Page 5 - 1922-23-24
P. 5

Nr. 23—24 ---------------------------------  - - - - - - - - -   C  O  S  I  N  2E  A  N  A    - - - - -  .......................................... Pag. 349

     confundă  cu  sbuciumul  lui  perso­  desrobirea  unui  colţ  de  omenire.   vinte  de  granit  se  săpau  adevărurile
     nal.  In  această  vreme,  oriunde  a  A  fost  idolul  adunărilor  populare  pe   de  rasă  ale  vechilor  boeri  români,
     fost Ardealul luptător, ori unde s’au   care  le  sguduia  avântul  lui  de  re­  alături  de  Delavrancea,  trubadurul
     afirmat  drepturile  lui  de  existenţă,  tor,  ca  un  torent  de  lavă  aprinsă,  a  înviforat  al  cântecului  nostru  de
     fie  că  s’au  răscolit  valurile  senti­  fost  locatarul  închisorilor  din  Vaţ  biruinţă, alături de fermecătorul verb
     mentului  popular  dincoace  şi  din­  şi  Seghedin  pe  urma  Memorandului   al  lui  Take  Ionescu  şi  împletitu­
     colo  de  Carpaţi,  fie  că  s’au  strigat  dela  Viena,  a  făcut  să  tresară  cinis­  rile de fulgere ale lui Nicolae Iorga,
     adevărurile  în  faţa  duşmanului  sau   mul  parlamentului  unguresc,  a  stors  părintele  Lucaci  aducea  prestigiul
     în  obrazul  umanităţii,  ori  unde  a   râuri  de  lacrimi  la  cetăţenii  din   suferinţei  şi  invocările  de  prooroc
     fost  risipire  de  energie,  ori  unde  a   Ploeşti,  acum  un  sfert  de  veac,  s’a   din Biblie, acele vibraţii grave, me­
     fost  conspiraţie,  ori  unde  a  fost  cheltuit,  s’a  risipit  pe  toate  cără­  talice  care  se  prăvăleau  în  suflete
     suferinţă  pentru  neam,  pretutindeni   rile,  neatingând  nici  o  deşertăciune   ca  o  zuruitură  de  lanţuri.  Această
     înseamnă  că  aşa  a  voit  să  fie,  aşa   haina  lui  simplă  de  popă  dela  ţară,   sbiciuire  a  sufletului  românesc  dela
     a  hotărât  să  se  întâmple  acest  po­  negăsindu-şi  altă  răsplată  decât   un  capăt  al  ţării  la  altul,  necon­
     pă din Şişeşti, mândru ca un senator  dragostea furtunoasă a mulţimei care   tenit  vreme  de  doi  ani  de  zile,
     roman,  frumos  ca  un  cardinal  de   l’a  încununat  cu  ^aureola  legendei   acest curs pripit de pedagogie naţio­
     pe vremea Renaşterii italiene...   şi  l’a  trecut  în  doine  ca  pe  eroii   nală  care  a  împlinit  multe  lacune
       Vasile  Lucaci  ca  structură  su­  baladelor  populare.  Părintele  Lucaci   de conştiinţă şi a resuscitat instincte
     fletească  şi  moştenire  intelectuală   a  crescut  aşa  pe  fiecare  zi,  confun-  adormite,  ne-a  dat  războiul.  Isto­
     este  continuatorul  direct  al  treimii   dându-se în rostul lui cu o ţară robită.   riograful  de  mâine  va  descifra  din
     noastre din veacul XVIII, trimisă din   De  pretutindeni,  din  mijlocul  vârte­  vălmăşagul  marilor  frământări  rolul
     Ardeal  în  ucenicie  pe  malurile  Ti-   jului,  de  oriunde  se  ivea  profilul  lui   mortului de astăzi.
     brului  şi  întoarsă  acasă  în  suflet  cu   de  vultur,  ochii  catifelaţi  priveau   Râsboiul  însuş  l’a  aşezat  pe  tri­
     splendorile Romei. Ca şi Petru Ma­  departe  spre  columna  lui  Traian  şi   bunul  de  ieri  într’o  nouă  postură
     ior,  Micu-KJain  şi  Şincai,  părinţii   glasul  Iui  plin  cu  sonorităţi  de  clo­  de  apărare,  moşneagul  a  apucat
     redeşteptării  noastre,  tânărul  vlăstar   pot,  pios  ca  o  rugăciune  sau  tunător   drumul străinătăţii să strige occiden­
     delà’Baia-mare,  subt  adăpostul  a-   ca  o  răsvrâtire,  rostea  crezul  ilumi­  tului  protestarea  noastră.  El  a  răs­
     celoraşi ziduri delà propaganda fide,   nat,  prins  în  curate  şi  stângace  ver­  colit  atenţia  publică  în  America,  a
     subt  acelaş  cer  clasic  al  anticu­  suri româneşti:                organizat legiuni de voluntari români
                                                    *
     lui  Laţiu,  şi-a  împleiit  concepţia  de   „Mi-a pus arma asta ’n mână“...  pe  frontul  italian,  a  ţinut  confe­
     viaţă  subt  impulsurile  monumen­     — „Mama Roma cea bătrână        rinţe  în  Elveţia,  a  rostit  discursuri,
     talităţii romane reînviate de străluci­  A  sosit  în  sfârşit  ziua  când  ma­  a  răspândit  broşuri  şi  a  raliat
     rea Vaticanului. De aici de subt ar­  rea  dramă  s’a  apropiat  de  punc­  pretutindeni  lumea  în  jurul  cauzei
