Page 6 - 1923-02
P. 6

25—1. 1923.                                 C  0  S  1  N  Z  E  A  N  A                          P  a g    2  9

      pe  60  de  oi,  reuşiră  după  cum  pre­  „Nu  vă  lăsaţi  atinşi  de  scepti­  mărească progresele ştiinţei, presim­
      văzuse Pasteur.                       cism  cârtitor  şi  steril.  Spuneţi-vă   ţind  cu  încredere,  pentru  uşurarea
        Pasteur se ocupă şi de febra puer-   mai  întâi  :  ce  am  făcu  pentru  în­  suferinţelor omeneşti, rodnicia cres­
      perală,  care  făcea  multe  victime   văţătura  mea?  apoi,  cu  cât  îna-   cândă a descoperirilor sale.*
      printre  lehuze,  după  naştere,  dove­  întaţi în viaţă : ce am făcut pentru   Omenirea  întreagă  îi  slăveşte
      dind  că  e  cauzată  tot  de  microbi,   ţara  mea?  până  în  clipa  când   memoria, pentru binefacerile geniu­
      şi  recomandă  medicilor  şi  moaşelor   veţi  avea  poate  aceasta  nemărgi­  lui  său,  dar  cel  mai  pios  omagiu
      măsuri  de  curăţenie  şi  precauţiuni   nită  fericire  să  vă  gândiţi  că  aţi   ce  i  se  poate  aduce  unui  om  atât
      cu care să fie evitată.               contribuit  întru  câtva  la  progresul   de  mare,  —  cum  spune  Paul  Bour-
        Ultimele  sale  lucrări,  care  îi  în­  şi  binele  omenirei.  Dar  fie  că  vet,  cu  ocazia  centenarului,  în  re­
      cununară  opera,  consacrându’i  pe   sforţările  ne  sunt  ori  nu  noro­  vista  „Illustration“  —  ar  fi  să  în­
      veci  o  glorie  neperitoare,  fură  cer­  coase  în  viaţă,  trebue,  când  ne   cercăm  să’l  imităm,  în  ceia  ce  a
      cetările asupra turbărci.             apropiem  de  ţinta  cea  mare,  să   fost  fondul  fiinţei  şi  inimei  lui:  iu­
        Câinii  turbaţi  erau  groaza  sate­  fim  în  drept  să  zicem  :  am  făcut   birea  de  muncă,  de  gândire,  de  fa­
      lor,  căci  muşcăturile  lor  erau  fără   cât am putut.“               milie şi de patrie.
      leac,  provocând  cea  mai  teribilă   In ultimele luni ale vieţei, în 1895,   *  După:  R.  Vallery-Radot:  „Pasteur“,
      moarte.                             când  se  simţea  sfârşit,  „învins  de   Edit.  Fischbacher,  Paris  şi  „Les  grands
        Pliniu,  din  antichitate,  sfătuia  pe  vreme“,  mângâierea  lui  era  să  ur­  hommes“, Edit. P. Laffitte & Comp., Paris.
      cei  muşcaţi  să  mănânce  ficatul  câi­
                                          OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOQOOOOOCXXXXXXIOOOOOO
      nilor  a  căror  victimă  au  fost;  Gal­
      ben  prescria  „ochi  de  rac“,  iar  în
      Evul  mediu  se  ardeau  rănile  cu  fer
      roş,  sau  îi  înăbuşeau  pe  turbaţi               Gănla o fală 'n parc aseară:
      între două saltele !                          — ¡hminliei dinlr’o ecsursiune, Dşoavei <§. Gicioc —
        Pasteur  începu  cercetările  sale
      asupra  turbărei  în  1880  cu  harnicii,   Din fie care frunză moartă dulgheri ciopliţi-mi un sicriu,
      săi colaboratori: Chamberland, Roux   Prin fiecare frunză moartă colindă-al toamnei vânt pustiu,
      şi  Thuillier;  acesta  din  urmă  muri,   Şi Vz fie care frunză moartă aşi vrea să ’ngrop un vis stingher:
      victimă devotamentului său, pe când   —  Eu nu mai cred nici în credinţă, nici în iubire, nici în cer...
      studia în 1883 holera în Egipt.
