Page 17 - 1922-23-24

Nr. 23—24 - C O S I N Z E A N A Pag. 361

declară solemn, odată, „Legea“, „apărând — Dr. Gregor — care şi-a dat silinţa să apă rece peste toată căldura dureroasă a
pe o înălţime, cu o carte în mână“: încălzească publicul pentru frumuseţile despărţirei dintre mamă şi fată.
piesei spaniole, vorbind în numele unei D-na Stanca A'.exandrescu în rolul
„Ascultaţi, sunt Legea Graţiei! societăţi culturale Europene, înfiinţate de Sandei ne-a dat toată măsura talentului
Vă învit la un spectacol. curând: „Uniunea culturală“. său mare pentru dramă. A fost o inter­
Tuturor spre-ajutorinţă „Uniunea culturală“! şi pe Semmering pretare desăvârşită. D-na Gina Sandry-
Dacă rătăciţi. — Esenţa se plăteşte 200.000 coroane austriace pen­ Bulandra ne-a dat rolul Elenei Radan,
Jocului din lumea noastră tru pensiune pe o singură zi (fără odaie), mama Sandei, cu o pricepere rară, cu o
Se cuprinde ’n cartea-aceasta iar un prânz modest costă 60.000 cor. căldură şi gradaţie cu desăvârşire natu­
Şi’n porunca scrisă ’ntrânsa: Recensentul dela „Tagespost“-ul sibian rală. Dl N. Dumitru în rolul bătrânului
„Seamănul iubeşte ’ntocmai se teme că sfaturile lui Calderon să nu Ştefan Radan ne-a dat o creaţie foarte
Ca pe tine însu-ţi. — Bine fi fost „perle aruncate între scroafe“ („Per- bună şi care va rămânea în cariera sa
Fă! — Domnul cu tine!“... artistică.
len unter die Săue“, drastic spus, pe rom.
„nu-i belciug de aur de nasul porcului“). Punerea în scenă cu o grijă şi un fast
„Frumuseţea“ întreabă: Ce să săvârşesc deosebit, cu bun gust artistic, este dato­
ca să mă bucur de frumuseţea mea? „Le­ Numai că şi creaturile astea o să o simtă rită d-lui Gogu Mihăescu. Cu acest prilej, —
din greu, dacă nu-şi iau la inimă acest
gea“ îi răspunde: „Fă binele! Domnul cu apel din „Dies irae“... ne întrebăm : pentruce domnul Gogu Mi­
tine!“ „Ţăranul“ întreabă: Dacă are să-mi hăescu se mărgineşte numai la activi­
aducă câmpul venituri bogate şi au să mă H. P. P. tatea de director de scenă, foarte folo­
• stimeze şi are să le fie teamă tuturora de sitoare, fără îndoială, şi de care se achită
mine, ce să încep mai departe? „Legea“ cu toată competenţa de care dă dovadă,
îi răspunde: „Fă binele! Domnul cu tine!“ Teatrul Naţional din Cluj. şi de ce nu vrea să mai joace, când de
„Bogatul“ întrebă: Cum să-mi arăt toată mult a dat dovadă că este un foarte bun
bogăţia? „Cerşitorul“: „Cum să-mi suport artist?
tot năcazul?“ Amândurora le răspunde Sanda piesă în trei acte de AL S. O simplă nedumerire.
„Legea“: „Faceţi binele! Domnul cu voi!“ Florescu. Este atât de adevărat că o
piesă poate să nu aibă la prima repre­
„Regele“, orgolios, stăpân peste tot ce zentaţie o interpretare bună, încât dacă Vladimir Nicoară
este pe sub soare, întreabă şi el de ce scriam rândurile ce urmează, după întâia
mai are nevoie. „Legea“ îi răspunde: „De reprezenţaţie, a „Sandei“ aşi fi fost
a săvârşi binele! Domnul cu tine!“ nevoit să spun multe lucruri neplăcute.
Domnul Dzeu declară de lege a legilor: Şi e foarte uşor să spui adevăruri crude,
„Fă binele!“ iar „Legea“ adaogă: „Dom­ stând comod într’un fotoliu, pe când ar­
nul cu voi!“ tistul, — care s’a chinuit zile întregi să
Calderon de la Barca a murit în 1681! interpreteze un rol ce nu se potriveşte
Să se fi învechit sfatul acesta? Nu spune cu el, — se trudeşte pe scenă să dea
cel mai mare scriitor dramatic al poporu­ viaţă unui personaj pe care nu-1 poate
lui spaniol, ceeace trebue să o trâmbiţe trăi, fie că n’a avut prilejul să-l studieze
în ziua de astăzi oricare om, care mai în viaţă, fie că este diametral opus cu
cugetă cât de cât? Acest „fă binele!“ nu firea lui, pe care veşnic trebue să şi-o
este legea legilor, desideratul tuturor re- ţie în frâu.