     curile  de  triumf,  de  subt  coloanele   tul culminant.              româneşti.  La  Paris  când  se  ţeseau
     de  marmură ale Coloseului, de subt   Visul  milenar  fulgera  în  con­  firele  congresului  de  pace  figura  lui
     cupola  delà  Lateran,  din  simfonia   ştiinţa  neamului  nostru,  continentul   vioaie  era  revărsată  de-o  lumină
     de culori a Stanzelor lui Raffael, din   se  încleştase  în  uriaşa  lui  încăie-   nouă.  Latinitatea  biruise  şi  fruntea
     retorica  amvonului  delà  San-Pietro   rare   ca  la  judecata  din  urmă  de  pe   largă  a  acestui  mag  călător,  mi-a-
                                            4
     şi din toată vâltoarea risorgimentului   pereţii Capelei Sixtine. Părintele Lu­  duc  aminte,  pe  urma  unei  cuvân­
     italian  din  care  se  resimţeau  încă   caci,  în  acele  zile  şi-a  înţeles  che­  tări  a  italianului  Ferrero,  primise
     pronunciamentele lui Mazzini şi ges­  marea  de  profet,  dându-şi  seama   parcă  un  joc  de  lumini  necunoscute
     turile  largi  ale  lui  Garibaldi,  din   că  îndrumătorii  unui  neam  în  vre­  încă.  Era  în  frenezia  triumfului,
     lumea  asta  de  spectri  luminoşi  şi   muri  de  grea  cumpănă  trebuie  să   sorbea  nectar  Ia  simpozionul  idea­
     sugestiuni  măreţe  s’a  înfiripat  cate-   treacă  examenul  moral...  Şi-a  pără­  lului  împlinit  şi  buzele  i-se  strân­
     chismul fanatic al acestui preot care   sit  deci  casa  dela  Şişeşti,  s’a  scu­  geau  într’o  linie  dârză  de  pretor
     avea ca supremă dogmă : latinitatea.  turat  de  obezile  tăcerii  prudente  şi   greco-roman  smuls  parcă  dintr’un
       Acest  crez  i-a  dat  arsenalul  de   luând toiagul pribegiei în mână lup­  basso-relief  din  arcul  de  triumf  al
     gândire,  scutul  de  apărare  şi  ţinta  tătorul  Ardealului  s’a  ivit  ca  o  fur­  lui  Titus-Vespasianus.  O  ceată  de
     de luptă.                          tună  în  capitala  României,  acolo   diplomaţi streini privea cu admiraţie
       Temperament  pasionat,  plămădit  de  unde  trebuia  să  lovească  spada   făptura lui, care era cea mai perfectă
     din  sănătatea  robustă  a  ţăranilor  liberatoare.  In  această  perioadă  pă­  legitimaţie  a  descendenţei  noastre,
     Roştri,  optimist  şi  senin,  păstrând  rintele  Lucaci  a  îndeplinit  cea  mai   şi  când’  un  american  l’a  întrebat
     până  la  bătrâneţe  subt  sprincenele  înaltă  misiune  politică  a  vieţii  sale,   dacă  şi  Ardealul  gândeşte  la  fel  cu
     arcuite  picăturile  de  lumină  ale  având  rolul  de  factor  determinant   noi,  părintele  Lucaci  i-a  răspuns
     unui  romantism  tineresc,  el  preco­  al  ideii  care  trebuia  să  aprindă   cu  o  demnitate  calmă:  „Fiţi  liniştit,
     niza acţiunea şi nu se putea închide  flacăra  răsboiului  de  desrobire,  dar   dornnul  meu,  acolo  unde  sunt  eu,
     în contemplaţia unei chilii mănăsti­  salvând  în  acelaş  timp  pe  seama   acolo bate inima Ardealului“.
     reşti. Revărsările lui de energie cutro-  umanităţii şi demnitatea românismu­  Avea atât de multă dreptate.
     pitoare  se  cereau  la  largul,  în  faţa  lui din Ardeal.              După  biruinţă,  întors  acasă  cu
     mulţimei  cu  mii  de  capete.  Vasile   Din  cele  dintâi  zile  ale  toamnei   lacrimi  în  ochi  se  uita  împrejur
     Lucaci  a  dus  deci  pe  tărâmul  poli­  din  1914  neastâmpărul  rodnic  al  în  lumea  nouă  şi  în  roiul  cetelor
     ticei  militante  patrimoniul  de  sim­  acestui  bătrân  s’a  deslănţuit  în  fier­  recente  de  naţionalişti  neofiţi,  bă­
     ţire delà Roma. Latinitatea şi-a găsit  bere fără răgaz. In fruntea Ligii dela   trânul  schiţa  un  zâmbet  de  indul­
     în  el  pe  vijeliosul  tribun,  ideia  na­  Bucureşti,  care  devenise  un  minister  genţă.  Vasile  Lucaci  nu  avea  nimic
     ţională  pe  agitatorul  implacabil.  Ce  al  conştiinţei  naţionale,  întrunind   de  cerut,  îl  răsplât’se  Dumnezeu  în
     spectacol de măreţie epică, svârcoli-  toate  căpeteniile  ţărei,  alături  de  visul lui şi-i era deajuns.
     rea  lui  de  patruzeci  de  ani  pentru  Nicolae  Filipescu,  în  ale  cărui  cu­  Concepţia lui politică însă păstra
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10