Page 3 - 1923-03
P. 3

10—II. 1923.                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 43

         In  faţa  acestei  logici  dictate  de   pe  alte  teme,  decât  pe  aceasta.  în­  pe  el  se  poate  conta.  El  nu  se  târ-
       cel  mai  sănătos  instinct  naţional,   crederea  lor  în  biruinţă  era  abso­  gueşte  pe  socoteala  marilor  idei,  el
       nu  mai  putea  exista  nici  o  piedecă,   lută,  deşi  toate  perspectivele  reale   nu-şi  precupeţeşte  sângele,  el  nu
       şi  mii  de  voluntari  s’au  strâns  ca   ale  momentului  erau  cum  nu  se   face  afaceri,  lui  nu-i  trebue  propa­
       prin  minune  în  câteva  săptămâni   putea  mai  nefavorabile.  In  momen­  gandă  pentru  lucrurile  mari,  pe  cari
       din  toate  unghiurile  imensei  Rusii,   tul  chiar  când  ei  se  dădeau  jos  din   le  înţelege  prin  instinct  şi  le  ser­
       la  Darniţa,  lângă  C  h  i  e  v,  gata  să   tren,  în  Chişinău,  treceau  pe  o  altă   veşte   cu   abnegaţie   nefăţărită.
       plece  pe  frontul  românesc,  unde   linie  două  trenuri  de  soldaţi  ruşi   El  nu  se  sperie  nici  de  greutăţi  şi
       tocmai  începea  a  doua  tragedie  mi­  cari  dezertau  de  pe  frontul  româ­  arerăbdare.  Şi  mai  mult  tact  si  bun
       litară, dezertarea Ruşilor.        nesc  şi  se  îndreptau  grăbite  spre   simţ,  decât  conducătorii  Iui.  !j>i  nu-i
         Mi-aduc  aminte  ca  acum  de  ziua   interiorul  Rusiei.  Stăteam  uluit:  în   trebue  nici  multe  legi  şi  constituţii
       de  5  Iunie  1917,  când  primul  trans­  clipa  când  tovarăşii  noştri  de  arme,   şi  regulamente,  căci  are  din  vechime
       port  de  voluntari  ardeleni  trecea   fug  delà  datorie,  fiii  Ardealului  in­  regulatoare  mult  mai  solide.  La  Dar­
   .  ^dinspre  spre  laşi.  Eram  în  gară   tră  de  bună  voie  într’un  războiu,   niţa  —  spune  d-nul  Nemoianu
       la  Chişinău,  cu  o  mulţime  de  prie­  care  le  deschide  o  singură  perspec­  voluntarii  au  avut  o  „organizaţie
       teni  basarabeni,  întru  întâmpinarea   tivă sigură: moartea!         din  cele  ma:  simple“:  disciplina  for­
       lor.  Când  a  întrat  în  gară  trenul   Ce  şcoală  admirabilă  aceea  delà   malistă  a  regulamentelor  a  fost  în­
      special  care-i  aducea,  am  avut  o   Darniţa!  Nici  odată  n’au  ieşit  din   locuită  cu  „disciplina  sufletului,  a
      emoţie,  cum  n’am  avut-o,  cred,  nici   vreo  altă  şcoală  românească,  oameni   conştiinţei,  a  datoriei,  a  onoarei“.  Ei
      în  momentele  cele  mai  mari  din   cu  suflet  mai  oţelit  ca  aceşti  fana­  nu  operau  cu  multe  argumente,  ci
      viaţa  mea:  din  peste  o  miie  de  piep­  tici ai unei idei.         erau  „înarmaţi  numai  cu  virtuţile
      turi  răsuna,  ca  un  singur  glas,   Cine a înfiinţat acea şcoală?    strămoşilor“  —  atât  de  mult  uitate
      cântecul  de  redeşteptare  a  neamu­  Ea  a  răsărit  delà  sine,  din  rezer-   de  conducătorii  de  astăzi  —  am
      lui,  subt  umbrirea  câtorva  steaguri   voriile  nesecate  ale  energiei  de  viaţă   putea adăuga acum.  ;
      româneşti  pe  cari  erau  scrise  cele   a  poporului.  Nici  o  autoritate  n’a   Epopeia  .voluntarilor  ardeleni  este
      mai  îndrăzneţe  devize  ale  vieţii  noa­  colaborat  la  urzirea  planurilor  ei;   menită  să  rămână  o  simplă  pagină
      stre  naţionale.  Printre  voluntari   nimeni  n’a  alocat  fonduri,  nimeni   de  istorie?  Ce  s’a  ales  de  capitalul
      aveam  zeci  de  prieteni  şi  cunoscuţi,   n’a  dat  un  sfat  Dimpotrivă,  autori­  de  energie  al  admirabilului  corp  de
      ba  chiar  şi  o  duzină  de  foşti  elevi   tatea  oficială,  când  a  venit  şi  ea   voluntari? La distrus Româniâ-Mare?
      ai  mei  la  seminarul  din  Sibiu.  Nu   să  se  amestece,  n’a  făcut  decât  să   Nu, — răspunde d-nul Nemoianu. Mi­
      voesc  să  exagerez  de  loc,  dar  tre-   slăbească  prin  mentalitatea  ei  idioată,   siunea  voluntarilor  nu  s’a  terminat
      bue  să  .mărturisesc  că  întâlnirea  cu   ceeace  admirabila  iniţiativă  particu­  încă  —  spune  d-sa,  spre  sincera  bu­
      ei  în  primul  moment  m’a  speriat   lară  realizase  pe  terenul  organizării,   curie  - -  cred  —  a  tuturor  Români­
                                                                                    1
       deadreptul. Ei nu mai păreau oameni,   în  ciuda  Ruşilor,  a  Nemţilor  şi  a  Un­  lor  de  bine.  Ei  au  încă  datorii  mari
      jiin carne şi oase ca noi, ceilalţi, ci în­  gurilor.   *               faţă  de  viitor.  Trecutul  lor  glorios
      truchipări  aparte.  Privirile  lor  erau   Războiul  nostru  pentru  unitatea   este  o  garanţie  că  nu  vor  greşi,  nici
      ca  ale  arhanghelilor  din  icoanele   naţională  are  o  mulţime  de  pagni   în  viitor  calea,  ci  vor  continua  să
      copilăriei  mele.  In  adevăr,  misiunea   frumoase,  dar  convingerea  mea  este   fecondeze  ideile  mari  pe  cari  sin­
      sublimă  pentru  care  se  pregătiseră   că  nici  una  nu  întrece  în  măreţie   guri  şi  le-au  elaborat  în  şcoala  dela
      de  ani  de  zile  şi  de  care  se  stră­  pe  cea  scrisă  de  voluntarii  ardeleni.   Darniţa.   '
      bătuseră  până  în  cele  mai  intime   Fapta  aceasta  este  o  faptă  vrednică   D-lui  Nemoianu,  care  a  scris  cel
      fibre  ale  fiinţei  lor,  îi  transformase   de  o  epopee;  o  faptă  de  o  cu­  dintâi  istoric  al  acţiunei  voluntari
                                                                                                               1
      cu  desăvârşire;  făcuse  din  ei  eroi   răţenie  cu  totul  imaculată  şi  de  o   lor,  trebue  să-i  fim  recunoscători
      în  cea  mai  deplină  accepţiune  a   energie  care  alcătueşte  unica  spe­  pentru  obiectivitatea  cu  care  şi-a
      cuvântului.  Nimic  nu-i  mai  impre­  ranţă  în  viitorul  neamului.  Ea^ajost   scris  cartea  şi  pentru  marile  servicii
      siona  în  afară  de  ideea  lor  condu­  o  dovadă  că  poporul  nostru  ¿este   pe  cari  le-a  făcut  cu  aceasta  sufle­
      cătoare:  biruinţă  sau  moarte.  Nu   mai  înţelept,  ^mai  capabil  şi^mai   tului neamului, căruia în clipe atât de
      puteai  lega  cu  ei  nicijo  convorbire  patriot,  decât  conducătorii  lui  şi  că  grele îi aduce o întărire nepreţuită.



















