Page 16 - 1923-01

Pag. 16 C O S I N Z E A N A -------------------------------------------- 19—1. 1921

— Dragostea trebue să o aştepţi, pănă vine, ea este să-şi păstreze dragostea răsplată pentru aseme­
de sine! nea oameni. Iată tinărul francez, care s’a înălţat cu
— Dar de ce nu mă poţi iubi, Gladys? E de balonul lui săptămâna trecută. Văjâia uraganul,
vină figura mea, ori doar altceva? dar el, fiindcă anunţase, că va pleca, a inzistat să
Tăcu o clipă. Îşi întinse mâna — ce atitudine plece. Vântul l’a răpit cu sine în 24 ore o mie cinci
graţioasă şi încântătoare — şi-mi ridică fruntea. Mă sute de mile şi a căzut în mijlocul Rusiei. Acesta e
privi în faţă cu un zîmbet plin de înţăles. felul de bărbaţi la care mă gândesc. Gândeşte la fe-
— Nu ai ghicit pricina. Tu nu eşti un băiat în­ meea pe care o iubea acesta. Câte alte femei vor fi
chipuit, şi de aceea îţi pot spune că nu ai ghicit. E invidiat-o. Iată ce mi-ar plăcea: să fiu invidiată pen­
ceva mai grav. tru bărbatul meu.
— Firea mea? — Şi eu aş fi făcut aceasta, ca să-ţi placă ţie,
A negat hotărât. — Dar tu nu trebuia să o faci, singur numai,
— Ce să fac să mi-o îndrept? Te rog să şezi şi ca să-mi placă mie. Să o faci, fiindcă nu poţi să faci
să ne înţelegem. Nu, zău că nu mai fac prostii, te rog, altfel, fiindcă ţi-e de sine înţăles să © faci, — fiindcă
stai jos. bărbatul din tine ţipă după fapte eroice. Vezi, luna
Mă privi cu neîncredere, ceeace însemna mai mult trecută, când îţi făceai raportul asupra exploziei din
pentru mine decât încrederea ei desăvârşită de până minele de cărbuni din Wigan, de ce nu te-ai cobo­
acum. Cât de primitive şi chiar bestiale par toate a- rât în mină, cu tot gazul asfixiant, ca Să ajuţi pe mi­
ceste lucruri când le scrii negru pe alb! Dar poate nierii năpăstuiţi ?
aceasta e un sentiment propriu al meu. Ori cum ar fi, — Doar m’am coborât.
ajunge că în fine ea şi-a reluat locul alăturea de mine. — Nu mi-ai spus-o nici când.
— Acum să-mi spui ce nu-ţi place în mine. — Nu era vrednic de amintit.
— Sunt îndrăgostită de altcineva. — Se poate. Şi mă privi cu mai mult interes.
A fost rândul meu să sar de pe scaun. Ai făcut o faptă vrednică.
— Nu e nimenea precis esplică ea, râzând de — Am făcut-o. Doar, ca să faci un riportaj
expresia feţei mele. E un ideal numai. încă nu am bun, trebue să fii acolo unde se petrec lucrurile.
întâlnit omul la care mă gândesc. — Ce motiv prozaic! Scoate tot romanticismul
— Povesteşte-mi despre el. Cum ar trebui să fie? din fapta ta. Totuşi, oricare ţi-ar fi fost motivele,
— O, el ar putea fi perfect ca tine. mă bucur, că te-ai coborât în mină. îmi întinse mâna,
— Ce dragă eşti, când mi-o spui asta! Ei bine, dar cu atâta graţie şi demnitate, încât m-am mărginit
ce ar trebui să fie el, ce eu nu sunt. Spune-ini lim­ să i-o sărut. Eu nu ’ sunt decât o femee nebunatică,
pede cuvântul — antialcoolist, vegetarian, aviator, te- cu capricii de fetişcană. Şi totuşi gândurile aceste
osof sau supraom — am să încerc să mă fac, Gladys, aşa-mi sunt de reale, sunt atât de aproape de fiinţa
să-mi spui numai ce ţi-ar plăcea ţie. mea, o parte din mine, încât trebue să fac după cum
Râse de elasticitatea firei mele. cred. Dacă mă mărit vre-odată, aş dori să mă iee un
— Bine, întâi de toate eu cred că idealul meu bărbat renumit.
