Page 9 - 1923-03
P. 9

10^—11. 1923                 T^rr           COS I N  Z  E    A  N    A             Y-rrtiT rnirf -^Pgg-; 4Q

                                            — Te omor, mânca:te-ar dHhii...     In mijlocul ogrăzii sta întinsă
                                                                                                         ;
                                                                                         s
                                                                                                     {
                                               Vecine Njcuiae/ pentru "^08-   Joiaha/ţât erâ de lungă, _cu ' limb^ ~
                             ...
                                          mele lui Dumnezeu...
             /j.  A-«».-.- v            ^IIICIC IUI                           scoasă, umflată ca o căciulă. /.   ♦
        Tnir^mrne^ă   frumoasă,   dm^V    -^Xe/omor,    mân   ca-ţi-ar.carnea   Era petrecută de tot. Dia.tot ce ă •< *
      neuitatele zil^; petrectit^ la ^âră, io“-  Q j^'j^ -          -S?#                                  r
                                       ci  a                                  fost, drn căufâttrr^lei \ de/.OTh,\ din r
      tn^ozitbaf^ârmă  'i^bjs&uită  în  Cutremurat,  cu  un  tulburâfdr.fior   capul ei frumbşcdîn ugeruli e i n e - "
      proporţţi, mă sileşte g s#r_*n aş-..^            vine, .stau'privind
                                                    prin                      secat, mai râilîă&şe un morman de
      ternul drept m mijIoCrI casey ' acostă privelişte. Ochiimi^îw/.         hoit. Ochii . ei mări şU blânzi de
                                                                                                          f
        •Asţul^  e«,>Mcutitâ  _ţuare  ammte,  paiangeniră  o  clipă,  litiiiijă  mT  si  '  astădată nu mă mai vedeau, nici'
      şcptfii  fatreg  trupul  Jitii  trecşjd  in-  p'âlu  ca.mâ  arde,  svâcnindu-dii  cu   capul, ei fruitjps nu se întoarse spre
      fiorare tulburătoare. ^ v, ,  t  u  r  i  e  ’  c  u   ură...           mine; Murise' biata vacă. ;?•
        “ Lă vecinurNiculae-Li«lgu —        —  Pentru Dumnezeu, omule doar     * N i culae' Lungu răcni a; femeea şi .
                                               f
                        v
        .  P f î ”fe?%
      mă , cr i ,  s,0  ^/               jijaj de gând s-o chiar dai gata!?   copiii veştm g.emeau printre sughi­
                                                                                         r
                     1
        In halalaia revoltătoare din- cale- "   ^ iT..X* nkcurvi **£*!„„,     ţuri, de durerea îndurată. ,     . /
                                            —  fiu mă observă. îşi continua
      afară se amestecat! într’un vuet    diabolică operă. -            .       Joiana însă sta ţeapănă, nemişcată/
      surd  răsbufnete  ’  smâncite  de  lovir   —  Nn da omule, c’o omori;.—   — Vecine JNiculae, cje-ai,T^LCU^
      furi'  tâmpite,  mugete  ca  de  vită  în­  am răcnit atunci tulburat, înfuriat,   Şi ‘totuşi era.atât» de^,sfâşietoare    (1
                                                                                  ;
                                                                                                                ţ
      junghiată  şi  răcnete  trăgănate,  cari   cum se întâmplă de multe ► ori în -   întreaga ţiftVelîştei '     • • f /j
                                                                                                1 v
      mai  mult  aduceau  a  glas  -de  fiară,   viaţă şi cu cel mai pacinic om.. [    //,: ¿ TŞOPOR AţtţRXşANU -
      decât de om. Şi totuşi erau de om..   Mă  observă.  O  clipă  se  uită  la
        Nu  răsărise  încă  soarele.  Uriaşa-i   mine  în  dungi,  lăsâudu-se  umilit
      pulbere  de  aur  însă,  careţi  aşterne   pe-^o  dungă  de  iesle.  Repede,  ca  îm­  Jubivea mea... •
      drumul  'înainte;  săruta  pământul  cu   pins/de-un  duh  rău,  se  sculă  apoi   •-* >tf ■*•5   ' Iii: i t ‘ * T; * ri   #   •  ,-. r
      oceane  de  sărutări  şi  cui  chiote  de   iară'şi  mai  trase  câteva  lovituri  do­  Iubirea mea-i povestea încrustată .
      binecuvântare.  Pe  iarba  crudă  şi   bitocului.  In  sfârşit  se  opri.,  Neli^   Cu lacrimi luminoase'n cartea Firii.'
      groasă,  pe  flori  şi  pe  legumăria  din   niştit,  înfuriat  se  învârti  prin  poiată,   Iubirea mea-i povestea încrustată
      grădină,  rouă  proaspătă,  plină  de-   scuipând  întunecat  printre.  dinţi,   In marmora de veacuri răsturnată
      atâta  sănătate,  strălucia  -în  mii  şi                               Pe pragul înroşit al nemuririi...
