Page 15 - 1923-03

I
I
10—II. 1923. C O S I N Z E A N A Pag. 55

Unde a ajuns literatura nouă. In ca­ între anii 1876—1883. Bine că au inceput Comaniciu, licean, Tărgu-Mureş; Aurelia
pitală Germaniei se joacă acum o piesă să se mai gândească Ruşii şi la literaţii Paşca, Lăpuşul român • Romul Micluţ, li­
care face mare senzaţie, mai mult decât lor uitaţi. cean, Brad ; S.-locot. Gir. Moga, Orăştie ;
la Paris chiar unde s’a născut şi a ţinut * Coriolan Pop, licean, Caransebeş; Aurel
afişele timp Îndelungat. Piesa „L’ecolle Copacul de miere. In oraşul Worthing Vlad, Arad ; NicolaeSoc^ipiu, licean,Brad;
de cocptfes“ (Şcoala cocotelor) este de o din Anglia-s’a prăbuşit zilele trecute, pe Vasile Vălţean, înv. Vezendin ; Marioara
indecenţă nemaivăzută. Fastul şi decora- vreme de tot liniştită un ştejar vechi. Co­ Duncan, înv. leudj; Emilia Suciu, Orăştie.
ţiunea sa întrec limitele ori cărei imagi­ pacul avea o grosime respectabilă, înfrun­
naţii senzuafizate; iar artiştii se întrec cu tase vijelii mari, poate două sau trei se­ Gâcitoare de cuvinte.
autorul şi reghizorii dându-i cele mai ex­ cole de-a rândul, şi acum se culcase la Primul ne-arată un aliment
treme interpretări, reproducând pe scenă pământ fără ca vântul sau vremea să-l Cunoscut pe orice continent
atitudini şi acte care nu se obişnuesc doboare. Cercetându-se s’â constatat că Bine’nţeles şi-aici Ja noi în ţară,
decât în câinerile separate din localurile trunchiul copacului uriaş era de sus până Ba îl găsim şi la isop,
destinate îmbrăţişărilor discrete. Mai ales jos o singură scorbură mare şi scorbura In fabula cu vulpea şi c’o cioară.
artistele, — alese intenţionat, — ies nu­ aceasta plină, încărcată cu faguri de Al doilea cu tonuri dulci i
mai în toalete foarte sumare, şi caută să miere. Sumedenia de albine cari îşi aveau încântă sufletul prin văi şi lunci.
facă totul pentru a transforma teatrul în- cuibul în acest stejar, poate cine ştie de De-odat’ cetite ap<£i aste cuvinte
tr’un cabaret. câţi zeci de ani, scobiseră trunchiul lui
Ne-arată un lucru bun şi în plăcinte;
Şi toate aceste în numele artei realiste... cu totul încât a trebuit să se prăbuşească. Mai mult folos îi ia aici la noi
artei futuriste:. şi... impresioniste ce bântue • Cel ce-i stăpân pe foarte multe oi.
lumea ca o boală dela un capăt Ia altul. Congresul surdo-muţilor. De curând M.
Un critic francez care asista la repre­ a avut loc la Roma un congres, cum nu
zentaţia piesei în Berlin spune următorul se poate deseori vedea. Oricât am fi de Gâcitoare aritmetică.
adevăr: „-Nemţii ne arată că sunt mai ca­ obişnuiţi cu gesticulările largi şi agitate Cum se poate scrie numărul. 101 cu
tolici decât Papa, căci de-abia aci putem ale oratorilor, cari în Italia şi-au ajuns şase 1. '
înţelege cât sunt de reci şi ordinare multe recordul, de; data aceasta chiar şi pentru
din piesele franţuzeşti de azi“! temperamentul italian au fost un pic exa­ . Gâcitoare geometrică. '
Şi când neVgândim că unele teatre şi gerate. Veţi, înţelege mai bine aceasta
reviste dela noi se laudă cu astfel de pro­ aflând că congresul de care e vorba era
ducţii de „şcdâlâ nouă“ când apusul în­ al surdo-muţilor. 40.000 dm aceşti neno­
cepe să le deteste. G. P. rociţi au fcfSf-reprezentaţi la congres prin
* delegaţii lor. S’au ţinut „vorbiri“ lungi,
Mustrarea de cuget a unui inven­ pline de cuptins fără să fie rostit măcar Cele 4 triunghiuri congruente formate
tator. Inventatorul telefonului, Scoţianul un singur cuvânt. Oratorii se istoveau din 10 beţigaşe să se transformeze prin
Graham Bell se ştie că a murit vara într’o elocinţă, căreia i se da expresie nu­ permutarea alor 2 beţigaşe în trei patru-
trecută în America. După Nobel el a fost mai cu ajutorul degetelor şi a mişcării unghiuri congruente. .-*•
singurul, care . a regretat opera făcută, buzelor. Congresul a cerut o cât mâi mare
;
având mustrări de conştiinţă toată viaţa libertate de educaţie şi sprijin pentru
sa, că a dat lumii această invenţie pe care surdo-muţi. Propagandiştii noştri
o- găsea o calamitate şi pe care i-o re­ *
proşau şi alţii.- Un adevăr amar. Un adevăr amar zace Ne-au mai făcut noui abonamente
Astfel odată o doamnă îi spune, că ar fn următoarea glumă cetită într’un ziar următorii propagandişti ai noştri.
