Page 15 - 1923-01

O povestire a minunatelor^aventuri noui ale Domnilor profesori George E. Challenger, Lord John Roxton, prof.
Summerlee şi ale Domnului E. D- Malone dela „Daily Gazette“.
CAPITOLUL I. ştiinţa' aceasta în acea memorie inconştientă p<£ care
„La tot pasul ai prilej de eroisme“ noi o numim instinct.
Gladys era stăpâna tuturor calităţilor femeeşti.
Dl Hungerton, tată! ei, era fără îndoială cel mai Unii o credeau prea rece';şi prea rigidă, dar se în-
dificil om de pe întreg rotogolul pământului, — un şeleau. Avea toate stigmele unei firi simţitoare — o
papagal de om, burzuluit şi uricios, de altfel foarte faţă uşor bronzată, mai mult orientală în nuanţa colaorei,
cumsecade, dar absolut concentrat asupra preocupări­ părul negru,' ochii mari şi 1 limpezi, buzele pline şi
lor lui neghioabe. Dacă ar fi fost în stare să mă de­ totuşi de o tâetură fină. Şi totuşi, eram dureros con­
spartă ceva de Gladys, ar fi fost gândul să am un ştient, că pănă atunci nu găsisem taina [care să o
asemenea socru. Sunt încredinţat, că el era de cre­ răpească cătră mine. Dar m’am hotărât, fie ce ar fi,
dinţa, că numai de dragul societăţii lui trec de trei să se termine cu aşteptările, şi încă în sara aceia să
ori pe săptămână pe la „Casa cu castani“, şi mai ales duc la un"sfârşit toată afacerea. Să mă refuze, dacă
r
ca să-i aud părerile asupra bimetalizmului — un subiect, în va voi — e mai bine să,fii un îndrăgostit refuzat decât
care era pe cea mai bună cale să devie o somitate. un frate primit. •
în sara aceea i-am ascultat mai bine de un ceas Aşa mă gândeam, şi eram pe punctul să rup tă­
1
palavrele despre felul cum alungă moneda rea pe cea cerea lungă şi apăsătoare, când mă priviră doi ochi
bună, despre valuta rea de argint, depreciarea rupiei, negrii şi scrutători, şi capul ei frumos se clătină în un
şi adevăratul mijloc de schimb. reproş zîmbitor.
Presupune, zise cu oarecare violenţă, că în o
bună zi ar fi denunţate deodată toate datoriile, din Presimt, Ned, că vrei să-mi spui ceva. Aş dori
întreagă lumea, şi s’ar cere o plată neîntârziată a lor. să nu-mi spui ce ai în gând, doar e cu mult mâi plă­
Ce s’ar întâmpla în cazul acesta între împrejurările de azi? cut, să rămână lucrurile aşa după cum sunt ele acum.
I-am răspuns un lucru foarte evident: că în aceiaş Mi-am apropiat puţin scaunul de al ei.
clipă aş fi un om perfect ruinat, la ce Dl Hungerton De unde ai putea şti ce vreau să-ţi spun? am
a sărit ca ars din fotoliul lui, mi-a reproşat veşnica întrebat-o cu adevărat mirat.
mea lipsă de seriozitate, care ii făcea peste putinţă Ce nu ştiu femeile? Sau crezi că a fost vreodată
să discute cu mine lucruri cuminţi, şi ieşi furios, să suprinsă vre-o femee pe lume? Dar, vezi Ned, priete­
se îmbrace pentru o întrunire a francmasonilor. nia noastră a fost atât de bună şi atât de frumoasă !
In fine eram singur cu Gladys şi a "sosit momen­ Ce păcat ar fi să o strici! Nu simţi ce splendid este
tul fatal! In sara aceea, tot [timpul am avut impresia să poată vorbi un bărbat cu o fată, deschis, faţă în
soldatului, care aşteaptă semnalul să plece spre o faţă, aşa cum am vorbit noi până acum?
nădejde îndoelnică; o nădejde de învingere învrâstată Ştiu şi eu, Gladys? Vezi, eu pot vorbi deschis,
cu teama respingerei. faţă în faţă şi cu şeful de gară. Nu am idee cum a
Ea stătea, cu profilui ei mândru şi delicat desenat ajuns în discuţia noastră acest funcţionar, dar a ajuns,
pe roşul draperiei dela spatele ei.. Ce frumoasă era!.......... şi ne-a făcut să râdem amândoi cu poftă. Decât atât
Şi ce departe de mine! nu mă mulţumeşte în nici un chip. Eu aş dori să te
Eram prieteni, chiar prieteni buni; dar nici când cuprind în braţe, să ţi-se plece capul pe’pieptul meu
nu am putut trece dincolo de felul de prietenie, pe şi, oh, Gladys, aş dori...
care o am poate şi cu colegii mei riporteri dela Ea a sărit speriată de pe scaun, când a văzut
„Gazetta“ — o prietenie cu^totul sinceră, blândă şi anume, că eram gata să demonstrez fără întârziere
perfect nesexuală. Instinctul meu e potrivnic unei unele din dorinţele mele.
femei prea sinceră şi prea nestingherită faţă cu mine. — Ne-ai stricat toată prietenia, Ned, zise. A fost
Aceste feluri de manifestări nu sunt măgulitoare pentru aşa de frumos şi natural până ai adus vorba aici. E
un bărbat. Acolo unde începe o urmă de dragoste, păcat, e aşa de păcat! Cum de nu te poţi stăpâni?
găseşti rezervă şi neîncredere: o moştenire a zilelor — Doar nu eu voi fi ghicit lucrurile aceste. E
vechi, când dragostea şi violenţa mergeau adeseori în firea omului. E dragostea...
mână în mână. Capul plecat, privirea rătăcitoare, graiul — Se poate, o fi dragoste şi asta. Decât, eu nu
nehotărât şi figura şovăitoare — aceste sunt adevăra­ am simţit-o nici când.
tele semne ale pasiunei, iar nu privirea îndrăzneaţă şi — Dar tu trebue să iubeşti, tu cu frumseţa ta,
răspunsul franc. Viaţa mea scurtă de pănă azi a fost cu sufletul tău! O Gladys, tu eşti făcută ca să iubeşti,
de ajuns să mă înveţe atât — sau poate am erezit tu trebuie să iubeşti!