Page 11 - 1923-03

10—II 1923. C O S I N Z E A N A Pag. 51

' A trebuit să-mi amân pe mai târ­
ziu decepţiunea, altfel vedeam că
s’ar fi terminat de grabă întâlnirea
aceasta.
— Aţi binevoit, domnule, să-mi
acordaţi o întâlnire, zisei umil, pre­
zentând plicul lui.
' Luă de pe masă scrisoarea mea
şi o aşeză înaintea Iui.
— O, Dta eşti acel tânăr, care
nu înţelegi vorba curată engle­
zească? De altfel concluziile mele
generale ai fost atât de bun să le
aprobi, nu-i aşa?
— Cu desăvârşire, domnule, cu
desăvârşire! zisei - cu convingere.
— Săracul de mine! Aprobarea
Dtale îmi întăreşte simţitor situaţia...
Vrăsta şi înfăţişarea Dtale îmi face
dublu preţioasă aceasta aprobarea
a Dtale. De altfel, la tot cazul Dta
plăteşti mai mult decât turma de
porci din Viena, al cărei grohăit în
cor nu e cu toate aceste mai pri­
mejdios decât guiţatul izolat al por­
cului englez.- Şi mă privi evident
cu gândul, că are înaintea lui un
reprezentant al acestor animale.
— Pare că s’au purtat cei din
Viena într’un mod nepotrivit, zisei.
— Trebue să te asigur că sunt
atât de în putere să-mi lupt şi sin­
gur bătăliile, şi că în urmare nu
am nici o nevoe de simpatia Dtale.
Lasă-mă singur, să mă razim qu
spatele de perete, să mă apăr eu,
de mine. George Eduard Challen-
ger e mai fericit în situaţia aceasta.
Ei bine, DIe, să facem tot posibilul
să scurtăm aceasta convenire, care cu
greu cred Să-ţi fie Dtale plăcută,
r
iar mie îmi este cât se poate de
Cununia ex-kaiserului Wiihelm plictisitoare. Dta, după cum am în­
Cea mai recentă fotografie a fostului împărat al Germaniei şi a soţiei ţeles, ai dori să faci unele obser­
sale celei nouă.
vaţii, referitor la o propoziţie din
discreţiei, şi care mă conduse aCum şi nu mi s’ar fi oprit decât pe teza mea.
la capătul coridorului. O bătae în umeri. Avea o faţă şi o barbă, pe După cum vedeţi, puse chestiu­
uşe, un muget de taur din Iăuntru, care nu aş putea-o asemăna mai nea într-un mod brutal,; care nu
şi mă găseam faţă în faţă cu pro­ bine decât cu acea a unui taur permitea nici o evaziune. Ce era
fesorul. asirian: cea dintâi rumenă, cea de să fac? Să-mi joc mai departe jo­
Şedea într’un scaun rotativ, după a doua, atât de neagră încât ţi se cul, până mi se va deschide cumva
o masă largă, acoperită cu cărţi, părea vineţie, cădea lungă peste vre-o portiţă. Portiţa aceasta, cât
harţe şi diagrame. Când am întrat pieptul lui. Părul dres curios îi de uşor de deschis mi se părea
se întoarse către mine în şurubul cădea peste fruntea puternică într’un dela distanţă! O, isteţimea mea ir­
scaunului. inel greu. Ochii de subt tufele negre landeză, nu mă poţi ajuta tu acum,
înfăţişarea lui m’a făcut să tre­ al sprâncenelor îi erau vineţi-surii, când am aşa nevoe de tine? Pro­
sar. Eram pregătit la ceva curios, foarte limpezi, foarte pătrunzători fesorul mă străpunse cu o pereche
dar nici nu mă gândeam la o per­ şi foarte poruncitori. O pereche de de ochi ageri, de oţel.
soană atât de cumplită. Mărimea umeri laţi şi un piept cât un bu- — Haide, grăbeşte! strigă.
lui parcă îţi lua răsufletul, — mă­ toiu era restul, care se putea vedea — Eu sunt de altfel numai în­
rimea şi atitudinea lui impunătoare. de după masă, în afară de două mâni văţăcel în lucrurile aceste, zisei
Avea un cap enorm, — cel mai enorme, acoperite de un păr lung, cu un zâmbet acru,— aş putea zice
mare cap, pe care l-am văzut vre­ negru. Aceste aspecte şi o voce ca abea un începător... Cu toate acestea,
odată în vârful unei fiinţe omeneşti. un muget, mi-au dat prima impre­ mi s-a părut, că aţi fost puţintel
Sunt sigur, că cilindrul potrivit pe sie despre vestitul profesor. prea aspru referitor la Weissmann.
acest cap, dacă aş fi îndrăznit să — Ei bine? zise el cu o privire Oare dovezile multiple, care s-au
mi-1 pun mie, mi-ar fi acoperit faţa, insolentă. Ce vrei? produs dela acea dată, nu au........... nu