        Experienţele la om, cu multă ezi­  Se foacă ’/z trunchiurile negre al toamnei bronz în joc bizar
      tare,  fură  făcute  pe  un  copil  al­  Şi-arama florilor de toamnă se ’tigroapă în pământ murdar.
      sacian,  loseph  Meister,  muşcat  în   Mi-e inima ţesută ’n lacrimi şi înşălarea mă învinge;
      14  locuri,  de  un  câine  turbat.  Co­  Din sinuciderea iubirii curg râuri vinete de sânge...
      pilul fu salvat.
        După  el  fu  tratat  un  ciobănaş   Mi-s tâmplele tăiate ’n ceară şi creerii mi-s vulcani ce fierb.
      Jupille;  aceasta  fusese  muşcat  de
      un  câine  turbat,  cu  care  se  luptă   In noaptea asta funerară c’un cer ca moartea de superb
      ca  să  scape  pe  alţi  copii.  Amintirea   Eu ca să îngrop în mine al suferinţelor delir
      aceasta  e  evocată  printr’un  grup   Ce le-am condus cu pompă neagră în lungul drum spre cimitir...
      sculptat,  în  faţa  Institutului  Pasteur
      din  Paris,  iar  fostul  ciobănaş,  acum   boi moarte îmbrăcate ’n aur, foi galbene topite 7z neant
      aproape  bătrân,  e  portarul  institu­  In carul vostru galben ţipă al toamnei rătăcit amant.
      tului.                              Şi eu sunt singură, cernită — o candelă întfun pustiu,
        Deşi  paralizat,  chinuit  trupeşte,   O zi în care cade ghiaţa şi-amurgul plânge plumburiu...
      Pasteur a avut mulţumirea sufletească
      în  ultimii  ani  să’şi vadă opera  con­  Eu m’am născut în clipa — aceea când nenorocul tn’a păscut,
      sacrată  de  omenirea  întreagă  ştiin­  Şi nu ’nţeleg — poate mai bine era de nu m’aşi fi născut;
       ţifică,  fericit  că  a  putut  asista  la   Din ochii mei făcui izvoare s’adăp drumeţii călători,
      întemeierea înaltului aşezământ, ce’i   Dar i-au secat în lungul vremii ai vieţii nemiloşi fiori.
       poartă  numele  şi  în  care  discipolii
       săi  şi  savanţii  din  toată  lumea,  pot   Şi-acum în toamna asta moartă — ce tristă noapte de mormânt —-
       lucra  laolaltă  spre  a  uşura  cât  mai   Am luat chitara desnădejdei dorinţa morţii să o cânt:
       mult suferinţele, prin urmărirea cauze­  Aşi vrea să aflu fericirea ce înconjoară pe-o regină,
       lor  boalelor  şi  găsirea  leacurilor  de   Din tonul nebuniei mele s’asvârl mulţimii-imploratoare
       vindecare şi mai ales de prevenire.  Cununa veacurilor mele şi-a vieţii rumenă rugină.
         Când  Pasteur  înplini,  în  1892,
       şaptezeci  de  ani,  nu  numai  Franţa,   Mi-e sete de păcatul vieţii şi de-a iubirilor dorinţa
       dar  lumea  întreagă  civilizată  prin   —  Dar ochii — atunci răcesc mai tare când credem, că sunt mai fierbinţi...
       delegaţii  diferitelor  ţări,  îl  sărbători   Cânta o fată 7z parc aseară frumoasă ca o nebunie
       ca  admiraţie  şi  recunoştinţă,  pentru   Şi era dulce, dar sinistră neauzita melodie;
       tot ce a făcut acest mare om pentru   Cânta, plângea în desnădejde, şi-a amuţit apoi de tot:
       industrie,  agricultură,  sericicultură   In marea moartelor iluzii pe-o stâncă s’a oprit din ’nnot...
       şi medicină.
         Sărbătorirea  avu  loc  la  Sorbona   Dar n’a fost fată, ci natura cânta în spasmul morţii sale,
       — măreaţa Universitate a Franţei —   Cânta să n’o înţeleagă nimeni în lungul drum spre cimitir,
       în  prezenţa  Preşedintelui  Franţei  şi   Pe care-o petrecea la groapă un schilav cerşetor, agale...
       a  fruntaşilor  ei.  Iată  cuvintele  înţe­
       lepte  pe  care  acest  suflet  mare  le   Rodna-\eche, August 1922.
       adresă tineretului cu acea ocazie:                                                     IUSTIN ILIEŞIU.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11