fi dorit mai bine să nu se fi născut nici german: Ilie Raichici —------------ 1 abonat.
odată decât să fi inventat telefonul. Gra­ Un editor se plângea de vremurile Sabin G. Truţia, Vişag 2 abonaţi
ham Bell ascultă şi privind gânditor zise acestea grele, când cărţile bune nu se
mâhnit: „Da, pricep destul de bine şi eu mai trec şi zac cu lunile în vitrine. Co­ At. Reja, Partoşi— v— 2 abonaţi
acest rău“! Şi ca să mai evite neplăceri legul său ii dete următorul sfat: „Vrei Pompiliu E. Constantin,
şi orice consecinţe şi a nu mai simţi du­ s’ajungi în scurtă vreme om avut ? Eu Daneş---------------’— 1 abonat
rerea ce-i pricinuia sunetul telefonului se ştiu un mijloc, prin care te poţi îmbo­
retrase într’o localitate izolată de pe o găţi cu siguranţă şi nici un rizic nu-i“. Ion Ciontea, Orăştie— 8 abonaţi
insulă unde nu se afla telefon. Şi acolo — Editorul prim făcu ochii mari. — „Cum­ Eugen Sibianu, Sfântul-
trăi oarecum mai liniştit o parte din pără“, zise colegul său, „hârtie frumoasă, George— .— — — 6 abonaţi
viaţa sa. albă, ţine-o vre-o două sau trei luni în ma­ Ariadna Medvighi, Cer­
gazie şi-o vinde pe urmă iar. Dar nu te
Când l’a pornit la groapă în onoarea sa năuţi — -*-------- — 3 abonaţi
şi par* că spre a-i satisface cea mai mare pună păcatele să tipăreşti ceva pe ea.
dorinţă a sa, au fost oprite toate telefoa-. Vasiliu Pop, preot — 2 abonaţi
nele din lume timp de 60 de secunde.
Cred că cea mai mare mulţumire ce a
simţit-o spiritul său nu a fost decât acea­ G H I C I T O R I P U B L I C A Ţ I I N O U I
sta, fiind şi răsplata cea mai bună. G. P. oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo
Editura „Cartea Românească", Bucureşti.
*
Deslegarea ghicitorii din No. 1 al re­ W. Knechtel: Omizile, cari atacă frunzele
Superioritatea teatrului american. vistei noastre este următoărea : . pomilor roditori. Preţul 4 lei.
Edgar Selwyn, unul din cei mai de seamă A. D. Carabela: Sămânaţi lucernă ! Pre­
oameni de teatru din America, întors „ Rugăciune ţul 4 lei.
dintr’un voiaj din Europa, a expus con­ Rugămu-ne ’ndurăriJor D. I. Ştefănescu : Plantaţi pomi roditori.
cetăţenilor săi impresiile culese. Luceafărului mărilor: Preţul 4 lei.
Şi după părerea sa, America stă în Din traiul ce ne bântuie, I. G. Botez-: Pământul şi cunoaşterea lui.
fruntea teatrului mondial; iar scenele eu- Inalţă-ne, ne mântuie Preţul 4 lei.
ropejne nici nu au dreptul să se gândească . \ Privirea adorată Dr. Popescu Daia : Calul, ¡aţa şi îngri­
să fie socotite măcar egal cu cele ame­ Asupră-ne coboară, jirea lui. Preţul 4 lei.
ricane. O maică preacurată. N. Roşianu : Viermele de mătase. Preţul
In fine iată cât .de pesimist se exprimă Şi pururea fecioară 4 lei.
Selwyn despre teatrele de pe continentul Mărie. B. P. Haşd'eu: Ion Vodă cel cumplit. Pre-
nostru: „Scenele'? europene sufăr, fără Au deşlegat această ghicitoare: Horia : 1 ţul 2' tei. ; . ¡v
speranţă de vindecare, de aproplexie Sebastian Stanca, elev cl. IV.- liceală, Dr. C. Brătescu: Dobrogea. Preţul 2 lei.
mortală“. G. P. Cluj; Crivet M. Pârliţa, jud. Bălţi; Cor­ T. A. Bădărău: Viermii de mătase. Pre;
* -> nelia Sonea, Cluj; Ovidiu Pop, licean, ţui 2 lei. ;•
; Opera intimă a lui Turgheneff. Se Braşov; Victoria Aron, preoteasă, Galaţi; Dr. E. Gheorghiu : Oftica. Preţul 2 lei.
anunţă acunr apariţia scrisorilor lui Ivan Emil Bozac, stud. inginer, Beiuş; Virgil Anton Pan?: Cântece de stea. Preţul
Ţurgheneff, într’o mare editură din Mos- Perian, prof. Brad; Anuţa Vătăşan, li- 2 lei.* ' 1
¿ova. Majoritatea lor fac parte din cores­ ceană, Braşov ; Ioan Ardelean, student Anton Pann: O şezătoare la ţară, III. Pre­
pondenţa avută cu literatul rus Anencpw Ilia; Victor Romocea, înv. Benefalău; H. ţul 2 lei.