Page 2 - 1923-03
P. 2

Pag. 42                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N    A                         10—II. 1923


                             O şcoală de eroizm:                                     Darniţa


                                                de Dr. O. GHIBU, prof. universitar.
                                                                    \ *        S. f
               Mă  scol  delà  masa  mea  de  scris   ultimul  joc.  Poporul  acesta  nu  este   voluntariatul  părea  un  simplu  marş
             cu  ochii  umezi.  In  adevăr,  de  mult   atât  de  ticălos,  cum  pare,  judecat   de triumf spre Alba-lulia şi spre Tisa.
             n’am  mai  cetit  o  carte  care  să  mă   după  stările  publice  de  astăzi;  el   Dar  a  venit  cumplita  încercare
             fi  emoţionat  atât  de  adânc,  ca  bro­  este  numai  prost  condus.  Va  veni   din  toamna  anului  1916  şi  din  pri­
             şura  a  cărei  lectură  o  terminai   în  curând  momentul  în  care  el  îşi   măvara  lui"  1917.  Un  blestem  ce­
             tocmai,  şi  care  are  ca  autor  pe  un   va  da  seamă  de  forţa  enormă  care   resc  şi  o  conducere  neghioabă
             tânăr  cu  totul  necunoscut  în  litera­  rezidă  în  el,  şi  el  va  face  uz  de  acea   ni-au  zdrobit  aproape  complet  şi
             tura  noastră.  Este  adevărat  că  nu   forţă,  pentru  a-şi  crea  o  situaţiune   forţele  armate  şi  speranţele  în  re­
             calităţile  literare  ale  cărţii  mi-au   pe  care  nici  unul  din  guvernele  de   facere  şi  ni-au  răpit  şi  aproape  3
             impus  —  deşi  ele  nu  lasă  nimic  de   exploatatori  de  până  acum  n’au   pătrimi  din  pământul  Ţării  libere
             dorit  nici  din  punctul  de  vedere  al   putut  s’o  creeze,  fiindcă  ele  au   până  aci.  In  primăvara  anului  1917
             corectitudinii  limbei  şi  stilului,  nici   lucrat  pentru  sine  înseşi,  nu  pentru   totul  părea  irevocabil  pierdut.  Ni­
             din  acela  al  sobrietăţii  expunerii   popor. .   *                   meni  nu  mai  avea  nici  cea  mai  pa­
             peste  tot.  Mi-a  impus  fapta  fără   Cetirea  cărţii  d-lui  Dr.  Petru  Ne-   lidă  nădejde  în  posibilitatea  refa­
             seamăn  pe  care  această  cărticică   moianu,  întitulată:  Prima  Alba-Iulie   cerii  noastre.'  O  palidă  rază  de  spe­
             nepretenţioasă,  o  povesteşte  şi  în­  şi  care  tratează,  pe  76  pagini,  isto­  ranţă  mai  licărea  doar  dela  Apus,
             văţătura  pe  care  am  văz’ut-o’des-   ricul  general  al  „Voluntarilor  ro­  dela  Aliaţii  noştri,  a  căror  biruinţă
             făcându-se  din  ea,  limpede  ca  cris­  mâni  în  războiul  pentru  întregirea   finală ne mai putea, eventual, salva....
             talul.          *                   neamului“,  mi-a  dat  o  enormă  în­  Ţara  întreagă  părea  un  cintirim,
               Invălmăşala  şi  greutăţile  vieţii   credere  în  forţa  şi  în  aptitudinile   acoperit  cu  linţoliul  morţii  fără  de
             publice  şi  private  de  toate  zilele,   neamului  nostru,  şi  nu  găsesc  cu­  înviere.....
             îţi  lasă  delà  o  vreme  în  suflet  o   vinte  spre  a  o  recomanda  tuturor   Visurile mari erau toate îngropate,
             amărăciune,  soră  cu  decepţia.  De   bunilor patrioţi.                —capetele se plecaseră spre pământ.
             ani  de  zile,  nici  una  din  speranţele   Despre  ce  e  vorba  adecă?  De­  Când  deodată,  dinspre  regiunile,
             pe  cari  le  legaserăm  de  unirea  tu­  spre  nişte  simpli  voluntari  roman­  cari  până  aci  ne  inspirau  groază,
             turor  Românilor  într’o  singură  ţară,   tici,  cari,  într’un  moment  de  în­  dinspre  Siberia  rusească,  străbat
             nu  s’a  realizat.  Totul  merge  de-   sufleţire  s’au  angajat  să  lupte  supt   spre  Moldova  tuturor  durerilor,  vesti
             a’ndoasele.  Unirea  sufletească'  slă­  un  steag  care  mergea  delà  sine   de  bine,  —  veşti  de  necrezut.  Mii
             beşte  pe  zi  ce  merge;  înflorirea   spre  biruinţă  sigură?  O  nu!  Aci   de  Ardeleni,  foşti  până  aci  prizo­
             economică  a  ţării  s’a  dovedit  o   este  istoria  sfântă  a  unei  fapte   nieri  de  războiu  în  Rusia,  se  pre­
             iluzie  deşartă;  valuta  în  continuă   fără  precedent  în  istoria  milenară   gătesc  să  vie  de  bună  voie  ca  sol­
