Page 13 - 1923-02

C O $ I N 2 E 2 A N A Pag. 37
25— 1. 1923. _____
miştejntre cadrele unei idei defi­ — Conştiinţa? Nu m’a dat de gol dere! Vineri dimineaţa vei putea
nite omeneşti... până azi nici când. găsi aici răspunsul — în cazul dacă
Ah, da! mi se pare că am găsit-o. — Şi acuma ce ai de gând să faci? te va învrednici de un răspuns. E
Pare, că o înţeleg într’un mod vag, — Să-l caut pe profesorul meu. un om violent, certăreţ, urgisit de
nehotărât. Aceasta trebuie să-mi fie Găsindu-mă odată în camera lui, oricine i-a ieşit vreodată în cale.
puntea, care să mă apropie de gro­ voi afla eu vre-o deslegare. La ne- E ţinta glumelor studenţeşti, în mă­
zavul profesor. voe, sunt gata să-i mărturisesc a- sura cât îndrăznesc să glumească
— Iţi mai pot fi de ajutor în ca­ devărul. Dacă de fapt e un sport- cu el. Poate ar fi fost mai bine pen­
reva fel? smanvafi ciupit de îndrăzneala mea. tru Dta, să nu-i fi auzit de nume
— Da. Am de gând să-i scriu. — Ciupit, da, ciupit. E gata tot­ nicicând. _ Va urma _
Dacă aş putea ticlui scrisoarea aici, deauna de ciupeală. Ei, la reve­
şi aş putea folosi hârtia revistei, ar Dezastrul mărcii germane.
face’puţină atmosferă favorabilă.
Situaţia precară, în care se din ilustraţiile ce le dăm aci,
— Mi-e teamă, că-1 vom vedea
pe prietenul nostru năvălind aici, zbate Germania, a făcut ca va­ unde se văd claie peste grămadă
spărgându-ne mobila. luta ei să se coboare atât de cele 8000 de mărci, a căror va-
— Nu, nu! am să-ţi arăt scri­ adânc, cum poate nimeni nu loare este abia 1 dolar! în a
soarea — te asigur, că nu va cu­ şi-a putut închipui vreodată. doua ilustraţie se vede o mena­
prinde nimic supărător. Marca aproape că azi nu mai jeră germană, care având 1 do­
' Bine. Stai aici la masa mea. Hâr­
tie găseşti în sertar. Mi-ar plăcea are nici-o valoare în comparaţie lar, îl schimbă la zaraf cu 8000
însă să o cenzurez, înainte de a o cu banii altor ţării de seama ei. de mărci, ca să poată merge în
trimite. Aceasta se vede în mod plastic piaţă pentru cumpărături.
Nu a fost lucru uşor. Dar mă pot
mândri, că terminată scrisoarea, nu
era o operă cu totul proastă. Am
citit-o criticului bacteorolog cu oare­
care mândrie:
’■ „Dragă* Dle Profesor Challenger“,
zicea. „Fiind un umil învăţăcel al
Naturei, am urmărit pururea cu cel
mai mare interes speculaţiunile Dv.
stienţifice referitoare la deosebirea
dintre Darwin şi Weissman. In tim-'
pul din urmă am avut prilegiul să­
nii înprospătez memoria recitind...“
— Ce infernal mincinos, murmură
Tarp Henry.
„...recitind măiastră Dv. expunere
din Viena. Declaraţiile limpezi şi
admirabile de acolo, îmi par ulti­
mul cuvânt care se poate spune în
aceasta materie. Totuşi, găsesc a-
colo o propoziţie, şi anume urmă­ Dezastrul mărcii germane
toarea: „Protestez ferm împotriva Opt mii de mărci claie pe un dolar american care reprezintă valoarea
afirmaţiunei insuportabile şi pur £ acestor mărci.
dogmatice, că fiecare id separat
este un microcosm, format de o ar-
chitectură istorică, elaborată înceti-
nel prin serii şi serii de generaţi-
uni“. Nu aţi dori să vă schimbaţi
această părere în urma rezultatelor
recentelor cercetări? Nu vi se pare
că e prea accentuată aceasta părere?
Cu îngăduinţa Dv. V-aş cere favo­
rul unei convorbiri, după ce mă
munceşte mult chestiunea, şi am
unele idei asupra ei, pe caie nu
le-aş putea preciza decât într’o con­
vorbire personală. Cu permisiunea
Dvoastră, nădăjduiesc să am onoa­
rea să Vă . caut la ora unsprezece,
poimâne (Vineri) dimineaţa.
Simt, Domnule, pe lângă asigu­
rarea profundului meu respect, al
Dv. devotat Eduard M. Malone".
— Cum ţi se pare? întrebai tri­ Dezastrul valutei germane
umfător. Menajera germană cu cele opt mii de mărci ale ei, pe care^le-a primit
— Dacă ţi-o suportă conştiinţa... in schimbul unui dolar, ce l-a dat zarafului.