Simţuri, cu celce a avut în mână băţul de cerşitor.
Anotimpurile, Războiul, Pacea, Religia, „Frumuseţea“ se plânge, ca toţi ceilalţi
SEBASTIAN BORNEM1SA Frumuseţea şi — în „Marele teatru al muritori, că nu ştie când are să vie pe
lumii“ — chiar şi pe „Măiestrul“ (Dom lume şi când are să moară. „Lumea“ dă
nul Dzeu în persoană). sfatul „Inţepciunii“ să se roage şi să po
stească.
Se poate discuta pe drept cuvânt dacă
este îndreptăţit punctul de vedere de a Predica postului înaintea unui public
prezenta pe Dzeu pe scenă — nota etică compus, în mare parte, din profitori de
superioară însă a creştinului convins, Cal războiu! Straniu şi bizar tablou! Dar şi
deron de la Barca, este atât de puternică, mai bizar se va părea lozinca dată de
încât dispare orişice umbră de blasfemie. nenumărate ori în piesă. O lozincă pe care
Dovada cea mai evidentă despre seriozi au călcat-o oamenii, vai, de atâtea ori în
tatea piesei „Marele teatru al lumii“ este, picioare şi pentru care te batjocureşte fie
că consistorul episcopesc din Salzburg a care trasîmpins în zilele noastre glorioase.
dat voie regisorului Reinhardt să joace Care vrea să fie „teza“ lui Calderon ?
piesa în „biserica colegiilor“, din piaţa Ne-o indică de mai multe ori, subliniin-
du-o: „Fă binele! Dzeu cu tine!“ este
* d. e. „Judecătorul din Zalamea“ la Teatrul na „leit-motiv“-ul, care ne este dat să-l au
ţional din Bucureşti. zim din gura „Legii“ şi a lui Dzeu. Aşa