                                          fără o -vorbă.';- ■    -    | -
                                                                      i7
      mir  de  diamante/  Completândit  ad­  Joiana  pe  semne  înţelese  ,  inter-;,  Iubirea  mea  e  taina  unşi  strune
      mirabil  simfonia  *  naturii,  cocoşii   venţia  unui  strein.  îşi  întoarse  ca   Ce  tremură  de  vraja  unui  căni,
                                                                        s
      satului  îşi  trimbiţau  departe  cântă­  pul  mare,  cu  ochii  bulbucaţi,  rugă­ T  Iubirea  mea  e  taina  unei  strune,
      rile.  Intf’un  capăt  de  sat  suna  i  stă­  tori  şi  se  uită  la  mine  c’o  lungă   Argintul  mort  al  viselor  nebune,
      ruitor buciumul văcarului:          şi  dureroasă  căutătură,:  par’că  ar  fi   Amestec de viaţă şi mormânt...
                                                                                              1
        — Hu—hu, hu—hu../ i.              vrut să-mi zică:     •    *].
        O  clipă  doar  am  rămas  în  neho­  —  Scapă-mă.,. O, cum mă doarpL.   Iubirea mea riu-i tină şi nici sgură
                                                                                                        r
      tărâre.' Larma, în care m’am deştep­  Leagă-mă la ¡pulpă«. .            Şi nici] nu este lut pi ui datoare
      tat  la  ora  aceasta  prea  de  dimi­  -Dârz, întunecat, omul nu avu de   lubirea mea nu-i tină şi nici, sgură
      neaţă,  mi  se  isbea  de  geamuri  tot   gând să schimbe vorbe cu mine,  Ci-i crezul rătăcit din guţă’ri gură
      mai tulburătoare../                   Biata  Joiană,...  bietul  dobitoc,,  Lo   Prin spaţiul nesfârşit până la soare,
        In  sfârşit  mă  hotărăsc.  Îmi  trag   fi  greşit  ceva  înălţimii  sale,  .¡lui   Iubirea mea-i povestea minunată,
      pe  miné  ce  apuc  şt.  în  momentul   Niculae Lungu.               .  Pe care eu am scris-o ’n nopţi târzii,
      următor  am  sărit  gardul  la  vecinul   M’am  îtors  scrâşnind  în  dinţi  şi   Iubirea mea-i- povestea minunată •.
      Niculae Lungu. >»■*                 strângându-mi  pumnii  convulsiv.  Na­  Pe care tu, citind-o ’ngândurată
        In  uşa  poeţii  mă  opresc  uluit   tura strălucia, chiotia împrejur duin-  Că-i scrisă pentru tine să nu ştii...
      O  putere  misterioasă  par’că  mi-a   îlGZCCStC.   f :  *   . •                                D. Gâlman.
      tăiat  picioarele  deodată.  Omul,  c’o   ’ * *
      greţoasă  furcă  de  fier  cu  patru                *
      coarne,  isbea  în  Joiana,  peste  de­  Un  şir  de  zile  se  puseră  la  mij­
      serturi,  din  răsputeri,  cu  amândouă   loc  din  dimineaţa  cu  întâmplarea.
      mâinile  lui  de  ometoi/.  chiotind,   Grânele  pe  dealuri  unduiau  tot  mai
      spumegând  şi  făcând  să  trăsnească   galbene  din  zi  în  zi  şi  împleteau
      poecioara  din  toate  încheeturile  ei   imnuri de slavă pentru secere.
      de  scânduri.  Bubuiturile  loviturilor   Intr’o  după  amiază  cu  mult  soare
      păreau  tot  atâtea  explozii.  De  altfel   si  cu  multe  zumzete  de  albine,  un
      întreagă  scena  părea  mai  mult  par­  nou  sgomot  tulburător  şi  neobici­
      tea  finală/  Scârboasele  coarne  ale   nuit  în  proporţii,  mă  face'să  tresar
      furcii  de  fer  îşi  luaseră  mai  înainte   sub teiul din grădină.
      partea  lor.  Dintr’o  pulpă,  în  partea   In  ograda  vecinului  se  amestecau
      de  sus,  a  vacii  se  scurgea  sângele   haotic,  într’o  larmă  sfâşietoare,  ţi­
      părău  pe  podeaua  murdară,  pier-   pete,  geamăte  şi  răcnete  cu  suspi-
      zându-se  în  gunoiu.  Vaca  sărise  cu   nuri  şi  oftări  de  nenorocire,  par’că
      picioarele  dinainte  în  iesle,  legată   ar fi luat ceva foc.
      de  grumaz  cu  lanţul,  şi  se  fră­  Foc  nu-i.  Curiozitatea,  ori  altceva
      mânta  în  mişcări  vertiginoase  când   mai  trainic  şi  mai  adânc,  nu  m’a
      într’o  parte  când  în  cealaltă  mu­  lăsat  să  rămân  indiferent.  Am  aler­
      gind  înspăimântător,  după.  răstirile   gat  până  la  locul  sinistrului  alături   Stanislau Wojciechowski
      şi  loviturile  dobitoceşti  ale  stăpâ­  de  alţi  curioşi  atraşi  de  pe  uliţa   noul preşedinte al republicei polo­
      nului...                            satului tăcut şi pustiu.                           neze.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14