Page 9 - 1923-02

Pag. 32 C O S I N Z E A N A 25—1. 1923

Traversarea Saharei
Am amintit intr’unul din numerile noastre trecute despre traversarea în automobil a deşertului Sahara. Arătăm aci acum
câteva automobile camioane in câmpurile de nisip fără de sfârşit şi fără [de viaţă. Aceste camioane fabricate de firma
franceză Citroen, şi-au împlinit cu prisos misiunea.

grozave, fiindcă nu sunt destule „Când au auzit femeile, cum fie­ Dunant a fost floare la ureche, faţă
braţe cari să-i ajute. Veniţi şi-i care din răniţii aceştia chiamă pe de zecile, sutele de locuri de luptă
scăpaţi!“ mama sa din depărtare, începură crâncenă din trecutul apropiat.
Cuvintele lui de rugare, isvo- să plângă şi ziseră în mijlocul su­ Şi acum, după ce „Crucea roşie“
râte din inimă, aflară răsunet. Mulţi ghiţurilor de plâns: pentru trupurile omeneşti şi-a făcut
din locuitorii satului, mai cu samă — „Vrem să înlocuim tuturora datoria din greu, nu auziţi’ oameni
fete si neveste, se adunaseră împre­ pe mama lor. Vrem să-i îngrijim, buni, cererea din mii şi mii, din mi­
jurul lui şi plecară cu dânsul pe ca şi când ar fi copiii noştri, ca şi lioane de guri, după o „cruce ro­
câmpul de luptă, ca să dea cu el când ar fi fraţii noştri!“ şie“ a sufletului omenesc?
împreună ajutorul de samaritean — „Aşa e bine!“ le zise Dunant O „cruce roşie“ cu sanitari inte­
celor părăsiţi şi lipsiţi de ajutor. femeilor, „nu suntem cu toţii copii lectuali, cari să lege rănile, cari să
Dar locuitorii voiau să facă părtaşi unui singur părinte, nu suntem toţi vindece puroaiele — arzând chiar
de ajutorul lor numai pe soldaţii fraţi şi surori?“ câte odată, dar cu fier roşu, care
italieni şi francezi. Şi de atunci nu mai făcură de­ ştie să ocolească ce este vrednic să
Atunci duse Dunant pe femei osebire femeile din Castiglione în dăinuiască! Aici este marea artă: să
la o dâlmă de pământ, pe care privinţa îngrijirii soldaţilor răniţi. tăinăduieşti, nu să tai mereu în carne
zăceau tot soldaţi greu răniţi, aus- Le era tot una de ce neam şi de vie şi nu să te bucuri că curge sân­
triaci, unguri, francezi şi italieni, tă- ce religie erau, le era tot una de gele cu nemiluita.
vălindu-se în chinuri grozave. Fie­ era prietin ori duşman. Celce avea Chemaţi un Dunant al sufletului
care din luptătorii aceştia tineri se nevoie de ajutor, era împărtăşit între noi!
gândea în marea lui nenorocire la de el. H. P. P.
mama sa şi o striga pe nume — Şi exemplului femeilor îi urmară
fiecare în limba maternă. fetele din sat, şi bărbaţii şi copiii. OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOQ
— „O, mamă scumpă, de-aş mai Soldaţii suferinzi au fost duşi în
putea să-ţi privesc odată ’n ochi, satul învecinat, în biserică, în ca­ da patinat *
înainte de a muri!“, striga austria­ sele particulare; le-au spălat rănile,
cul. li le-au curăţat, le-au legat, buzelor Pe-aripile patinelor fugând
— „O, dragă mamă", suspina dornice de apă le-au alinat setea Atingi oglinda luciului de ghiaţă;
ungurul, un tunar, „cum o să te cu apă răcoritoare, foamea care-i Posomorâtei ierni redai viaţă
doară moartea mea!“ rodea, le-au potolit-o, iar desnădej- Ca fulgul de uşoară lunecând.
— „Trimite-mi, mamă binecu­ dea lor le-au potolit-o cu cuvintele
vântarea ta, ca să o iau în viaţa lor de mângâiere. Nici lujerii de crin, treziţi de vânt,
de apoi!“, se ruga un căprar de Acum — să nu fie cu supărare, Nici trestiile gingaşe de baltă,
vânători, francez. să poposim niţel şi să ne întrebăm Nici ramurile strânse laolaltă
— „Mamă, mamă, ce bine e că respicat, după războiul din Apoca- N’au legănarea trupului tău frânt.
ai venit la mine!“, striga un soldat lipsă: Ce ar fi găsit Dunant pe
italian, privind ţintă înainte. Mama câmpurile de luptă şi prin tranşeele Te-a prins de mijloc vraja unui dor—
sa nu-i apăruse — o vedea numai din zilele noastre?! O, nu vă ră­ Din sus de şolduri până la patină
în fierbinţelile, cari îl apucaseră. sună în urechi acel „La Solferino le mlădii ca o undă de lumină
Dunant, un om, care cunoştea de vale — trece-un ghinărar că­ Purtată 'n arcuirea unui zbor.
limbile, le traduse femeilor din Ca- lare...“, cântec de biet soldat român ______ l OL BURĂ POIANĂ.
stiglione toate strigătele aceste pe năcăjit, mai mult, strâns de bere­ * Din volumul de poezii „Luna ’n prag
a
italieneşte. gată? Ce a întâmpinat la Solferino ce se află supt tipar.