nu ar putea vorbi aşa, ca tine acum. El ar fi un om — Şi de ce nu te-ar lua? zisei. Femei, ca tine
cu fire mai vânjoasă, mai hotărîtă şi nu aşa gata să însclăvesc aşa uşor bărbaţii. Dă-mi prilejul, şi să
se adapteze fantaziei unei fete nebune. Dar mai pre­ vezi că am să-l prind. De altfel, după cum .spui şi
sus de toate el ar trebui să fie un om care ştie lupta, tu, bărbaţii trebue să-şi creeze singuri ocaziile, şi să
care ştie izbândi, care priveşte moartea în faţă fără nu aştepte până când se prezintă singure. Uite pe
se tremure — un om al faptelor mari al aventurilor Clive — un biet funcţionar, şi a cucerit India. Pe
extraordinare. Nu am să iubesc nici când un om, ci Dumnezeu! Să vezi, că am să fac şi eu ceva în lu­
totdeauna gloria pe care şi-a câştigat-o, fiindcă aceia mea asta! Râse de însufleţirea mea repede, de Irlan­
se va răsfrânge şi asupra mea. Gândeşte la Richard dez, ce sunt.
Burton! Când îi citesc biografia scrisă de soţia sa, îi — Şi de ce nu ai putea face o faptă mare?
înţăleg dragostea acesteia. Şi Lady Stanley!’Ai citit zise. Tu âi toate calităţile, pe care le poate avea
vre-odată acel minunat ultim capitol al cărţii scrise de un bărbat — sănătate, tinereţe, putere, educaţie,
ea despre bărbatul ei? Acesta e felul de oameni pe energie. Mi-a părut rău, când ai -început să-mi vor­
care soţiile lor îi pot adora cu tot sufletul, devenind beşti. Şi acum sunt veselă, atât de veselă, când văd,
mai mari şi ele prin dragostea lor, ridicate în ochii că s-au născut pornirile acestea în tine.
lumei, ca inspiratoare de fapte nobile. — Şi dacă voi îndeplini...?
Era atât de frumoasă în însufleţirea ei încât Mâna ei îmi acoperi buzele, ca o rnătasă fină,
eram aproape să calc acordul de mai ’înainte. M’am caldă.
ţinut însă bine, şi am urmat acum eu, cu argumentarea. — Să nu mai zici nici o vorbă. De-o jumătate
— Dar nu putem fi cu toţii Stanley şi Burton, de ceas trebuie să fii în redacţie, dar nu am avut
zisei. Sau poate nu avem ocazia lor — cel puţin eu inima, să-ţi amintesc mai de grabă. Intr-o zi, poate,
nici când n’am avut o asemenea ocazie. când îţi vei fi câştigat locul în lume, vom mai vorbi
Dacă aş avea prilejul vreunei fapte mari, fără despre lucrurile acestea.
îndoială, că nu l-as lăsa să treacă. Şi aşa s-a făcut că în sara aceia neguroasă de
— Dar ocazii găseşti la tot pasul! E caracteris­ Novembrie mă găseam în tramvaiul din Camerwell cu
tica bărbatului Ia care mă gândesc eu, că el singur inima arzând în mine, şi hotărât, să nu mai treacă
îşi face prilejurile. Şi găsit prilejul îl urmăreşte fără nici o singură zi până să găsesc de îndeplinit vre-o
să’l oprească cineva din drum. încă nu I’am întâlnit faptă mare, vrednică de draga mea. Dar cine şi-ar fi
şi totuşi mi se pare că’l cunosc atât de bine. La tot putut imagina felul de necrezut al faptei, ce urmam
pasul găseşti eroisme, care aşteaptă să fie săvârşite. să o îndeplinesc, sau paşii extraordinari, care m-au
E partea bărbatului să le îndeplinească, iar a femeei dus până la prilejul ei.