                                    Regiunea Ruhr. O uzină tip între Ruhrort şi Oberhausen.
       Ruhrul  ocupă  o  suprafaţă  cât  a  unui  mic  departament  francez,  pe  când  producţiunea  sa  minieră  şi  industrială  e  considerabil
       mai  importantă  decât  a  Franţei  întregi.  Acest  modest  district  german  întrebuinţează  zilnic  21.000  vagoane  de  câte  10  tone,  pe
       când-întreaga reţea  a  căilor  ferate ale  Statului  francez nu utilizează decât  10.000.  El expediază  170.000  tone, iar compania fran­
       ceză  de  Est  nu  expediază  în  acelaşi  spaţiu  de  timp  decât  jumătate.  Franţa  cea  mare  produce  25  milioane  tone  de  cărbuni  pe
       ani  micul  Ruhr  100  de  milioane.  Franţa  întreagă  producea  înainte  de  răsboi  3.500.000  tone  de  cocs,  micul  Ruhr  25.000.000.
       Înainte  de  1914,  Franţa  fabrica  5  milioane  tone  de  fontă,  Ruhrul  9  milioane;  Franţa  producea  4  milioane  tone  de  oţel,  Ruhrul
                         10 milioane. Acelaşi lucru la gudron, la suflat de amoniac şi 'a multe a!‘e produse
   1   2   3   4   5   6   7   8