             scădere;  anarhia  în  continuă  creş­  a  neamului  nostru.  Este  istoria  a   daţi şă lupte pentru înfrângerea duş­
             tere  pe  toate  terenele;  minciuna  şi   zece  mii  de  eroi,  cari  în  clipele   manului,  pentru  realizarea  idealului
             nedreptatea,  ocrotite  de  sus,  prind   când  totul  părea  pierdut,  aveau  nu   nafional^-^nai viu în sufletele lor
             rădăcini  tot  mai  adânci,  imoralitatea   numai  neatinsă,  darmai^puternică   decât oricând înainte.........  Hotărîrea
             publică  se  întinde  ca  o  pecingine,   decât  oji^cân^r-ciTdTnţa  că  drepta-   aceasta  a  părut  multora  o  hotărîre
             şi  nimeni  nu-i  poate  pune  çz       fribue  să  biruie  şi  că  pentru   greşită.  Ce  era  să  mai  salveze  vo­
             S’au  succedat  guvewe  după  gu­   această  dreptate  ei  trebne  să  lupte   luntarii  ardeleni,  când  totul  era
             verne,  toate^cu  promisiuni  mari,   sau să moară până la cel, din urmă.  pierdut?  Nu  era  mai  cuminte  să
             dar  nici  unul  n’a  fost  în  stare  să   La  1914  când  a  izbucnit  răz­  rămâie  la  locurile  lor,  de  unde  după
             stăvilească  răul.  Alte  state  nouă,   boiul  european,  România  rămânând   încheierea  păcii  să  se  întoarcă  în
             mai  puţin  bogate  decât  România,  au   neutrală, în Transilvania nu s’a putut   Ardealul  pustiit,  pentru  a  reface
             situaţie  politică,  morală  şi  socială   produce  o  mişcare  pentru  înrolarea   măcar  în  parte  enormele  pierderi
             mult  mai  prosperă  decât  noi,  cari   ardelenilor  sub  steagul  revoluţionar   suferite  de  întreg  neamul  românesc
             mergem din rău în mai rău.          naţional,  ca  voluntari,  alături  de   în  cursul  războiului?  Evident,  o
               La  noi  nu  este  zi  în  care  să  nu   armata  română  care  era  aşteptată   astfel  de  logică  putea  să  găsească
             întâlneşti  în  presă,  în  întruniri  şi  în   cu  înfrigurare.  Dar,în  timpul  celor   destui  partizani  chiar  şi  printre  rân­
             convorbiri  particulare,  constatarea   doi  ani  de  neutralitate,  mii  de  ar­  durile  celor  mai  serioşi  oameni  de
             că: mergem spre dezastru!           deleni  au  trecut  munţii,  spre  ţara-   stat,  cari  în  miopia  lor  adeseori
                                                 mamă,  ca  să  aştepte  acolo  ceasul,   nu  au  nici  habar  de  ce  va  să  zică:
                             *
               Să  fie  oare  adevărat?  Dar,  sus,   în  care  să  între  sub  steagul  ce   sufletul poporului.
             în  Cer,  nu  este  un  Dumnezeu,  cu   avea  să  răzbune  suferinţa  de  o  mie   Dar  flăcăii  Ardealului  nu  socoteau
             a  cărui  ştire  şi  voinţă  s’a  petrecut   de  ani.  Şi',  dacă  nu  înă  înşeală   aşa.  Ei  ştiau  un  singur  lucru:  că
             marea  minune  a  învierii  noastre  şi   memoria,  printre  hârtiile  râmase   avem  o  socoteală  veche,  de  o  mie
             a  unirei?  Să  ne  fi  ridicat  Dumne­  acasă  pe  urma  unor  astfel  de  „de­  de  ani,  neisprăvită,  şi  că  lichidarea
             zeu  atât  de  sus,  numai  pentru  ca   zertori“  delà  datoria  faţă  de  Austro-   ei  nu  mai  poate  fi  amânată  cu  nici
             să  ne  prăbuşească  mai  fără  milă?   Ungaria,  s’au  găsit  mai  târziu,   un  preţ.  Ei  îşi  dădeau  seamă  câ
             Aşa  ceva  sufletului  nostru  îi  re­  sCrise  gata,  proclamaţii  cătră"  fine-"  "pentru  neamul  românesc  se  pune
             pugnă să creadă.                    retul  Ardealului,  'ca‘  s«T  se‘înroleze  ppfcum  problema  de  a  Ji  /sau  ă  nu  ■  f
               Starea  noastră  haotică  de  astăzi   cu  toţii  în  rândurile  armatei  ro­  mai  fi  şi  că  în  faţa  acestui  moment  "
             nu  poate  să  fie  altceva  decât  pre­  mâne  ’  în  .  momentul  când  „Ţara“   nu  mai  poate  fi  vorba  de  nici  un
             ludiul  momentului  în  care  se  va   îşi  va  arunca  sabia  în  cumpănă   fel  .de  socoteală.  Acum  ori  niciodată  I  V
             face  lumină.  Forţele  diabolice  cari   pentru marea idee             Mai bine morţi cu toţii, decât mai ■>' >■
             o susţin şi o menajează, îşi joacă    Războiul pe atunci părea uşor şi ^  departe robi Ia străinii .    -.1
   1   2   3   4   5   6   7