ligiunilor? Şi pentrucă este cinstit şi frumos a se
„Lumea“ zice „Regelui“: ţinea seamă de munca extenuantă a ar­
tiştilor dela Teatrul din Cluj, care toţi
„Silită sunt să-ţi las doar’ fapta bună. joacă aproape în fiecare seară dela înce­
Atâta doar’ tu lumii ai smuls din braţe“. putul stagiunei, mi-se pare că ar fî de­
Regele oftează: plasat a se spune răutăţi ce ar jigni sus­
„O n’aş mai f¡-alergat după putere;“ ceptibilitatea lor, chiar atunci când dau
Frumuseţea: interpretări slabe, fără vina lor. Căci,
dacă în „Sanda“ dela interpretările foarte
„Nici eu vreodat’ să fiu sărbătorită!“ bune şi bune a unor roluri, s’au putut ob­
Bogatul: serva unele slabe, stângace şi falşe,
„De n’aş fi îngreunat cu nici o bogăţie!" credem că aceasta se datoreşte distri­ In numărul proxim, care va cşi în
Ţăranul: buţiei. preajma Crăciunului, începem publi­
Evident că n’am pretenţia de a mă
„Săpatul drag de mi-ar fi fost şi mie!“ erija critic teatral, dar cel puţin ca simplu carea romanului „Lumea pierdută“
Cerşitorul: spectator îmi permit o modestă părere : de Sir A. Conan Doyle. Acest ro­
„O de-aş fi suferit mai mult pe lume!“ rolul de gazetar dat d-lui lonescu Ghi- man, care e unul dintre ultimele
Iar „Frumuseţea" plânge: bericon s’ar fi potrivit de minune d-lui creaţiuni ale marelui scriitor englez,
Neamţu-Otonel, iar între rolurile d-lor
„A dispărut tot ce-am avut, în groapă! P. Bulandra şi Mihailescu-Brăila s’ar fi este extraordinar de interesant şi
Acolo mi-am lăsat iasmin, corale, putut face o intervertire cu un mult mai sperăm să dăm prin el publicului
Acolo gură-obraji încet pălit-au —> mare succes. Pentrucă, — deşi la a doua nostru cetitor o lectură înlănţuitoare
Garoafe, roze, foaie după foaie, reprezentaţie unele asperităţi au fost
Pe primăvară noaptea neagră prins-a. şlefuite, — am rămas noi spectatorii cu şi de cea mai mare valoare, i or găsi
Cristal strălucitor s’a turburat, impresia că unii nu erau la locul lor. in el cetitorii noştri, pe lângă aromă
S’au frânt şi semnele-mi de mândră vraje unui picur de dragoste, şi minunatele
Pierit-a chiar şi-a ochilor lucire... Asupra piesei „Sanda“, — pe care unii aventuri alor patru englezi originali,
Din toată frumuseţea nici un strop“... entuziaşti au ridicat-o între capodope-
rile dramatice dela noi, — fără să îm­ o întreagă serie de cunoştinţe din
părtăşesc această părere, t— pot spune domeniul ştiinţelor naturale. Şi toate
că părţile bune se ţin într’un perfect echi­ cuprinse în una dintre cele mai fas­
Reprezentaţia, după mărturisirea recen­ libru cu cele slabe. Dialog viu, spirite
zenţilor, a fost neuitată. Biserica este o elegante şi subţiri, alături cu retorica cinante povestiri din literatura en­
clădire minunată, în stil baroc, cu o cu­ unor lungimi deplasate şi cu unele şarje gleză modernă. Romanul este tradus
polă de 57 de metri, în interior cu figuri sociale care uneori frizează trivialul. din original de eminentul nostru co­
gigantice de marmoră: cei patru evan- Gradaţie în acţiune, cu câte una sau două
ghelişti şi sfinţii părinţi Gregorie, Augu- scene puternice in fiecare act, alături laborator, d-nul Dr. Ionel Pop,
stin, Ieronim şi Ambrozie. Clădirea acea­ cu o stagnare a acţiunei în actul II şi căruia îi aducem cu acest prilej cele
sta monumentală este o operă a arhitect pentru actul III. Iar la sfârşit, scrisoarea mai profunde mulţumiri pentru în­
tului Erlach, care a ridicat între altele şi chilometrică pe care Elena Radan o scrie semnata sa contribuţie depusă la
biserica lui Carol din Viena.
în scena goală, scrisoare nenaturală, nu redacţia acestei reviste.
înainte de a începe reprezentaţia s’a numai în ce priveşte technica teatrală, 4
ţinut o conferenţă, cetită de un scriitor dar şi concepţia ei, toarnă o cană de